Mănăstirea Petru Vodă

Părintele Justin despre misiunea românilor în istorie. Cuvînt la ziua de 7 Decembrie

“Un imperiu roman a fost cucerit de 12 Apostoli. Ei bine, noi astăzi, noi, un imperiu de ortodocşi, nu putem cuceri nici măcar gîrbovirea noastră sufletească.

Am ascultat astăzi cîntări, colinde, binecuvîntări. Aceasta e Ortodoxia noastră. Noi suntem aici o mână de latini ortodocşi într-o mare slavă. Ei ne vor numaidecât să fim alături de ei, adică să fim catolici. Ori asta nu se poate, pentru că aşa ne-am născut de 2000 de ani şi aşa trebuie să rămînem mai departe în frumuseţea acestei credinţe ortodoxe.

A fi ortodox este cel mai mare lucru. A fi ortodox înseamnă a te răstigni cu îngerii. “Precum în cer aşa şi pe pămînt!” Ortodoxia duce această cruce permanentă cu greu, spre vîrful Golgothei.

Creştinismul nu este staţiune balneară. Nu este lux, maşini şi toate dorinţele noastre cele omeneşti. Ortodoxia este nevoinţă, este sărăcie, este greutate, este povară. Aceasta este adevărata învăţătură a Mîntuitorului Iisus Hristos. Şi noi, cînd vin peste noi anumite greutăţi şi necazuri, să le ducem la Crucea pe care Mîntuitorul Iisus Hristos a purtat-o pe Golgotha şi S-a răstignit. Acolo a întins braţele pe Cruce din dragoste pentru salvarea neamului omenesc.

Noi sîntem o mînă de oameni, aici, în Carpaţii aceştia frumoşi. Dar tot atît de tari să stăm în faţa lor, pentru că în noi este Hristos. Cu noi este Hristos! Pe noi nu ne păzeşte dolarul, nici euro. Ne bazăm pe martirii noştri, mărturisitorii noştri, cuvioşii noştri, sfinţii din pustie şi din temniţele comuniste care şi-au dat viaţa pentru Adevărul acesta. Dacă aţi trecut pe la Aiud şi aţi văzut sfintele moaşte cele bine mirositoare, aţi văzut esenţa Ortodoxiei noastre. De aceea şi noi, ca ortodocşi, să fim şi mărturisitori, căci dacă nu vom mărturisi Adevărul – putem să facem toate slujbele, toate vecerniile, toate utreniile şi toate maslurile acestea – nu dobîndim nimic.

Este înfricoşat duhul veacului acestuia, care se caracterizează prin trei lucruri dăunătoare pentru mîntuirea noastră:

– erezia, adică rătăcirea de la învăţătura noastră ortodoxă

– ateismul, şi

– frica

Acestea sînt cele trei lucruri care ne îndepărtează pe noi de Dumnezeu.

Cipurile acestea, chiar dacă ziceţi că nu e vremea lor, sînt un chip al vremurilor pe care le trăim. Le-au pus întîi pe orez şi pe zahăr, apoi pe animale, iar acum vor să le pună omului.

Să avem multă grijă! Dacă nu vom fi atenţi la aceste vremuri grele, la ispitele şi cursele care ni se întind, rămînem la stadiul de oameni ne-mărturisitori, ne-creştini şi rău-voitori. Că orice document luat în buzunar – o să spuneţi dumneavoastră că facem cruce pe el şi mergem mai departe – să ştiţi că dracul nu se teme de orice cruce ar fi, nu fuge de cele ale lui. E foarte expert. Acum are şi el o serie întreagă de cunoştinţe.

De aceea vă spun: salvarea noastră este Biserica, este corabia aceasta de pe valurile vieţii. Luaţi şi legaţi-vă cît mai mult de epitrahilul părintelui, să mărturisiţi păcatele, să vă facă dezlegarea, să vă facă vrednici de a fi mărturisitori ai Adevărului Ortodoxiei.”

(fragment dintr-un cuvînt al Părintelui Justin Pârvu rostit la biserica din Săvineşti (jud. Neamţ), după slujba Sfîntului Maslu, ţinut în ziua de 7 Decembrie 2009)

Categories:   Fotografii cu Părintele Justin Pârvu, Interviurile Părintelui Justin Pârvu, Omilii, Videoteca

Comments

Sorry, comments are closed for this item.