La despărţirea de încă un părinte: Protopsaltul şi profesorul Lykourgos Anghelopoulos

Audio source missing

Ieri seară, Luni, 18 Mai 2014, pe la orele 22, după îndelungata suferinţă a unui cancer necruţător, protopsaltul şi profesorul Lykourgos Anghelopoulos a fost mutat la cele veşnice, lîngă Sfinţii pe care atîta i-a iubit. În ultimul an de zile Lykourgos a purtat cu vitejie acest cancer care l-a măcinat şi l-a topit, neştiut, în tăcere, departe de ochii celor care vedeau mai mult artistul şi profesorul, iar mai puţin omul.

Lykourgos Anghelopoulos s-a născut acum 73 de ani în Pirgos, un orăşel din Peloponezul grecesc. Ca student la Facultatea de Drept a Universităţii din Athena, şi-a aflat adevărata vocaţie, aceea de muzician, lîngă profesorul Simon Karas, care vreme de trei sferturi de veac ţinuse vie flacăra tradiţiei muzicale byzantine, aceasta într-o vreme în care Byzanţul, şi implicit cultura sa, erau considerate desuete de către majoritatea intelectualilor, deopotrivă din Apus sau Răsărit. Din acei ani, Lykourgos “s-a căsătorit” cu muzica Bisericii, dedicîndu-i toată energia sa, cum nimeni altul în vremea noastră. Deodată cu studiile temeinice atheniene, s-a adăpat la izvoarele cele mai curate ale tradiţiei psaltice, în Muntele Athos. A povestit nu o dată cum i-a cunoscut pe bătrînii psalţi athoniţi şi cum şi-a propus ca de îndată ce va putea, să aducă în Athos un magnetofon cu care să-i înregistreze, ceea ce a şi făcut, înregistrările sale fiind dintre cele mai timpurii şi mai preţioase mărturii ale comorii muzicale athonite.


“Δεσποινα προσδεξε” (“Stăpînă, primeşte rugăciunile”), compoziţie de secol XIX,
cîntată de diaconul Dionysie Firfiris, protopsaltul Sfîntului Munte Athos, la sfîrşitul anilor 1970,
înregistrată de Lykourgos Anghelopoulos (care îi şi ţine isonul bătrînului psalt)
*

Între elevii lui S. Karas, Lykourgos s-a dovedit a fi cel mai bun muzician, de vreme ce lucrul care îl defineşte pe un muzician nu este vocea sau abilităţile sale instrumentale, ci înţelegerea sa asupra muzicii. Începînd cu anul 1977, cînd a întemeiat Corul Byzantin Grec, în jurul strănii Bisericii Sfînta Irina din Athena – catedrală mitropolitană -, mesajul muzical al tînărului profesor a fost acela de întoarcere la tradiţia muzicală byzantină, deopotrivă la tradiţia manuscrisă şi la cea orală. A avut curajul să abordeze cîntări pe care nimeni înaintea sa, cel puţin în secolul XX, nu le-a mai abordat. Compoziţii uitate prin manuscrise de la începutul veacului al XIX-lea au fost scoase la lumină şi frumuseţea şi geniul acelor cîntări insuflate de Duhul Sfînt în vremuri de demult apuse au umplut inimile tuturor celor ce le-au ascultat.


Condacul “Apărătoarei Doamne”, într-una din cele mai vechi forme păstrate în Biserica Ortodoxă,
interpretat de Lykourgos Anghelopoulos şi de Corul Byzantin Grec
*

Ca nimeni altul între contemporani, a acordat o atenţie deosebită compoziţiilor Sfîntului Ioan Cucuzel rămase în manuscrise. I-a dedicat marelui maistor al psalticii ani întregi din viaţă, publicînd lucrări scrise şi înregistrări audio, atrăgînd atenţia lumii muzicale internaţionale asupra comorii byzantine cu totul necunoscute pînă în anii 1990. Chiar dacă datorită lungimii acestor cîntări, rareori a reuşit să le găsească un loc în slujirea liturgică ortodoxă contemporană, s-a folosit cît a putut de spaţiul scenelor lumii pentru a promova această muzică dumnezeiască. Pentru aceea a şi fost invitat în toată lumea să aducă tuturor bogăţia comorii byzantine aflate de domnia sa. Muzicieni de prestigiu din întreaga lume i-au căutat prietenia şi s-au numărat între colaboratorii săi permanenţi.

Lykourgos Anghelopoulos a avut elevi şi ucenici în întreaga lume ortodoxă, nu numai în Grecia. De la Petrograd pînă în Congo şi din Arizona pînă în Australia, studenţii săi slujesc prin cîntare Dumnezeului celui veşnic şi propovăduiesc mărimea slavei Sale. Înregistrările Corului Byzantin Grec au pătruns în România începînd cu 1994-1995 şi au devenit de îndată printre cele mai căutate şi mai studiate; zeci şi sute de psalţi români pot să mărturisească faptul că prin acestea l-au avut dascăl pe marele profesor. Începînd cu anul 2002, cînd a venit în România pentru prima dată cu Corul Byzantin Grec, însoţindu-i pe părinţii vatopedini în pelerinajul lor, Lykourgos Anghelopoulos a vizitat România aproape în fiecare an, răsădind aici seminţele duhovniceşti ale experienţei sale muzicale şi împărtăşind din dragostea sa de muzică tuturor celor ce l-au căutat.


Concertul Corului Byzantin Grec la Ateneul Român, Octombrie 2002. Partea întîi
*

Concertul Corului Byzantin Grec la Ateneul Român, Octombrie 2002. Partea a doua
*

Dascălul Lykourgos i-a iubit pe români şi i-a sprijinit cu toată inima sa, ajutîndu-i cu tot ce avea – cărţi, înregistrări, partituri -, de multe ori în dăruindu-le pînă şi puţinii săi bani studenţilor care îl căutau la Athena.

Părintele Justin Pârvu l-a ascultat adeseori pe Lykourgos Anghelopoulos, prin înregistrările pe care i le-au adus părinţii şi maicile de pe această vale, şi ne-a zis că partiturile şi felul de înţelegere a muzicii îi aduc aminte de psalţii români pe care i-a aflat la Mănăstirea Durău în tinereţea sa, în anii 1930.

A rînduit Dumnezeu ca Lykourgos Anghelopoulos să ajungă şi la Mănăstirea Petru Vodă, în vara lui 2009. Aflînd Părintele Justin că profesorul va veni la Petru Vodă, de emoţie a cîntat cîteva ceasuri de pe cărţile de psaltică pe care le ţinea în chilie.

În cele din urmă Lykourgos a ajuns şi a intrat, împreună cu ceilalţi psalţi greci, în biserică, unde a cîntat troparul Sfinţilor Arhangheli, apoi compoziţia “Doamne, femeia ceea ce căzuse”, din Idiomelarul lui Dimitrie Suceveanu, şi chinonicul “Lăudaţi pe Domnul din ceruri” de Sfîntul Ioan Cucuzel. Părintele Justin i-a invitat la masă, după care l-a binecuvîntat pe iubitul dascăl de muzică bisericească.


Troparul Sfinţilor Arhangheli
*

Stihira “Doamne, femeia” şi chinonicul “Ἀνείτε τὸν Κύριον”
*

Cuvîntul şi binecuvîntarea Părintelui Justin către Lykourgos Anghelopoulos
*

Întîlnirea lor a fost una din cele mai de folos pentru istoria culturală bisericească contemporană, pentru că din acel an Părintele Justin a sprijinit financiar toate ediţiile MasterClass-ului de Cînt Byzantin desfăşurate la Iaşi anual şi venirea la cursurile de masterat de la Conservatorul ieşean a profesorului Iorgos Constantinou, ucenicul şi mîna dreaptă a lui Lykourgos. Cu toţii ne-am folosit din plin de roadele acestei iubiri pentru muzica Sfintei Biserici.

Despărţirile de cei iubiţi sînt cele mai dureroase şi mai greu de purtat. Ştim, însă, că nu peste mult, venindu-ne şi nouă vremea să părăsim această viaţă, de vom fi găsiţi îmbrăcaţi în Harul Duhului Sfînt, ne vom sălăşlui împreună cu Toţi Sfinţii, care ne-au iubit şi pe care i-am iubit, şi cu această nădejde ne mîngîiem inimile. Pînă atunci, Lykourgos Anghelopoulos va cînta împreună cu Îngerii, cu Sfinţii melozi din toată vremea şi cu Părintele nostru Justin lauda cea neîncetată a Domnului Dumnezeu cel în Treime proslăvit.

Veşnica lui pomenire!