Mănăstirea Petru Vodă

Sfînta Evanghelie după Matthei

text editat în Mănăstirea Petru Vodă, 2012, după ed. Smirna 1838, cu binecuvîntarea Părintelui Justin Pârvu:

1

1 Cartea neamului lui Iisus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam.

2 Avraam a născut pe Isaac, iar Isaac a născut pe Iacov, iar Iacov a născut pe Iuda şi pe fraţii lui.

3 Iar Iuda a născut pe Fares şi pe Zara din Tamar, iar Fares a născut pe Es, iar Es a născut pe Aram.

4 Iar Aram a născut pe Aminadav, iar Aminadav a născut pe Naason, iar Naason a născut pe Salmon.

5 Iar Salmon a născut pe Booz din Rahav, iar Booz a născut pe Obed din Rut, iar Obed a născut pe Iesei.

6 Iar Iesei a născut pe David împăratul, iar David împăratul a născut pe Solomon din femeia lui Urie.

7 Iar Solomon a născut pe Roboam, iar Roboam a născut pe Abia, iar Abia a născut pe Asa.

8 Iar Asa a născut pe Iosafat, iar Iosafat a născut pe Ioram, iar Ioram a născut pe Ozia.

9 Iar Ozia a născut pe Ioatam, iar Ioatam a născut pe Ahaz, iar Ahaz a născut pe Ezechia.

10 Iar Ezechia a născut pe Manasi, iar Manasi a născut pe Amon, iar Amon a născut pe Iosia.

11 Iar Iosia a născut pe Iehonia şi pe fraţii lui, la mutarea Babilonului (în Babilon).

12 Iar după mutarea în Babilon, Iehonia a născut pe Salatiil, iar Salatiil a născut pe Zorobabel.

13 Iar Zorobabel a născut pe Abiud, iar Abiud a născut pe Eliachim, iar Eliachim a născut pe Azor.

14 Iar Azor a născut pe Sadoc, iar Sadoc a născut pe Ahim, iar Ahim a născut pe Eliud.

15 Iar Eliud a născut pe Eleazar, iar Eleazar a născut pe Matan, iar Matan a născut pe Iacov.

16 Iar Iacov a născut pe Iosif, bărbatul Mariei [cea] din care s-a născut Iisus ce se zice Hristos.

17 Deci toate neamurile de la Avraam pînă la David – patrusprezece; şi de la David pînă la mutarea în Babilon – patrusprezece; şi de la mutarea din Babilon pînă la Hristos – patrusprezece.

18 Iar Naşterea lui Iisus Hristos aşa a fost: că logodită fiind Mama Lui, Maria, cu Iosif, mai înainte de a se aduna ei, s-a aflat avînd în pîntece din Duhul Sfînt.

19 Iar Iosif, bărbatul ei, drept fiind, şi nevrînd s-o vădească, a vrut să o lase pe ascuns.

20 Şi acestea gîndind, iată îngerul Domnului s-a arătat lui în vis, grăind: „Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria femeia ta, căci ce s-a zămislit într-însa dintru Duhul Sfînt este.

21 Şi va Naşte fiu, şi vei chema Numele lui Iisus, căci Acesta va mîntui pe poporul Său de păcatele lor.

22 Iar acestea toate s-au făcut ca să se plinească ceea ce s-a zis de la Domnul prin Prorocul ce zice:

23 „Iată, fecioara în pîntece va avea, şi va naşte fiu, şi vor chema Numele lui Emmanuil, ce se tîlcuieşte cu noi [este] Dumnezeu”.

24 Şi sculîndu-se Iosif din somn, a făcut precum i-a poruncit îngerul Domnului, şi a luat pe femeia sa.

25 Şi nu o a cunoscut nici după ce a născut pe Fiul ei cel Unul-născut. Şi a chemat Numele Lui: Iisus.

 

2

1 Iar dacă S-a născut Iisus în Betleemul Iudeei, în zilele lui Irod împăratul, iată Magii de la răsărit au venit în Ierusalim, zicînd:

2 „Unde este împăratul iudeilor Cel ce S-a născut? Că am văzut steaua Lui la Răsărit, şi am venit să ne închinăm Lui”.

3 Şi auzind Irod împăratul s-a tulburat, şi tot Ierusalimul cu dînsul.

4 Şi adunînd pe toţi arhiereii şi cărturarii poporului, i-a întrebat: „Unde este să Se nască Hristos?”

5 Iar ei i-au zis lui: „În Betleemul Iudeei. Că aşa s-a scris prin Prorocul:

6 Şi tu, Betleeme, pămîntul Iudei, nicidecum nu eşti mai mic între domnii Iudei; că din tine va ieşi Povăţuitor care va paşte pe poporul Meu Israil”.

7 Atunci Irod întru ascuns chemînd pe Magi, a căutat cu deamăruntul de la dînşii de vremea în care s-a arătat steaua.

8 Şi trimiţîndu-i în Betleem, le-a zis: „Mergînd, cercetaţi cu deamăruntul despre Prunc. Şi dacă Îl veţi afla, să-mi vestiţi şi mie, ca şi eu venind să mă închin Lui”.

9 Iar ei ascultînd pe împăratul s-au dus. Şi iată steaua pe care o văzuseră la Răsărit mergea înaintea lor pînă a venit şi a stat deasupra unde era Pruncul.

10 Iar ei văzînd steaua, s-au bucurat cu bucurie mare foarte.

11 Şi intrînd în casă, au văzut Pruncul cu Maria Mama Lui, şi plecînd genunchii s-au închinat Lui; şi deschizîndu-şi vistieriile, I-au adus Lui daruri: aur, tămîie şi smirnă.

12 Şi luînd înştiinţare prin vis să nu se întoarcă către Irod, pe altă cale s-au dus la ţara lor.

13 Iar după ce s-au dus ei, iată îngerul Domnului în vis se arată lui Iosif, zicînd: „Sculîndu-te, ia Pruncul şi pe Mama Lui, şi fugi în Egipt, şi fii acolo pînă voi zice ţie; că Irod va să caute Pruncul ca să-L piardă”.

14 Iar el sculîndu-se, a luat Pruncul şi pe Maica Lui noaptea şi s-a dus în Egipt.

15 Şi a fost acolo pînă la săvîrşirea lui Irod; ca să se plinească ceea ce s-a zis de Domnul prin Prorocul ce zice: „Din Egipt am chemat pe Fiul Meu”.

16 Atunci Irod, văzînd că a fost batjocorit de către Magi, s-a mîniat foarte; şi trimiţînd, a omorît pe toţi pruncii care erau în Betleem şi în toate hotarele lui, prunci de doi ani şi mai mici, după vremea pe care o cercase de la Magi.

17 Atunci s-a plinit ceea ce s-a zis de Ieremia Prorocul ce zice:

18 „Glas în Rama s-a auzit, plîngere şi tînguire şi ţipăt mult, Rahila plîngîndu-şi pe fiii săi, şi nu vrea să se mîngîie, căci nu mai sunt”.

19 Iar după ce s-a săvîrşit Irod, iată, îngerul Domnului se arată în vis lui Iosif în Egipt,

20 zicînd: „Sculîndu-te, ia Pruncul şi pe Mama Lui, şi mergi în pămîntul lui Israil, că au murit cei ce căutau Sufletul Pruncului”.

21 Iar el, sculîndu-se, a luat Pruncul şi pe Mama Lui, şi au venit în pămîntul lui Israil.

22 Iar auzind că Arhelau împărăţeşte în Iudeea, în locul lui Irod, tatăl lui, s-a temut să meargă acolo; şi luînd poruncă în vis, s-a dus în părţile Galileei.

23 Şi venind au locuit în cetatea ce se numeşte Nazaret, ca să se plinească ceea ce s-a zis prin Proroci, că Nazarinean se va chema”.

 

3

1 Iar în zilele acelea a venit Ioan Botezătorul, propovăduind în pustia Iudeei

2 şi zicînd: „Pocăiţi-vă, că s-a apropiat Împărăţia Cerurilor!”

3 Acesta este cel ce s-a zis de Isaia Prorocul ce zice: „Glasul celui ce strigă în pustie: Gătiţi calea Domnului, drepte faceţi cărările Lui!”

4 Şi acest Ioan avea îmbrăcămintea lui din păr de cămilă, şi brîu de curea împrejurul mijlocului lui; iar hrana lui era acride şi miere sălbatică.

5 Atunci ieşea la dînsul Ierusalimul şi toată Iudeea şi toată latura dimprejurul Iordanului.

6 Şi se botezau în Iordan de la dînsul, mărturisindu-şi păcatele.

7 Iar văzînd pe mulţi din farisei şi din saduchei venind către botezul lui, le-a zis: „Pui de năpîrci, cine v-a arătat vouă ca să fugiţi de mînia ceea ce va să fie?

8 Faceţi, deci, roduri vrednice de pocăinţă.

9 Şi să nu vi se pară a grăi întru sine-vă: „Părinte avem pe Avraam”, că zic vouă că Dumnezeu poate şi din pietrele acestea să ridice fii lui Avraam.

10 Că iată, securea la rădăcina pomilor zace; deci tot pomul care nu face roadă bună se taie şi se aruncă în foc.

11 Eu vă botez pe voi cu apă spre pocăinţă, iar Cel ce vine după mine mai tare decît mine este, Căruia nu sunt vrednic a-I ţine încălţămintele, Acesta vă va boteza cu Duh Sfînt şi cu foc.

12 A Cărui lopată este în Mîna Lui şi va curăţi aria Sa şi va aduna grîul în jitniţa Sa, iar pleava o va arde cu focul nestins”.

13 Atunci a venit Iisus din Galileea la Iordan către Ioan, ca să se boteze de la dînsul.

14 Iar Ioan Îl oprea, zicînd: „Eu am trebuinţă a mă boteza de Tine, şi Tu vii către mine?”

15 Şi răspunzînd Iisus, a zis către el: „Lasă acum, că aşa este cu cuviinţă nouă, ca să plinim toată dreptatea”. Atunci L-a lăsat.

16 Şi botezîndu-Se Iisus, îndată a ieşit din apă; şi iată, i s-au deschis lui Cerurile şi a văzut pe Duhul lui Dumnezeu, pogorîndu-Se ca un porumbel, şi venind peste Dînsul.

17 Şi iată Glas din ceruri zicînd:  „Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru Care am binevoit”.

 

4

1 Atunci Iisus a fost dus în pustie de Duhul, ca să fie ispitit de diavolul.

2 Şi postind patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, după aceea a flămînzit.

3 Şi venind la Dînsul ispititorul a zis: „De eşti Fiul lui Dumnezeu, zi ca pietrele acestea să se facă pîini”.

4 Iar El răspunzînd, a zis: „Scris este: nu numai cu pîine va trăi omul, ci cu tot graiul ce iese prin Gura lui Dumnezeu”.

5 Atunci L-a dus pe El diavolul în Sfînta Cetate; şi L-a pus pe aripa Bisericii.

6 Şi I-a zis: „De eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te pe Sine-Ţi jos; căci scris este: „Că îngerilor Săi va porunci pentru Tine, şi pe mîini Te vor înălţa ca nu cumva să împiedici de piatră Piciorul Tău”.

7 Şi a zis Iisus lui: „Iarăşi scris este: Să nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tău”.

8 Iarăşi L-a dus pe Dînsul diavolul în munte înalt foarte; şi I-a arătat Lui toate împărăţiile lumii şi slava lor.

9 Şi I-a zis: „Acestea toate le voi da Ţie, dacă Tu, căzînd, Te vei închina mie”.

10 Atunci a zis Iisus lui: „Mergi înapoia Mea satano, că scris este: Domnului Dumnezeului tău să te închini, şi Lui unuia să-I slujeşti”.

11 Atunci L-a lăsat pe El diavolul, şi iată, îngerii au venit la Dînsul şi Îi slujeau Lui.

12 Iar auzind Iisus că Ioan a fost prins, S-a dus în Galileea.

13 Şi lăsînd Nazaretul, venind a locuit în Capernaum lîngă mare, în hotarele Zabulonului şi ale Neftalimului,

14 Ca să se plinească ceea ce s-a zis prin Isaia Prorocul ce zice:

15 „Pămîntul Zabulonului şi pămîntul Neftalimului, calea mării de cealaltă parte de Iordan, Galileea neamurilor,

16 poporul ce şedea întru întuneric a văzut lumină mare; şi celor ce şedeau în latura şi în umbra morţii lumină a răsărit lor”.

17 De atunci a început Iisus a propovădui şi a zice: „Pocăiţi-vă, că s-a apropiat Împărăţia cerurilor!”

18 Şi umblînd Iisus pe lîngă marea Galileei a văzut pe doi fraţi: pe Simon ce se numeşte Petru, şi pe Andrei, fratele lui, aruncîndu-şi mreaja în mare, că erau pescari.

19 Şi a zis lor: „Veniţi după Mine, şi vă voi face pescari de oameni”.

20 Iar ei, îndată lăsîndu-şi mrejele, au mers după Dînsul.

21 Şi de acolo mai înainte mergînd, a văzut pe alţi doi fraţi: pe Iacov al lui Zevedei şi pe Ioan, fratele lui, în corabie cu Zevedei, tatăl lor, cîrpindu-şi mrejele, şi i-a chemat.

22 Iar ei îndată lăsînd corabia şi pe Zevedei, tatăl lor, au mers după Dînsul.

23 Şi a străbătut Iisus toată Galileea, învăţînd întru adunările lor şi propovăduind Evanghelia Împărăţiei, şi vindecînd toată boala şi toată neputinţa întru popor.

24 Şi a ieşit vestea Lui întru toată Siria, şi aduceau către Dînsul pe toţi cei ce se aflau cu feluri de boli, şi pe cei ce erau ţinuţi de chinuri, şi pe cei lunatici, şi pe cei slăbănogi, şi El îi vindeca.

25 Şi au mers după Dînsul popoare multe din Galileea şi din Decapole şi din Ierusalim şi din Iudeea şi de cealaltă parte de Iordan.

 

5

1 Iar El, văzînd mulţimea, S-a suit în munte şi, şezînd, au venit către Dînsul Ucenicii Lui.

2 Şi deschizînd Gura Sa, îi învăţa, zicînd:

3 „Fericiţi cei săraci cu duhul, că acelora este Împărăţia Cerurilor.

4 Fericiţi cei ce plîng, că aceia se vor mîngîia.

5 Fericiţi cei blînzi, că aceia vor moşteni pămîntul.

6 Fericiţi cei ce flămînzesc şi însetoşează de dreptate, că aceia se vor sătura.

7 Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui.

8 Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu.

9 Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fii lui Dumnezeu se vor chema.

10 Fericiţi cei ce prigoniţi pentru dreptate, că acelora este Împărăţia Cerurilor.

11 Fericiţi veţi fi cînd vă vor ocărî şi vă vor goni şi vor zice tot cuvîntul rău împotriva voastră, minţind despre Mine.

12 Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă este în ceruri. Că aşa au gonit pe Prorocii cei mai înainte de voi.

13 Voi sunteţi sarea pămîntului, iar dacă sarea se va împuţi, cu ce se va săra? De nimic nu mai este de treabă, decît a se arunca afară şi a se călca de oameni.

14 Voi sunteţi lumina lumii, nu poate cetatea a se ascunde stînd deasupra muntelui.

15 Nici nu se aprinde făclie să se pună sub obroc, ci în sfeşnic, şi luminează tuturor celor ce sunt în casă.

16 Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, ca să vadă lucrurile voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri.

17 Să nu socotiţi că am venit să stric legea sau Prorocii; nu am venit să stric, ci să plinesc.

18 Că amin zic vouă, pînă ce va trece Cerul şi pămîntul, o iotă sau o cirtă nu va trece din lege, pînă ce vor fi toate.

19 Deci cel ce va strica una dintru aceste porunci mai mici, şi va învăţa aşa pe oameni, mai mic se va chema întru Împărăţia Cerurilor; iar cel ce va face şi va învăţa, acela mare se va chema întru Împărăţia Cerurilor.

20 Că zic vouă că de nu va prisosi dreptatea voastră mai mult decît a cărturarilor şi a fariseilor, nu veţi intra întru Împărăţia Cerurilor.

21 Auzit-aţi că s-a zis celor de demult: Să nu ucizi; că cine va ucide, vinovat va fi judecăţii.

22 Iar Eu zic vouă că tot cel ce se mînie asupra fratelui său în deşert, vinovat va fi judecăţii; şi cine va zice fratelui său: Raca!, vinovat va fi soborului; iar cine va zice: Nebunule!, vinovat va fi Gheenei focului.

23 Deci de îţi vei aduce darul tău la altar şi acolo îţi vei aduce aminte că fratele tău are ceva asupra ta,

24 Lasă acolo darul tău înaintea altarului, şi mergi mai întîi de te împacă cu fratele tău, şi atunci venind adu darul tău.

25 Fii împăcîndu-te cu pîrîşul tău degrab, pînă eşti pe cale cu dînsul, ca nu cumva pîrîşul să te dea judecătorului, şi judecătorul te va da slugii, şi vei fi aruncat în temniţă.

26 Amin zic ţie: Nu vei ieşi de acolo pînă cînd vei da bănuţul cel mai de apoi.

27 Auzit-aţi că s-a zis celor de demult: Să nu preacurveşti.

28 Iar Eu zic vouă că tot cel ce caută la femeie spre a o pofti, iată, a preacurvit cu dînsa întru inima sa.

29 Iar dacă ochiul tău cel drept te sminteşte pe tine, scoate-l şi îl leapădă de la tine, că de folos este ţie ca unul din mădularele tale să piară, şi nu tot trupul tău să se arunce în Gheena.

30 Şi dacă mîna ta cea dreaptă te sminteşte pe tine, tai-o şi o leapădă de la tine, că de folos este ţie ca unul din mădularele tale să piară, şi nu tot trupul tău să se arunce în Gheena.

31 Iarăşi s-a zis că: Cel ce-şi va lăsa femeia sa, să-i dea ei carte de despărţire.

32 Iar Eu zic vouă că tot cel ce-şi va lăsa femeia sa afară de motiv de curvie, o face pe ea să preacurvească; şi cel ce va lua pe cea lăsată preacurveşte.

33 Iar aţi auzit că s-a zis celor de demult: Să nu juri strîmb, ci să dai Domnului jurămintele tale.

34 Iar Eu zic vouă să nu te juri nicidecum, nici pe Cer, că este scaun al lui Dumnezeu,

35 Nici pe pămînt, că este aşternut al Picioarelor Lui; nici pe Ierusalim, că este cetate a Marelui Împărat.

36 Nici pe capul tău să nu te juri, că nu poţi să faci [nici măcar] un păr alb sau negru.

37 Ci fie cuvîntul vostru da, da; şi nu, nu; iar ce este mai mult decît acestea de la cel rău este.

38 Auzit-aţi că s-a zis: Ochi pentru ochi, şi dinte pentru dinte.

39 Iar Eu zic vouă: să nu staţi împotrivă celui rău, ci de te va lovi cineva peste faţa obrazului cea dreaptă, întoarce-i lui şi pe cealaltă.

40 Şi celui ce voieşte să se judece cu tine şi să îţi ia haina ta, lasă-i lui şi cămaşa.

41 Şi cel ce te va sili pe tine o milă, mergi cu dînsul două.

42 Celui ce cere de la tine, dă-i, şi pe cel ce voieşte să se împrumute de la tine, nu-l întoarce.

43 Auzit-aţi că s-a zis: Să iubeşti pe vecinul tău şi să urăşti pe vrăjmaşul tău.

44 Iar Eu zic vouă: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvîntaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc, şi vă rugaţi pentru cei ce vă supără şi vă prigonesc,

45 ca să fiţi fii Tatălui vostru Cel din Ceruri; că pe soarele Său îl răsare şi peste cei răi, şi peste cei buni; şi plouă şi peste cei drepţi, şi peste cei nedrepţi.

46 Că de iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce plată veţi avea? Au nu şi vameşii aceeaşi fac?

47 Şi de veţi îmbrăţişa cu dragoste numai pe prietenii voştri, ce mai mult faceţi? Au nu şi vameşii fac aşa?

48 Fiţi voi desăvîrşit, precum şi Tatăl vostru cel din ceruri, desăvîrşit este.

 

6

1 Luaţi aminte ca milostenia voastră să nu o faceţi înaintea oamenilor, spre a fi văzuţi de dînşii; iar de nu, nu veţi plată avea de la Tatăl vostru care este în ceruri.

2 Deci cînd faci milostenie să nu trîmbiţezi înaintea ta cum fac făţarnicii în adunări şi în uliţe, ca să se slăvească de oameni; Amin zic vouă că îşi iau plata lor.

3 Iar tu, făcînd milostenie, să nu ştie stînga ta ce face dreapta ta,

4 Ca să fie milostenia ta întru ascuns; şi Tatăl tău Cel ce vede întru ascuns, va răsplăti ţie întru arătare.

5 Şi cînd te rogi, nu fi ca făţarnicii, că iubesc ca, stînd să se roage prin adunări şi prin unghiurile uliţelor, să se arate oamenilor; Amin zic vouă că îşi iau plata lor.

6 Iar cînd te rogi, intră în cămara ta şi încuind uşa ta, roagă-te Tatălui tău Cel întru ascuns; şi Tatăl tău Cel ce vede întru ascuns va răsplăti ţie la arătare.

7 Şi rugîndu-vă, să nu grăiţi multe precum păgînii; că li se pare că întru multă vorba lor vor fi auziţi.

8 Deci nu vă asemănaţi lor, că ştie Tatăl vostru de ce aveţi trebuinţă mai înainte de a cere voi de la Dînsul.

9 Deci aşa să vă rugaţi: Tatăl nostru carele eşti în ceruri, sfinţească-Se numele Tău;

10 Vie Împărăţia Ta, fie voia Ta, precum în Cer şi pe pămînt.

11 Pîinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi;

12 Şi ne iartă nouă datoriile noastre, precum şi noi iertăm datornicilor noştri;

13 Şi nu ne duce pe noi întru ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean; că a Ta este Împărăţia, şi puterea, şi slava în veci, Amin.

14 Că de veţi ierta oamenilor greşalele lor, ierta-va şi vouă Tatăl vostru cel ceresc;

15 Iar de nu veţi ierta oamenilor greşalele lor, nici Tatăl vostru nu va ierta vouă greşalele voastre.

16 Şi cînd postiţi nu fiţi ca făţarnicii, trişti; că îşi smolesc feţele lor ca să se arate oamenilor postind; Amin zic vouă că îşi iau plata lor.

17 Iar tu postind, unge-ţi capul tău şi faţa ta o spală,

18 Ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău Cel ce este întru ascuns; şi Tatăl tău cel ce vede întru ascuns va răsplăti ţie la arătare.

19 Nu vă adunaţi vouă comori pe pămînt, unde moliile şi rugina le strică, şi unde furii le sapă şi le fură.

20 Ci vă adunaţi vouă comori în Cer, unde nici moliile, nici rugina nu le strică, şi de unde furii nu le sapă, nici nu le fură;

21 Că unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră.

22 Luminătorul trupului este ochiul; deci de va fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi luminat.

23 Iar de va fi ochiul tău rău, tot trupul tău va fi întunecat; deci dacă lumina care este întru tine este întuneric, dar întunericul cu cît mai mult?

24 Nimeni nu poate sluji la doi domni, că sau pe unul va urî şi pe altul va iubi, sau de unul se va ţine şi de altul nu va griji; nu puteţi lui Dumnezeu a sluji şi lui mamona.

25 Pentru aceasta grăiesc vouă: Nu vă grijiţi cu sufletul vostru ce veţi mînca şi ce veţi bea, nici cu trupul vostru cu ce vă veţi îmbrăca. Oare nu este sufletul mai mare decît hrana, şi trupul decît haina?

26 Căutaţi spre păsările cerului, că nici nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în jitniţe, şi Tatăl vostru cel ceresc le hrăneşte; oare voi nu aveţi mai multă deosebire de acestea?

27 Dar cine din voi grijindu-se, poate să-şi adauge statului său un cot?

28 Şi de haină ce vă grijiţi? Socotiţi crinii cîmpului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc.

29 Iar grăiesc vouă că nici Solomon în toată slava sa nu s-a îmbrăcat ca unul dintr-aceştia.

30 Deci dacă pe iarba cîmpului care astăzi este şi mîine se aruncă în cuptor Dumnezeu aşa o îmbracă, nu cu mult mai vîrtos pe voi, puţin credincioşilor?

31 Deci nu vă îngrijiţi zicînd: „Ce vom mînca, sau ce vom bea, sau cu ce ne vom îmbrăca?”

32 Fiindcă acestea toate neamurile le caută; că ştie Tatăl vostru cel ceresc că aveţi trebuinţă de acestea toate.

33 Ci căutaţi mai întîi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui, şi acestea toate se vor adăuga vouă.

34 Drept aceea nu vă îngrijiţi de ziua de mîine, că ziua de mîine se va îngriji de sine. Ajunge-i zilei răutatea ei.

 

7

1 Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi.

2 Căci cu ce judecată veţi judeca veţi fi judecaţi. Şi cu ce măsură veţi măsura se va măsura vouă.

3 Şi de ce vezi paiul cel ce este în ochiul fratelui tău, iar bîrna care este în ochiul tău nu o simţi?

4 Sau cum zici fratelui tău: „Lasă să scot paiul din ochiul tău”, şi iată bîrna este în ochiul tău.

5 Făţarnice, scoate întîi bîrna din ochiul tău şi atunci vei vedea să scoţi paiul din ochiul fratelui tău.

6 Nu daţi sfînta cîinilor, nici nu lepădaţi mărgăritarii voştri înaintea porcilor, ca nu cumva să îi calce cu picioarele, şi întorcîndu-se, să vă rupă pe voi.

7 Cereţi şi se va da vouă; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi se va deschide vouă.

8 Că tot cel ce cere ia, şi cel ce caută află, şi celui ce bate i se va deschide.

9 Sau care om dintre voi, de la care de va cere fiul lui pîine, îi va da lui piatră?

10 Sau de va cere peşte, îi va da lui şarpe?

11 Deci dacă voi, răi fiind, ştiţi să daţi dări bune fiilor voştri, cu cît mai vîrtos Tatăl vostru cel din ceruri va da cele bune celor ce cer de la Dînsul.

12 Deci toate cîte voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi şi voi lor asemenea; că aceasta este Legea şi Prorocii.

13 Intraţi prin uşa cea strîmtă. Că largă este uşa, şi lată calea ceea ce duce în pierzare, şi mulţi sunt cei ce intră printr-însa.

14 Ce strîmtă este uşa! Şi îngustă calea care duce în Viaţă! Şi puţini sunt cei ce o află.

15 Păziţi-vă de prorocii cei mincinoşi care vin la voi în haine de oi, iar înlăuntru sunt lupi răpitori.

16 Din roadele lor îi veţi cunoaşte pe ei: oare se vor culege din spini struguri sau din ciulini smochine?

17 Aşa tot pomul bun face roade bune; iar pomul putred face roade rele.

18 Nu poate pomul bun să facă roade rele, nici pomul putred să facă roade bune.

19 Deci tot pomul care nu face roadă bună se taie şi în foc se aruncă.

20 Pentru aceea din roada lor îi veţi cunoaşte pe dînşii.

21 Nu tot cel ce-Mi zice Mie: „Doamne, Doamne!” va intra întru Împărăţia Cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri.

22 Mulţi Îmi vor zice Mie în ziua aceea: „Doamne, Doamne, oare nu cu Numele Tău am prorocit, şi cu Numele Tău draci am scos, şi cu Numele Tău multe puteri am făcut?

23 Şi atunci voi mărturisi lor că: „Niciodată nu v-am ştiut pe voi, depărtaţi-vă de la Mine, cei ce lucraţi fărădelegea!”

24 Deci tot cel ce aude cuvintele Mele acestea şi le face, asemăna-l-voi bărbatului înţelept care şi-a zidit casa pe piatră.

25 Şi s-a pogorît ploaia şi au venit rîurile şi au suflat vînturile şi s-au pornit spre casa aceea, şi n-a căzut, că era întemeiată pe piatră.

26 Şi tot cel ce aude cuvintele Mele acestea şi nu le face, asemăna-se-va bărbatului nebun care şi-a zidit casa pe nisip.

27 Şi s-a pogorît ploaia şi au venit rîurile şi au suflat vînturile şi au lovit în casa aceea, şi a căzut, şi era căderea ei mare”.

28 Şi după ce a sfîrşit Iisus cuvintele acestea, se mirau mulţimile de învăţătura Lui,

29 Că îi învăţa ca Unul ce are putere, iar nu precum cărturarii.

 

8

1 Pogorîndu-Se El din munte, au mers după Dînsul mulţimi multe.

2 Şi iată un lepros venind, se închina Lui, zicînd: „Doamne, de vei vrea, poţi să mă curăţeşti.”

3 Şi tinzînd Iisus Mîna, S-a atins de dînsul zicînd: „Voiesc, curăţeşte-te!” Şi îndată s-a curăţit lepra.

4 Şi i-a zis Iisus: „Vezi, să nu spui nimănui; ci mergi de te arată preotului, şi du darul care a poruncit Moise întru mărturie lor”.

5 Iar intrînd El în Capernaum s-a apropiat de Dînsul un sutaş, rugîndu-L şi zicînd:

6 „Doamne, sluga mea zace în casă, slăbănog, cumplit chinuindu-se”.

7 Şi a zis Iisus lui: „Eu, venind, îl voi tămădui”.

8 Şi răspunzînd sutaşul a zis: „Doamne, nu sunt vrednic ca să intri sub acoperămîntul meu, ci numai zi cu cuvîntul şi se va tămădui sluga mea.

9 Că şi eu sunt om sub stăpînire, avînd sub mine slujitori; şi zic unuia: Mergi! şi merge; şi altuia: Vino! şi vine; şi slugii mele: Fă aceasta! şi face”.

10 Iar Iisus auzind aceasta S-a minunat, şi a zis celor ce veneau după Dînsul: „Amin grăiesc vouă, nici în Israil nu am aflat atîta credinţă.

11 Zic vouă că mulţi de la răsărituri şi de la apusuri vor veni şi se vor odihni cu Avraam şi cu Isaac şi cu Iacob întru Împărăţia Cerurilor.

12 Iar fiii împărăţiei vor fi izgoniţi întru întunericul cel mai dinafară; acolo va fi plîngerea şi scrîşnirea dinţilor”.

13 Şi a zis Iisus sutaşului: „Mergi, şi cum ai crezut, fie ţie”. Şi s-a tămăduit sluga lui în acel ceas.

14 Şi venind Iisus în casa lui Petru, a văzut pe soacra lui zăcînd, aprinsă de friguri.

15 Şi S-a atins de mîna ei şi au lăsat-o frigurile şi s-a sculat şi slujea Lui.

16 Iar făcîndu-se seară au adus Lui pe mulţi îndrăciţi şi a scos duhurile cu cuvîntul, şi pe toţi bolnavii i-a tămăduit.

17 Ca să se plinească ceea ce s-a zis prin Prorocul Isaia care grăieşte: Acesta neputinţele noastre a luat şi bolile noastre le-a purtat.

18 Deci văzînd Iisus mulţime multă împrejurul Său, a poruncit Ucenicilor să meargă de cealaltă parte.

19 Şi apropiindu-se un cărturar, I-a zis: „Învăţătorule, voiesc să merg după Tine oriunde vei merge.

20 Şi a grăit Iisus lui: „Vulpile au vizuini, şi păsările cerului cuiburi, iar Fiul Omului nu are unde să-Şi plece capul”.

21 Iar altul din Ucenicii Lui I-a zis: „Doamne, dă-mi voie întîi să merg să îngrop pe tatăl meu”.

22 Iar Iisus i-a zis: „Vino după Mine, şi lasă morţii să-şi îngroape pe morţii lor”.

23 Şi intrînd El în corabie, Ucenicii Lui au mers după Dînsul.

24 Şi iată vifor mare s-a făcut în mare, încît se acoperea corabia de valuri, iar El dormea.

25 Şi venind Ucenicii Lui, L-au deşteptat, zicînd: „Doamne, mîntuieşte-ne că pierim”.

26 Iar El le-a zis: „De ce sunteţi înfricoşaţi, puţin credincioşilor?” Atunci, sculîndu-Se, a certat vînturile şi marea, şi s-a făcut linişte mare.

27 Iar ei se mirau, grăind: „Cine este Acesta, că şi vînturile şi marea Îl ascultă?”

28 Şi trecînd El de cealaltă parte în latura gherghesenilor, L-au întîmpinat doi îndrăciţi ieşind din morminte, foarte cumpliţi, încît nu putea nimeni să treacă pe calea aceea.

29 Şi iată au strigat grăind: „Ce este nouă şi Ţie, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici mai înainte de vreme să ne chinuieşti?”

30 Şi departe era o turmă mare de porci păscînd.

31 Iar dracii Îl rugau, zicînd: „Dacă ne scoţi, dă-ne voie să ne ducem în turma aceea de porci”.

32 Şi a zis lor: „Mergeţi”. Iar ei, ieşind, au mers în turma de porci, şi s-a pornit toată turma de porci de pe ţărmuri în mare, şi au murit în ape.

33 Iar păstorii au fugit, şi, mergînd în cetate, au spus despre toate, şi despre cei îndrăciţi.

34 Şi iată, toată cetatea a ieşit întru întîmpinarea lui Iisus; şi văzîndu-L, L-au rugat ca să treacă din hotarele lor.

 

9

1 Şi intrînd în corabie, a trecut şi a venit în cetatea Sa.

2 Şi iată au adus Lui pe un slăbănog care zăcea în pat.

3 Şi văzînd Iisus credinţa lor, a zis slăbănogului: „Îndrăzneşte, fiule, iartă-ţi-se ţie păcatele tale”.

4 Şi oarecare din cărturari a zis întru sine: „Acesta huleşte”.

5 Şi văzînd Iisus gîndurile lor, a zis: „Pentru ce cugetaţi cele viclene întru inimile voastre?

6 Ce este mai lesne a zice: „Iartă-ţi-se ţie păcatele tale”, sau a zice „Scoală-te şi umblă”?

7 Ci, ca să ştiţi că Putere are Fiul Omului pe pămînt a ierta păcatele, – atunci a zis slăbănogului – : „Scoală-te, ridică-ţi patul tău, şi mergi la casa ta!”

8 Şi acela, sculîndu-se, s-a dus la casa sa. Iar mulţimile, văzînd, se mirau şi slăveau pe Dumnezeu Care a dat putere ca aceasta oamenilor.

9 Şi trecînd Iisus de acolo, a văzut pe un om ce se numea Matei şezînd la vamă, şi i-a zis lui: „Vino după Mine”. Şi sculîndu-se acela, a mers după Dînsul.

10 Şi a fost cînd a şezut El în casă, şi iată, mulţi vameşi şi păcătoşi venind, şedeau cu Iisus şi cu ucenicii Lui.

11 Şi fariseii, văzînd, au zis Ucenicilor Lui: „Pentru ce Dascălul vostru mănîncă şi bea cu vameşii şi cu păcătoşii?”

12 Iar Iisus auzind, a zis lor: „Nu au trebuinţă cei sănătoşi de doctor, ci cei bolnavi”.

13 Deci mergînd învăţaţi-vă ce este „milă voiesc, iar nu jertfă”. Că nu am venit să chem pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi la pocăinţă”.

14 Atunci au venit la Dînsul ucenicii lui Ioan zicînd: „Pentru ce noi şi fariseii postim mult, iar ucenicii Tăi nu postesc?”

15 Şi Iisus le-a zis lor: „Au doară pot fiii nunţii să se jelească în cîtă vreme este cu dînşii Mirele? Ci vor veni zile cînd se va lua de la dînşii Mirele, şi atunci vor posti.

16 Că nimeni nu pune petec de pînză nouă la haină veche, că-şi ia plinirea de la haină şi se face mai rea ruptură.

17 Nici nu se pune vinul nou în foi vechi, că se sparg foii şi vinul se varsă iar foii pier; ci se pune vinul nou în foi noi, şi amîndouă se ţin”.

18 Acestea grăind El către dînşii, iată un boier oarecare venind, s-a închinat Lui zicînd: „Fiica mea acum a murit, însă Tu, venind, pune mîna Ta peste dînsa şi va învia”.

19 Şi sculîndu-se Iisus, a mers după dînsul, şi ucenicii Lui.

20 Şi iată, o femeie fiind întru curgerea sîngelui de doisprezece ani, venind dinapoia Lui s-a atins de poala hainei Lui,

21 că-şi zicea întru sine: „numai de mă voi atinge de haina Lui, mă voi mîntui”.

22 Iar Iisus întorcîndu-Se şi văzînd-o, i-a zis: „Îndrăzneşte, fiică, credinţa ta te-a mîntuit!” Şi s-a tămăduit femeia din ceasul acela.

23 Şi venind Iisus în casa boierului, şi văzînd fluieraşii, şi mulţimea gîlcevind, a zis lor: „Depărtaţi-vă, că n-a murit fecioara, ci doarme”.

24 Şi îşi rîdeau de Dînsul.

25 Iar dacă s-a scos afară poporul, intrînd, a luat-o de mînă, şi s-a sculat fecioara.

26 Şi a ieşit vestea aceasta peste tot pămîntul acela.

27 Şi trecînd Iisus de acolo au mers după Dînsul doi orbi, strigînd şi grăind: „Miluieşte-ne pe noi, Fiul lui David!”

28 Iar după ce a mers în casă, au venit la dînsul orbii, şi le-a grăit lor Iisus: „Credeţi că pot să fac Eu aceasta?” Grăit-au Lui: „Da, Doamne”.

29 Atunci S-a atins de ochii lor, grăind: „După credinţa voastră fie vouă”. Şi s-au deschis ochii lor.

30 Şi cu asprime le-a poruncit lor Iisus grăind: „Vedeţi, nimeni să nu ştie”.

31 Dar ei, ieşind, L-au vestit în tot pămîntul acela.

32 Şi ieşind ei, iată, au adus la Dînsul pe un om mut îndrăcit.

33 Şi scoţîndu-se dracul, a grăit mutul. Şi s-au mirat mulţimile, grăind că „niciodată nu s-a arătat aşa întru Israil”.

34 Iar fariseii ziceau: „Cu domnul dracilor scoate pe draci”.

35 Şi străbătea Iisus prin toate cetăţile şi oraşele, învăţînd în soboarele lor, şi propovăduind Evanghelia Împărăţiei, şi vindecînd toată boala şi toată neputinţa întru popor.

36 Iar El văzînd mulţimile, I S-a făcut milă de dînşii, că erau supăraţi şi lepădaţi ca oile ce n-au păstor.

37 Atunci a zis Ucenicilor Lui: „Iată, secerişul este mult, iar lucrătorii puţini.

38 Deci rugaţi pe Domnul secerişului, ca să scoată lucrători la secerişul Său”.

 

10

1 Şi chemînd pe cei doisprezece Ucenici ai Săi, le-a dat lor putere asupra duhurilor celor necurate ca să le scoată şi să tămăduiască toată boala şi toată neputinţa.

2 Iar numele celor doisprezece Apostoli sunt acestea: cel dintîi Simon ce se numeşte Petru şi Andrei fratele lui, Iacov al lui Zevedei şi Ioan fratele lui,

3 Filip şi Vartolomeu, Toma şi Matei vameşul, Iacov al lui Alfeu şi Levi ce s-a numit Tadeu,

4 Simon Cananitul şi Iuda Iscarioteanul, care L-a şi vîndut pe Dînsul.

5 Pe aceşti doisprezece i-a trimis Iisus, poruncindu-le şi grăind: „În calea păgînilor să nu mergeţi, şi în cetatea samarinenilor să nu intraţi.

6 Ci mai vîrtos mergeţi către oile cele pierdute ale casei lui Israil.

7 Şi umblînd, propovăduiţi, zicînd că s-a apropiat Împărăţia Cerurilor.

8 Pe cei bolnavi vindecaţi, pe cei leproşi curăţiţi, pe cei morţi înviaţi, dracii scoateţi; în dar aţi luat, în dar să daţi.

9 Nu cîştigaţi aur, nici argint, nici bani la brîiele voastre.

10 Nici traistă în cale, nici două haine, nici încălţăminte, nici toiag; că vrednic este lucrătorul de hrana sa.

11 Şi în oricare cetate veţi intra, cercetaţi cine este acolo vrednic; şi acolo să petreceţi pînă cînd veţi ieşi.

12 Şi intrînd în casă, să-i uraţi ei, grăind: „Pace casei acesteia!”

13 Şi de va fi casa aceea vrednică, va veni pacea voastră peste dînsa; iar de nu va fi vrednică, pacea voastră se va întoarce la voi.

14 Şi oricine nu vă va primi, nici nu va asculta cuvintele voastre, ieşind din casa sau din cetatea aceea, scuturaţi praful de pe picioarele voastre.

15 Amin grăiesc vouă că mai uşor va fi pămîntului Sodomului şi Gomorului în Ziua Judecăţii decît cetăţii aceleia.

16 Iată, Eu vă trimit pe voi ca oile în mijlocul lupilor. Deci fiţi înţelepţi ca şerpii şi simpli ca porumbeii.

17 Feriţi-vă de oameni, că vă vor da în soboare, şi întru adunările lor vă vor bate.

18 Încă şi înaintea domnilor şi a împăraţilor veţi fi duşi pentru Mine întru mărturie lor, şi limbilor.

19 Iar cînd vă vor da, nu vă grijiţi cum sau ce veţi grăi, că se va da vouă într-acel ceas ce veţi grăi.

20 Că nu voi sunteţi cei ce grăiţi, ci Duhul Tatălui vostru care grăieşte în voi.

21 Şi va da frate pe frate spre moarte, şi tată pe fecior, şi se vor scula feciorii asupra părinţilor, şi îi vor omorî. Şi veţi fi urîţi de toţi pentru Numele Meu.

22 Iar cel ce va răbda pînă în sfîrşit, acela se va mîntui.

23 Iar cînd vă vor goni pe voi întru această cetate, fugiţi în cealaltă. Amin grăiesc vouă: nu veţi sfîrşi cetăţile lui Israil pînă cînd va veni Fiul Omului.

24 Nu este ucenic mai presus de dascălul său, nici slugă mai presus de domnul său.

25 Ajunge ucenicului să fie ca dascălul său, şi sluga ca domnul său. Dacă pe Stăpînul casei l-au numit Beelzebul, cu cît mai vîrtos pe casnicii Lui?

26 Deci nu vă temeţi de dînşii; că nimic nu este acoperit care să nu se descopere, şi ascuns care să nu se cunoască.

27 Ceea ce grăiesc vouă la întuneric, să spuneţi la lumină; şi ce auziţi la ureche, să propovăduiţi deasupra caselor.

28 Şi să nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă, ci să vă temeţi mai vîrtos de Cel ce poate să piardă şi trupul şi sufletul în Gheena.

29 Oare nu se vînd două păsări pentru un bănuţ? Şi nici una din ele nu cade pe pămînt fără de Tatăl vostru.

30 Iar vouă şi perii capului vă sunt toţi număraţi.

31 Pentru aceea, nu vă temeţi, că voi sunteţi cu mult mai buni decît păsările.

32 Deci tot cel ce va mărturisi întru Mine înaintea oamenilor, voi mărturisi şi Eu întru dînsul înaintea Tatălui Meu care este în ceruri.

33 Iar cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, Mă voi lepăda şi Eu de dînsul înaintea Tatălui Meu care este în ceruri.

34 Să nu socotiţi că am venit să pun pace pe pămînt, nu am venit să pun pace, ci sabie.

35 Că am venit să despart pe om de tatăl său şi pe fiică de mama sa, şi pe noră de soacra sa.

36 Şi vrăjmaşii omului, casnicii lui.

37 Cel ce iubeşte pe tată sau pe mamă mai mult decît pe Mine, nu este Mie vrednic. Şi cel ce iubeşte pe fiu sau pe fiică mai mult decît pe Mine, nu este Mie vrednic.

38 Şi cel ce nu-şi va lua Crucea sa şi să vină după Mine, nu este Mie vrednic.

39 Cel ce şi-a aflat sufletul său îl va pierde, şi cel ce şi-a pierdut sufletul său pentru Mine îl va afla.

40 Cel ce vă primeşte pe voi pe Mine Mă primeşte, şi cel ce Mă primeşte pe Mine primeşte pe Cel ce M-a trimis pe Mine.

41 Cel ce primeşte proroc în nume de proroc plata prorocului va lua; şi cel ce primeşte pe cel drept în nume de drept plata dreptului va lua.

42 Şi cel ce va adăpa pe unul dintru aceştia mici numai cu un pahar de apă rece, în nume de ucenic, amin grăiesc vouă: nu-şi va pierde plata sa.

 

11

1 Şi a fost cînd a săvîrşit Iisus poruncind celor doisprezece ucenici ai Săi, S-a mutat de acolo, ca să înveţe şi să propovăduiască în cetăţile lor.

2 Iar Ioan, auzind din închisoare de lucrurile lui Iisus, trimiţînd pe doi din ucenicii Săi, I-a zis Lui:

3 „Tu eşti Cel ce vine, sau pe altul să aşteptăm?”

4 Şi răspunzînd Iisus, a zis lor: „Mergînd, spuneţi lui Ioan cele ce auziţi şi vedeţi:

5 Orbii văd, şchiopii umblă, leproşii se curăţesc, surzii aud, morţii înviază şi săracilor li se binevesteşte.

6 Şi fericit este cel ce nu se va sminti întru Mine”.

7 Şi după ce s-au dus aceia, a început Iisus a grăi mulţimilor pentru Ioan: „Ce aţi ieşit să vedeţi în pustie, oare trestie clătinată de vînt?

8 Dar ce aţi ieşit să vedeţi, om îmbrăcat în haine moi? Iată, cei ce poartă haine moi sunt în casele împăraţilor.

9 Dar ce aţi ieşit să vedeţi? Proroc? Adevărat grăiesc vouă: chiar mai presus de proroc!

10 Că acesta este despre care este scris: Iată, Eu trimit pe îngerul Meu înaintea feţei Tale, care va găti calea Ta înaintea Ta.

11 Amin grăiesc vouă: dintre cei născuţi din femei, nu s-a ridicat unul mai mare decît Ioan Botezătorul; iar cel mai mic întru Împărăţia Cerurilor mai mare decît el este.

12 Şi din zilele lui Ioan Botezătorul pînă acum Împărăţia Cerurilor se sileşte, şi cei ce se silesc o răpesc pe ea.

13 Că toţi prorocii şi Legea pînă la Ioan au prorocit;

14 Şi, de voiţi să primiţi – acesta este Ilie, cel ce va să vie.

15 Cel ce are urechi de auzit să audă.

16 Cu cine voi asemăna neamul acesta? Este asemenea copiilor care şed în tîrg şi strigă către însoţitorii lor,

17 Şi grăiesc: „Fluierat-am vouă şi n-aţi jucat; de jale v-am cîntat şi nu aţi plîns”.

18 Că a venit Ioan, nici mîncînd nici bînd, şi ei zic că: „Are drac”.

19 A venit Fiul Omului mîncînd şi bînd, şi ei zic: „Iată om mîncător şi băutor de vin, prieten vameşilor şi păcătoşilor!” Dar Înţelepciunea S-a îndreptăţit de la fiii Săi”.

20 Atunci a început Iisus a certa oraşele în care se făcuseră puterile Sale cele mai multe, pentru că nu s-au pocăit:

21 „Vai ţie, Horazine, vai ţie, Betsaido, că de s-ar fi făcut în Tir şi în Sidon puterile care s-au făcut întru voi, de mult s-ar fi pocăit în sac şi în cenuşă.

22 Însă zic vouă că mai uşor va fi Tirului şi Sidonului în Ziua Judecăţii decît vouă.

23 Şi tu, Capernaume, care pînă la cer te-ai înălţat, pînă la iad te vei pogorî; că de s-ar fi făcut în Sodoma puterile care s-au făcut întru tine, ar fi rămas pînă în ziua de astăzi.

24 Însă grăiesc vouă că pămîntului Sodomului mai uşor îi va fi în Ziua Judecăţii decît ţie”.

25 În vremea aceea, răspunzînd Iisus, a zis: „Mărturisescu-Mă Ţie, Părinte, Doamne al Cerului şi al pămîntului; că ai ascuns acestea de cei înţelepţi şi pricepuţi, şi le-ai descoperit pruncilor.

26 Adevărat, Părinte, că aşa a fost buna voinţă înaintea Ta.

27 Toate Îmi sunt date Mie de la Tatăl Meu şi nimeni nu cunoaşte pe Fiul decît numai Tatăl, nici pe Tatăl nu-L cunoaşte nimeni decît numai Fiul, şi căruia va voi Fiul să-i descopere.

28 Veniţi către Mine, toţi cei osteniţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi odihni pe voi.

29 Luaţi jugul Meu asupra voastră şi vă învăţaţi de la Mine că sunt blînd şi smerit cu inima, şi veţi afla odihnă sufletelor voastre.

30 Că jugul Meu este bun, şi sarcina Mea uşoară”.

 

12

1 În vremea aceea mergea Iisus sîmbăta prin semănături; iar ucenicii Lui au flămînzit şi au început a smulge spice şi a mînca.

2 Iar fariseii, văzînd, I-au zis: „Iată, ucenicii Tăi fac ce nu se cade a face sîmbăta”.

3 Iar El le-a zis: „Oare n-aţi citit ce a făcut David cînd a flămînzit el şi cei ce erau cu dînsul?

4 Cum a intrat în casa lui Dumnezeu şi a mîncat pîinile punerii-înainte pe care nu i se cuvenea să le mănînce, nici celor ce erau cu dînsul, decît numai preoţilor?

5 Sau n-aţi citit în Lege că sîmbăta preoţii în templu spurcă sîmbăta, dar sunt nevinovaţi?

6 Iar grăiesc vouă că mai mare decît templul este aici.

7 Iar de aţi şti ce este mila voiesc, iar nu jertfa”, nu aţi fi osîndit pe cei nevinovaţi.

8 Că Fiul Omului Domn este şi sîmbetei”.

9 Şi trecînd de acolo, a venit în sinagoga lor.

10 Şi iată era acolo un om avînd mîna uscată. Şi L-au întrebat pe Dînsul, zicînd: „Oare se cuvine a vindeca sîmbăta?” Ca să-L vinuiască pe El.

11 Iar El le-a zis: „Ce om este dintru voi care, de ar avea o oaie şi ar cădea aceea sîmbăta în groapă, n-ar apuca-o şi ar scoate-o?

12 Dar omul, cu cît se deosebeşte de oaie! De aceea, se cuvine a face bine sîmbăta”.

13 Atunci a zis omului: „Întinde mîna ta!”, şi acela a întins-o şi a venit la starea cea dintîi, sănătoasă ca şi cealaltă.

14 Iar fariseii, ieşind afară, au făcut sfat asupra Lui ca să-L piardă.

15 Iar Iisus, cunoscînd, S-a dus de acolo. Şi au mers după Dînsul mulţimi multe, şi pe toţi i-a tămăduit.

16 Şi le-a poruncit ca să nu-L facă pe El arătat.

17 Ca să se plinească ceea ce s-a grăit prin Isaia Prorocul ce zice:

18 Iată Pruncul Meu, pe care L-am ales; iubitul Meu, întru care a binevoit sufletul Meu; pune-voi Duhul Meu peste Dînsul, şi judecată neamurilor va vesti.

19 Nu se va certa, nici nu va striga, nici nu va auzi cineva în uliţă glasul Lui.

20 Trestie zdrobită nu se va frînge şi in aprins nu se va stinge, pînă ce va scoate judecata spre biruinţă,

21 Şi întru Numele Lui vor nădăjdui neamurile.

22 Atunci au adus la Dînsul pe un îndrăcit orb şi mut, şi l-a tămăduit; iar orbul şi mutul grăia şi vedea.

23 Şi se mirau mulţimile şi ziceau: „Nu cumva acesta este Fiul lui David?”

24 Iar fariseii auzind, ziceau: „Acesta nu scoate dracii, decît întru Beelzebul, domnul dracilor”.

25 Iar Iisus ştiind gîndurile lor, le-a zis: „Toată împărăţia ce se dezbină între sine se pustieşte; şi toată cetatea sau casa ce se împarte între sine nu va sta.

26 Şi dacă satana scoate pe satana, între sine s-a împărţit; deci cum va sta împărăţia lui?

27 Şi dacă Eu scot dracii cu Beelzebul, feciorii voştri cu cine îi scot [pe draci]? Pentru aceea, ei [fiii voştri] vă vor fi vouă judecători.

28 Iar dacă Eu cu Duhul lui Dumnezeu scot dracii, iată, a ajuns la voi Împărăţia lui Dumnezeu.

29 Cum poate cineva să intre în casa celui tare şi să jefuiască vasele lui de nu întîi va lega pe cel tare? şi atunci va jefui casa lui.

30 Cel ce nu este cu Mine, împotriva Mea este; şi cel ce nu adună cu Mine risipeşte.

31 Pentru aceasta grăiesc vouă că tot păcatul şi hula se va ierta oamenilor; iar hula care este împotriva Duhului nu se va ierta oamenilor.

32 Şi oricine va zice cuvînt împotriva Fiului Omului se va ierta lui, iar oricine va zice împotriva Duhului Sfînt nu se va ierta lui nici în veacul de acum, nici în cel ce va să fie.

33 Sau e pomul bun şi roada lui bună, sau e pomul putred şi roada lui putredă. Că din roadă se cunoaşte pomul.

34 Pui de năpîrci, cum veţi putea grăi cele bune, răi fiind? Că din prisosinţa inimii grăieşte gura.

35 Omul cel bun din comoara cea bună a inimii scoate cele bune; iar omul cel rău din comoara cea rea scoate cele rele.

36 Deci grăiesc vouă că pentru tot cuvîntul deşert pe care-l vor grăi oamenii vor să dea seamă de dînsul în Ziua Judecăţii.

37 Că din cuvintele tale te vei îndrepta, şi din cuvintele tale te vei osîndi”.

38 Atunci au răspuns unii dintre cărturari şi farisei, zicînd: „Învăţătorule, voim să vedem de la Tine semn”.

39 Iar El răspunzînd, a zis lor: „Neam viclean şi preacurvar caută semn, şi nu se va da lui semn, decît numai semnul lui Iona prorocul.

40 Că precum a fost Iona în pîntecele chitului trei zile şi trei nopţi, aşa va fi Fiul Omului în inima pămîntului trei zile şi trei nopţi.

41 Bărbaţii niniviteni se vor scula la judecată cu neamul acesta şi-l vor osîndi; căci ei s-au pocăit pentru propovăduirea lui Iona, şi iată, mai mult decît Iona aici.

42 Împărăteasa de la Austru se va scula la judecată cu neamul acesta şi-l va osîndi; că a venit de la marginile pămîntului să audă înţelepciunea lui Solomon, şi iată, mai mult decît Solomon aici.

43 Iar cînd duhul cel necurat va ieşi din om, umblă prin locuri fără de apă, căutînd odihnă, şi nu află.

44 Atunci zice: „Mă voi întoarce în casa mea de unde am ieşit”; şi venind o află deşartă, măturată şi împodobită.

45 Atunci se duce şi ia cu sine alte şapte duhuri mai rele decît sine, şi intrînd locuiesc acolo; şi se fac cele de pe urmă ale omului aceluia mai rele decît cele dintîi; aşa va fi şi acestui neam viclean.

46 Şi încă grăind El către mulţimi, iată Mama Lui, şi fraţii Lui stau afară căutînd să grăiască cu Dînsul.

47 Şi a zis Lui oarecine: „Iată, Mama Ta şi fraţii Tăi stau afară vrînd să grăiască cu Tine”.

48 Iar El răspunzînd, a zis celui ce i-a zis Lui: „Cine este Mama Mea, şi care sunt fraţii Mei?”

49 Şi tinzîndu-Şi Mîna Sa spre ucenicii Săi, a zis: „Iată Mama Mea şi fraţii Mei.

50 Că oricine va face Voia Tatălui Meu cel din ceruri, acela frate al Meu şi soră şi mamă este”.

 

13

1 Şi în ziua aceea ieşind Iisus din casă, şedea lîngă mare.

2 Şi s-au adunat la Dînsul mulţimi multe, încît El a intrat în corabie să şadă, şi tot poporul sta pe ţărmurile mării.

3 Şi le-a grăit lor mult în pilde, zicînd: „Iată, a ieşit semănătorul să semene sămînţa sa.

4 Şi semănînd el, unele au căzut lîngă cale şi au venit păsările şi le-au mîncat.

5 Iar altele au căzut pe pietriş, unde nu aveau pămînt mult, şi îndată au răsărit, pentru că nu aveau pămînt adînc;

6 Şi răsărind soarele, s-au pălit, şi pentru că n-aveau rădăcină, s-au uscat.

7 Iar altele au căzut în spini, şi au crescut spinii şi le-au înecat.

8 Iar altele au căzut pe pămînt bun, şi au dat roadă, una o sută; iar alta şaizeci; iar alta, treizeci.

9 Cel ce are urechi de auzit, să audă.

10 Şi apropiindu-se ucenicii, au zis Lui: „Pentru ce grăieşti lor în pilde?”

11 Iar El răspunzînd, a zis lor: „Că vouă s-a dat a şti tainele Împărăţiei Cerurilor, iar acelora nu s-a dat.

12 Că cel ce are, i se va da lui şi îi va prisosi; iar cel ce n-are, şi ceea ce are se va lua de la dînsul.

13 Pentru aceasta grăiesc lor în pilde, că văzînd nu văd, şi auzind nu aud, nici nu înţeleg.

14 Şi se plineşte întru dînşii prorocia lui Isaia, care zice: „Cu auzul veţi auzi şi nu veţi înţelege, şi privind veţi privi şi nu veţi vedea.

15 Că s-a îngroşat inima poporului acestuia; şi cu urechile greu au auzit, şi ochii lor şi-au închis ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înţeleagă cu inima, să se întoarcă şi să-i vindec pe ei”.

16 Iar ochii voştri fericiţi sunt că văd; şi urechile voastre că aud.

17 Că amin grăiesc vouă, că mulţi Proroci şi drepţi au dorit să vadă cele ce vedeţi voi şi nu au văzut, şi să audă cele ce auziţi şi nu au auzit.

18 Deci auziţi voi pilda semănătorului:

19 De la tot cel ce aude cuvîntul Împărăţiei şi nu-l înţelege, vine vicleanul şi răpeşte ceea ce este semănat în inima lui; aceasta este cea semănată lîngă cale.

20 Iar cea semănată pe pietriş, acesta este care aude cuvîntul, şi îndată cu bucurie îl primeşte,

21 Însă n-are rădăcină întru sine, ci este pînă la o vreme, iar făcîndu-se necaz sau prigoană pentru cuvînt, îndată se sminteşte.

22 Iar cea semănată în spini, acesta este care aude cuvîntul, dar grija veacului acestuia şi înşelăciunea bogăţiei îneacă cuvîntul şi se face neroditor.

23 Iar cea semănată în pămînt bun, acesta este care aude cuvîntul şi îl înţelege, care aduce roadă, şi face unul o sută, altul şaizeci, iar altul, treizeci”.

24 Altă pildă le-a pus lor înainte, zicînd: „Asemenea este Împărăţia Cerurilor omului care a semănat sămînţă bună în ţarina sa.

25 Iar dormind oamenii, a venit vrăjmaşul lui şi a semănat zîzanii în grîu, şi s-a dus.

26 Iar dacă a crescut iarba şi a făcut roadă, atunci s-au arătat şi zîzaniile.

27 Şi venind slugile stăpînului casei, i-au zis lui: Doamne, oare n-ai semănat sămînţă bună în ţarina ta, deci de unde are zîzanii?

28 Iar el le-a zis lor: Un vrăjmaş a făcut aceasta. Iar slugile au zis lui: Vrea-vei aşadar să mergem să le plivim?

29 Iar el a zis lor: Ba, ca nu cumva plivind zîzaniile, să rupeţi şi grîul împreună cu dînsele.

30 Lăsaţi să crească amîndouă împreună pînă la seceriş, şi atunci la vremea secerişului voi zice secerătorilor: Pliviţi întîi zîzaniile, şi legaţi-le snopi, ca să le ardem; iar grîul adunaţi-l în jitniţa mea”.

31 Altă pildă le-a pus lor înainte, zicînd: „Asemenea este Împărăţia Cerurilor grăuntelui de muştar, pe care luîndu-l omul l-a semănat în ţarina sa.

32 Care este mai mic decît toate seminţele, iar dacă creşte este mai mare decît toate buruienile, şi se face copac, încît vin păsările cerului şi se sălăşluiesc în ramurile lui”.

33 Altă pildă a grăit lor: „Asemenea este Împărăţia Cerurilor cu un aluat pe care luîndu-l femeia, l-a ascuns în trei măsuri de făină, pînă ce s-a dospit toată”.

34 Acestea toate a grăit Iisus în pilde mulţimilor, şi fără de pilde nu grăia lor.

35 Ca să se plinească ceea ce s-a grăit prin Prorocul ce zice: „Deschide-voi în pilde gura Mea, spune-voi cele ascunse din începutul lumii”.

36 Atunci lăsînd mulţimile, a venit Iisus în casă.

37 Şi s-au apropiat către Dînsul Ucenicii Lui, zicînd: „Spune nouă pilda zîzaniilor ţarinii”.

38 Iar El răspunzînd, a zis lor: „Cel ce a semănat sămînţa cea bună este Fiul Omului.

39 Iar ţarina este lumea; iar sămînţa cea bună, aceştia sunt fiii Împărăţiei, iar zîzaniile sunt fiii celui viclean;

40 Iar vrăjmaşul ce le-a semănat este diavolul; iar secerişul este sfîrşitul veacului; iar secerătorii sunt îngerii. Deci după cum se adună zîzaniile şi se ard cu foc, aşa va fi la sfîrşitul veacului acestuia.

41 Va trimite Fiul Omului pe îngerii Săi, şi vor aduna dintru Împărăţia Lui pe toate smintelile şi pe cei ce fac fărădelegea,

42 Şi îi vor arunca în cuptorul de foc, acolo va fi plînsul şi scrîşnirea dinţilor.

43 Atunci drepţii vor străluci ca soarele întru Împărăţia Tatălui lor. Cel ce are urechi de auzit să audă”.

44 „Iarăşi, asemenea este Împărăţia Cerurilor cu o comoară ascunsă în ţarină, pe care aflînd-o omul, a ascuns-o; şi de bucuria ei merge şi toate cîte are le vinde şi cumpără ţarina aceea.

45 Iarăşi, asemenea este Împărăţia Cerurilor omului neguţător ce caută mărgăritari buni,

46 care aflînd un mărgăritar de mult preţ, mergînd a vîndut toate cîte avea şi l-a cumpărat.

47 Iarăşi, asemenea este Împărăţia Cerurilor năvodului care s-a aruncat în mare şi a adunat tot felul de peşte,

48 pe care după ce s-a umplut, scoţîndu-l la margine şi şezînd, a ales pe cei buni în vase, iar pe cei răi i-a lepădat afară.

49 Aşa va fi la sfîrşitul veacului, vor ieşi îngerii şi vor despărţi pe cei răi din mijlocul celor drepţi,

50 Şi-i vor arunca în cuptorul de foc; acolo va fi plîngerea şi scrîşnirea dinţilor”.

51 Grăit-a lor Iisus: „Aţi înţeles acestea toate?” Zis-au Lui: „Da, Doamne”.

52 Iar El le-a zis: „Pentru aceasta tot cărturarul care se învaţă întru Împărăţia Cerurilor este asemenea omului stăpîn al casei, care scoate din vistieria sa noi şi vechi”.

53 Şi după ce a sfîrşit Iisus pildele acestea, a trecut de acolo.

54 Şi venind la patria Sa, îi învăţa pe dînşii în sinagoga lor, încît se mirau şi ziceau: „De unde este lui înţelepciunea aceasta şi puterile?

55 Au nu este acesta feciorul teslarului? Au nu se numeşte mama lui – Mariam, şi fraţii lui – Iacov, Iosif, Simon şi Iuda?

56 Şi surorile lui nu sunt toate la noi? Dar de unde sunt lui acestea toate?”

57 Şi se sminteau întru Dînsul. Iar Iisus a zis lor: „Nu este Proroc ne-cinstit, decît numai în patria sa şi în casa sa”.

58 Şi nu a făcut acolo puteri multe, pentru necredinţa lor.

 

14

1 În vremea aceea a auzit Irod tetrarhul (cel a patra parte stăpînitor) vestea lui Iisus,

2 Şi a zis slugilor sale: „Acesta este Ioan Botezătorul, el a înviat din morţi şi pentru aceasta se fac puteri întru el”.

3 Că Irod, prinzînd pe Ioan, l-a legat şi l-a pus în temniţă, pentru Irodiada, femeia lui Filip, fratele său.

4 Că Ioan îi zicea lui: „Nu ţi se cuvine să o ai”.

5 Şi vrînd să-l omoare, se temea de popor, căci îl avea pe [Ioan] ca pe un proroc.

6 Iar prăznuindu-se ziua naşterii lui Irod, a jucat fata Irodiadei în mijloc şi a plăcut lui Irod.

7 Pentru aceea, cu jurămînt a mărturisit ei să-i dea orice va cere.

8 Iar ea, îndemnată fiind de muma sa, a zis: „Dă-mi aici în tipsie capul lui Ioan Botezătorul”.

9 Şi s-a întristat împăratul; dar pentru jurămînt şi pentru cei ce şedeau împreună cu dînsul, a poruncit să i se dea.

10 Şi trimiţînd, a tăiat pe Ioan în temniţă.

11 Şi s-a adus capul lui în tipsie şi s-a dat fetei, şi ea l-a adus la maică-sa.

12 Şi venind ucenicii lui, au luat trupul şi l-au îngropat, şi venind au vestit lui Iisus.

13 Şi auzind Iisus, S-a dus de acolo cu corabia în loc pustiu deosebi, şi mulţimile, auzind, s-au dus după Dînsul pedeştri, de prin oraşe.

114 Şi ieşind Iisus a văzut popor mult, şi I S-a făcut milă de ei, şi a tămăduit pe bolnavii lor.

15 Iar făcîndu-se seară, s-au apropiat către Dînsul ucenicii Lui, zicînd: „Locul este pustiu şi vremea, iată, a trecut; slobozeşte poporul, ca să se ducă prin sate să-şi cumpere bucate”.

16 Iar Iisus le-a zis lor: „Nu trebuie să meargă, daţi-le voi să mănînce”.

17 Iar ei au zis Lui: „N-avem aici decît cinci pîini şi doi peşti”.

18 Şi El a zis: „Aduceţi-le aici la Mine”.

19 Şi a poruncit poporului să şadă pe iarbă, şi luînd cele cinci pîini şi cei doi peşti, privind la Cer, a blagoslovit, şi frîngînd a dat ucenicilor pîinile, iar ucenicii au dat mulţimilor.

20 Şi au mîncat toţi şi s-au săturat, şi au luat rămăşiţele de fărîmituri douăsprezece coşuri pline.

21 Iar cei ce mîncaseră erau bărbaţi vreo cinci mii, afară de femei, şi de copii.

22 Şi îndată a silit Iisus pe ucenicii Săi să intre în corabie şi să meargă mai înainte decît El de cealaltă parte, pînă ce va slobozi mulţimile.

23 Şi slobozind mulţimile, S-a suit la munte să Se roage deosebi, şi făcîndu-se seară, era acolo singur.

24 Iar corabia era în mijlocul mării învăluindu-se de valuri, că era vîntul împotrivă.

25 Iar într-a patra strajă a nopţii, a mers la dînşii Iisus, umblînd pe mare.

26 Şi văzîndu-L pe El ucenicii umblînd pe mare, s-au spăimîntat, grăind că este nălucă, şi de frică au strigat.

27 Iar Iisus îndată a grăit lor zicînd: „Îndrăzniţi, Eu sunt, nu vă temeţi”.

28 Iar Petru, răspunzînd, a zis: „Doamne, de eşti Tu, porunceşte-mi să vin la Tine pe apă”; iar El a zis: „Vino”.

29 Şi pogorîndu-se Petru din corabie, umbla pe apă, ca să meargă la Iisus.

30 Iar văzînd vîntul tare, s-a înfricoşat, şi începînd a se afunda, a strigat grăind:

31 „Doamne, mîntuieşte-mă!”, şi îndată Iisus tinzînd Mîna, l-a apucat şi i-a zis: „Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?”

32 Şi intrînd ei în corabie, a stătut vîntul.

33 Iar cei ce erau în corabie venind s-au închinat Lui zicînd: „Cu adevărat Fiul lui Dumnezeu eşti”.

34 Şi trecînd, au venit în pămîntul Ghenisaretului.

35 Şi cunoscîndu-L pe El oamenii locului aceluia, au trimis în toată latura aceea, şi au adus la Dînsul pe toţi bolnavii.

36 Şi-L rugau pe El ca numai să se atingă de poalele veşmintelor Lui; şi cîţi se atingeau se mîntuiau.

 

15

1 Atunci au venit la Iisus cărturarii şi fariseii din Ierusalim, zicînd:

2 „Pentru ce ucenicii Tăi calcă aşezămîntul bătrînilor? Că nu-şi spală mîinile cînd mănîncă pîine”.

3 Iar El răspunzînd, le-a zis lor: „Dar voi pentru ce călcaţi porunca lui Dumnezeu pentru aşezămîntul vostru?

4 Că Dumnezeu a poruncit, zicînd: „Cinsteşte pe tatăl tău, şi pe mama ta; şi: Cel ce va grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa, cu moarte să moară.

5 Iar voi ziceţi: „Cel ce ar zice tatălui său sau mamei sale, că dăruit este ceea cu care te-ai fi folosit de la mine, ca să nu cinstească pe tatăl său sau pe mama sa.

6 Şi aţi stricat porunca lui Dumnezeu pentru aşezămîntul vostru.

7 Făţarnicilor, bine a prorocit pentru voi Isaia, zicînd:

8 Se apropie de Mine poporul acesta cu gura lor şi cu buzele Mă cinstesc, iar cu inima lor departe stă de la Mine.

9 Şi în zadar Mă cinstesc, învăţînd învăţături porunci omeneşti”.

10 Şi chemînd la Sine mulţimile, le-a zis lor: „Auziţi şi înţelegeţi:

11 Nu ce intră în gură spurcă pe om, ci ce iese din gură, aceea spurcă pe om”.

12 Atunci apropiindu-se către Dînsul ucenicii Lui, au zis Lui: „Cunoscut-ai că fariseii auzind cuvîntul s-au scandalizat?”

13 Iar El răspunzînd, a zis: „Tot sadul pe care nu l-a sădit Tatăl Meu cel ceresc se va dezrădăcina.

14 Lăsaţi-i, sunt povăţuitori orbi, orbilor; şi orb pe orb de va povăţui, amîndoi vor cădea în groapă”.

15 Şi răspunzînd Petru, a zis lui: „Spune nouă pilda aceasta”.

16 Iar Iisus le-a zis lor: „Încă şi voi sunteţi nepricepuţi?

17 Dar nu înţelegeţi că tot ce intră în gură merge în pîntece şi iese pe afedron?

18 Iar cele ce ies din gură, din inimă ies, şi acelea spurcă pe om,

19 Că din inimă ies gînduri rele, ucideri, preacurvii, curvii, furtişaguri, mărturii mincinoase, hule.

20 Acestea sunt care spurcă pe om; iar a mînca cu mîini nespălate nu spurcă pe om”.

21 Şi ieşind Iisus de acolo, S-a dus în părţile Tirului şi ale Sidonului.

22 Şi iată o femeie cananeancă ieşind din hotarele acelea, striga către Dînsul, zicînd: „Miluieşte-mă, Doamne, Fiul lui David, fiica mea rău se îndrăceşte”.

23 Iar El nu i-a răspuns ei cuvînt; şi apropiindu-se ucenicii Lui, Îl rugau, zicînd: „Slobozeşte-o, că strigă în urma noastră”.

24 Iar El răspunzînd, a zis: „Nu sunt trimis decît către oile cele pierdute ale casei lui Israil”.

25 Iar ea venind, s-a închinat Lui zicînd: „Doamne, ajută-mă!”

26 Iar El răspunzînd, a zis: „Nu este bine a lua pîinea fiilor, şi a o arunca cîinilor”.

27 Iar ea a zis: „Adevărat, Doamne, că şi cîinii mănîncă din fărîmiturile ce cad din masa domnilor săi”.

28 Atunci răspunzînd Iisus, a zis ei: „O, femeie, mare este credinţa ta! Fie ţie precum voieşti”. Şi s-a tămăduit fiica ei din acel ceas.

29 Şi trecînd de acolo Iisus, a venit lîngă marea Galileei, şi suindu-Se în munte, a şezut acolo.

30 Şi au venit la dînsul mulţimi multe, avînd cu sine şchiopi, orbi, muţi, ciungi şi alţii, mulţi; şi i-au pus la picioarele lui Iisus şi i-a tămăduit,

31 Încît se mirau mulţimile văzînd pe muţi grăind, pe ciungi sănătoşi, pe şchiopi umblînd, şi pe orbi văzînd, şi slăveau pe Dumnezeul lui Israil.

32 Iar Iisus chemînd la sine pe ucenicii Săi, a zis: „Milă Îmi este de poporul acesta, că iată, trei zile sunt de cînd aşteaptă lîngă Mine, şi n-au ce mînca, şi nu voiesc a-i slobozi flămînzi, ca nu cumva să slăbească pe cale”.

33 Şi au grăit Lui ucenicii: „De unde nouă în pustie atîtea pîini, cît să se sature atîta popor?”

34 Şi a zis lor Iisus: „Cîte pîini aveţi?” Iar ei au zis: „Şapte, şi puţini peştişori”.

35 Şi a poruncit poporului să şadă pe pămînt.

36 Şi luînd cele şapte pîini şi pe peşti, mulţumind, a frînt şi a dat ucenicilor Lui, iar ucenicii poporului.

37 Şi au mîncat toţi şi s-au săturat şi au luat rămăşiţele de fărîmituri, şapte coşniţe pline.

38 Iar cei ce mîncaseră erau vreo patru mii de bărbaţi, afară de femei şi de copii.

39 Şi slobozind mulţimile, a intrat în corabie şi a trecut în hotarele Magdalului.

 

16

1 Şi apropiindu-se fariseii şi saducheii, ispitindu-L, Îl rugau pe Dînsul ca să le arate lor semn din Cer.

2 Iar El răspunzînd, a zis lor: „Cînd se face seară, ziceţi: va fi senin, că se roşeşte cerul;

3 Şi dimineaţa ziceţi: Astăzi va fi furtună, că se roşeşte cerul posomorît. Făţarnicilor, faţa cerului ştiţi să o socotiţi; iar semnele vremilor nu puteţi.

4 Neamul viclean şi preacurvar caută semn, şi nu se va da lui semn, decît numai semnul lui Iona prorocul”; şi lăsîndu-i, S-a dus.

5 Şi mergînd Ucenicii Lui de cealaltă parte, uitaseră să ia pîine.

6 Iar Iisus le-a zis lor: „Căutaţi să vă păziţi de aluatul fariseilor şi al saducheilor”.

7 Iar ei cugetau întru sine, zicînd că „n-am luat pîine”.

8 Iar Iisus cunoscînd, le-a zis lor: „Ce cugetaţi întru voi, puţin credincioşilor, că nu aţi luat pîine?

9 Dar nu înţelegeţi, nici nu vă aduceţi aminte de cele cinci pîini la cele cinci mii, şi cîte coşuri de fărîmituri aţi luat?

10 Nici de cele şapte pîini la cele patru mii, şi cîte coşniţe de fărîmituri aţi luat?

11 Cum nu înţelegeţi că nu pentru pîine v-am zis să vă păziţi de aluatul fariseilor şi al saducheilor?”

12 Atunci au înţeles că nu de aluatul pîinii le-a zis lor să se păzească, ci de învăţătura fariseilor şi a saducheilor.

13 Iar venind Iisus în părţile Cezareei lui Filip, a întrebat pe ucenicii Săi, zicînd: „Cine zic oamenii că sunt Eu Fiul Omului?”

14 Iar ei au zis: „Unii, Ioan Botezătorul; iar alţii, Ilie; iar alţii, Ieremia; sau unul din Proroci”.

15 Zis-a lor Iisus: „Dar voi cine ziceţi că sunt?”

16 Şi răspunzînd Simon Petru, a zis: „Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu celui viu”.

17 Şi răspunzînd Iisus, a zis lui: „Fericit eşti, Simone fiul lui Iona, că nu trup şi sînge ţi-au descoperit ţie, ci Tatăl Meu cel din ceruri.

18 Şi eu zic ţie că tu eşti Petru, şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea, şi porţile iadului nu o vor birui.

19 Şi-ţi voi da ţie cheile Împărăţiei Cerurilor, şi orice vei lega pe pămînt, va fi legat în ceruri, şi ori ce vei dezlega pe pămînt, va fi dezlegat în ceruri”.

20 Atunci a poruncit ucenicilor Săi ca să nu spună nimănui că El este Hristos.

21 De atunci a început Iisus a spune ucenicilor Săi că se cuvine Lui a merge în Ierusalim, şi a pătimi multe de la bătrîni şi de la arhierei şi de la cărturari, şi a fi omorît, şi a treia zi a învia.

22 Şi luîndu-L pe El Petru, a început a-I sta Lui împotrivă, zicînd: „Milostiv fii Ţie, Doamne, nu va fi Ţie aceasta”.

23 Iar El, întorcîndu-Se, a zis lui Petru: „Mergi înapoia Mea, satano, sminteală Îmi eşti; că nu cugeţi cele ce sunt ale lui Dumnezeu, ci cele ce sunt ale oamenilor”.

24 Atunci Iisus a zis ucenicilor Săi: „Oricine voieşte să vie după Mine, să se lepede de sine, şi să-şi ia Crucea sa şi să-Mi urmeze Mie.

25 Că cine va vrea să-şi mîntuiască sufletul său, îl va pierde; iar cine îşi va pierde sufletul său pentru Mine, îl va afla.

26 Că ce folos este omului de ar dobîndi lumea toată, iar sufletul său îşi va pierde? Sau ce va da omul schimb pentru sufletul său?

27 Că va să vie Fiul Omului întru slava Tatălui Său, cu îngerii Săi, şi atunci va răsplăti fiecăruia după faptele lui.

28 Amin grăiesc vouă: sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moarte pînă ce vor vedea pe Fiul Omului venind întru Împărăţia Sa”.

 

17

1 Şi după şase zile a luat Iisus pe Petru, pe Iacov şi pe Ioan fratele lui şi i-a suit pe dînşii într-un munte înalt, deosebi.

2 Şi S-a schimbat la faţă înaintea lor şi a strălucit faţa Lui ca Soarele; iar hainele Lui s-au făcut albe ca lumina.

3 Şi iată, s-au arătat lor Moise şi Ilie, împreună cu Dînsul vorbind.

4 Şi răspunzînd Petru, a zis către Iisus: „Doamne, bine este nouă a fi aici; de voieşti, să facem aici trei colibe: Ţie una, şi lui Moise una, şi una lui Ilie”.

5 Încă el grăind, iată Nor luminos i-a umbrit pe ei, şi iată Glas din Nor, zicînd: „Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru care bine am voit, pe Acesta să ascultaţi”.

6 Şi auzind ucenicii, au căzut pe feţele lor şi s-au spăimîntat foarte.

7 Şi apropiindu-Se Iisus, S-a atins de dînşii, şi a zis: „Sculaţi-vă, şi nu vă temeţi”.

8 Şi ridicîndu-şi ochii pe nimeni nu au văzut, decît numai pe Iisus singur.

9 Şi pogorîndu-se ei din munte, le-a poruncit lor Iisus, zicînd: „Nimănui să nu spuneţi vederea aceasta, pînă cînd Fiul Omului Se va scula din morţi”.

10 Şi L-au întrebat pe El ucenicii Lui, zicînd: „Dar ce zic cărturarii că se cuvine Ilie să vie mai-nainte?”

11 Iar Iisus răspunzînd, a zis lor: „Ilie va veni mai înainte, şi va aşeza toate.

12 Iar grăiesc vouă că Ilie iată, a venit, şi nu l-au cunoscut; ci i-au făcut cîte au voit; aşa şi Fiul Omului va să pătimească de la dînşii”.

13 Atunci au înţeles ucenicii că despre Ioan Botezătorul le-a zis.

14 Şi venind ei la popor, s-a apropiat către Dînsul un om, înghenunchind înaintea Lui, şi zicînd:

15 „Doamne, miluieşte pe fiul meu, că este lunatec, şi rău pătimeşte; că de multe ori cade în foc, şi de multe ori în apă.

16 Şi l-am adus la ucenicii Tăi, şi n-au putut să-l vindece.

17 Iar Iisus răspunzînd, a zis: „O, neam necredincios şi îndărătnic! Pînă cînd voi fi cu voi? Pînă cînd vă voi suferi? Aduceţi-l aici la Mine”.

18 Şi Iisus l-a certat şi a ieşit dracul din acela şi s-a tămăduit copilul din ceasul acela.

19 Atunci apropiindu-se ucenicii către Iisus deosebi, au zis: „Pentru ce noi n-am putut să-l scoatem?”

20 Iar Iisus a zis lor: „Pentru necredinţa voastră. Căci amin grăiesc vouă, de veţi avea credinţă ca un grăunte de muştar, veţi zice muntelui acestuia: mută-te de aici acolo, se va muta, şi nimic nu va fi vouă cu neputinţă.

21 Că acest neam [de draci] nu iese decît numai cu rugăciune şi cu post”.

22 Şi întorcîndu-se ei în Galileea, le-a zis lor Iisus: „Fiul Omului va să se dea în mîinile oamenilor.

23 Şi-L vor omorî, şi a treia zi Se va scula”; şi s-au întristat ei foarte.

24 Şi venind ei în Capernaum, cei ce luau didrahme au venit către Petru, şi au zis: „Învăţătorul vostru nu dă didrahme?

25 Şi cînd a intrat în casă, a apucat Iisus mai înainte de el zicînd: „Ce ţi se pare, Simone, împăraţii pămîntului de la cine iau dajdii, sau bir? De la fiii lor, sau de la cei străini?”

26 Grăit-a Petru Lui: „De la cei străini”. Zis-a Iisus lui: „Iată aşadar că fiii sunt slobozi.

27 Dar, ca să nu-i smintim, mergînd la mare, aruncă undiţa, şi peştele care vei prinde întîi, ia-l, şi deschizînd gura lui, vei afla un ban; pe acela luîndu-l, dă-l lor pentru Mine şi pentru tine”.

 

18

1 În ceasul acela s-au apropiat ucenicii către Iisus, grăind: „Oare cine este mai mare întru Împărăţia Cerurilor?”

2 Şi chemînd Iisus un prunc, l-a pus în mijlocul lor şi a zis:

3 „Amin grăiesc vouă: de nu vă veţi întoarce şi să vă faceţi ca pruncii, nu veţi intra întru Împărăţia Cerurilor.

4 Că cine se va smeri pe sine ca pruncul acesta, acela este cel mai mare întru Împărăţia Cerurilor.

5 Şi oricine va primi pe un prunc ca acesta întru Numele Meu, pe Mine Mă primeşte.

6 Iar oricine va sminti pe unul dintr-aceşti mici care cred întru Mine, mai de folos i-ar fi ca să se spînzure o piatră de moară la grumazul lui şi să se înece întru adîncul mării.

7 Vai lumii de sminteli, că nevoie este să vie smintelile, dar vai omului aceluia prin care vine sminteala.

8 Iar de te sminteşte pe tine mîna ta sau piciorul tău, taie-le şi le leapădă de la tine; mai bine îţi este să intri în viaţă şchiop sau ciung, decît, avînd două mîini şi două picioare, să fii aruncat în focul cel veşnic.

9 Şi de te sminteşte ochiul tău, scoate-l şi-l aruncă de la tine; mai bine este ţie cu un ochi să intri în viaţă, decît, amîndoi ochii avînd, să fii aruncat în Gheena focului.

10 Căutaţi să nu defăimaţi pe vreunul dintr-aceşti mai mici, că zic vouă că îngerii lor în ceruri pururea văd Faţa Tatălui Meu care este în ceruri.

11 Că a venit Fiul Omului să mîntuiască pe cel pierdut.

12 Ce vi se pare vouă: oare de va avea un om o sută de oi, şi se va rătăci una din ele, nu lasă pe cele nouăzeci şi nouă în munţi, şi mergînd caută pe cea rătăcită?

13 Şi de i se va întîmpla s-o găsească, amin grăiesc vouă că se bucură de dînsa mai vîrtos decît de cele nouăzeci şi nouă ce nu s-au rătăcit.

14 Tot aşa nu este voia Tatălui vostru celui din ceruri ca să piară vreunul dintr-aceştia mici.

15 Şi de-ţi va greşi ţie fratele tău, mergi şi-l mustră între tine şi el singur. Şi de te va asculta, ai dobîndit pe fratele tău.

16 Iar de nu te va asculta, mai ia împreună cu tine încă pe unul, sau doi, ca prin gura a două sau a trei mărturii să stea tot graiul.

17 Iar de nu-i va asculta pe ei, spune-l soborului, şi de nu va asculta nici de sobor, să-ţi fie ţie ca un păgîn şi vameş.

18 Amin grăiesc vouă: oricîte veţi lega pe pămînt, vor fi legate în Cer; şi ori cîte veţi dezlega pe pămînt, vor fi dezlegate în Cer.

19 Iarăşi amin grăiesc vouă că dacă doi din voi se vor uni pe pămînt, pentru tot lucrul ce vor cere, va fi lor de la Tatăl Meu care este în ceruri.

20 Că unde sunt doi sau trei adunaţi întru Numele Meu, acolo sunt în mijlocul lor”.

21 Atunci, apropiindu-se către Dînsul Petru, a zis: „Doamne, de cîte ori va greşi mie fratele meu şi voi ierta lui? Au doară pînă de şapte ori?”

22 Grăit-a Iisus lui: „Îţi zic, nu pînă de şapte ori, ci pînă de şaptezeci de ori cîte şapte.

23 Pentru aceasta asemănatu-s-a Împărăţia Cerurilor omului împărat care a vrut să se socotească cu slugile sale.

24 Şi începînd el se socoti, au adus la el pe un datornic cu zece mii de talanţi.

25 Şi neavînd cu ce să-i plătească, domnul lui a poruncit să-l vîndă pe el, pe femeia lui şi pe copii şi toate cîte avea, şi să plătească.

26 Deci căzînd sluga aceea, se închina lui, zicînd: Doamne, mai îngăduieşte-mă, şi îţi voi plăti tot.

27 Şi milostivindu-se domnul slugii aceleia, l-a slobozit şi i-a iertat şi datoria.

28 Iar ieşind sluga aceea, a aflat pe unul din tovarăşii săi care-i era dator o sută de dinari, şi apucîndu-l, îl sugruma, zicînd: Plăteşte-mi ce-mi eşti dator.

29 Deci căzînd acela la picioarele lui, îl ruga zicînd: Mai îngăduieşte-mă, şi-ţi voi plăti.

30 Iar el nu a vrut, ci mergînd, l-a băgat în temniţă, pînă cînd va plăti datoria.

31 Iar tovarăşii lui, văzînd cele ce s-au făcut, s-au întristat foarte, şi venind, au spus domnului lor toate cele ce s-au făcut.

32 Atunci, domnul lui chemîndu-l, i-a zis: Slugă vicleană, toată datoria aceea ţi-am iertat-o, pentru că m-ai rugat.

33 Dar ţie nu se cădea să-ţi fie milă de tovarăşul tău, precum şi mie mi-a fost milă de tine?

34 Şi mîniindu-se domnul lui, l-a dat chinuitorilor, pînă ce va plăti toată datoria lui.

35 Aşa şi Tatăl Meu cel ceresc va face vouă, de nu veţi ierta fiecare fratelui său din inimile voastre greşalele lor”.

 

19

1 Şi cînd a sfîrşit Iisus cuvintele acestea, a trecut din Galileea, şi a venit în hotarele Iudeei de cealaltă parte de Iordan.

2 Şi au mers după Dînsul mulţimile, şi i-a vindecat.

3 Şi au venit la Dînsul fariseii, ispitindu-L şi zicînd: „Oare se cade omului să-şi lase femeia sa pentru orice pricină?”

4 Iar El răspunzînd, a zis lor: „Dar nu aţi citit că Cel ce a făcut dintîi, bărbat şi femeie i-a făcut pe ei,

5 Şi a zis: Pentru aceasta va lăsa omul pe tatăl său, şi pe muma sa, şi se va lipi de femeia sa, şi vor fi amîndoi un trup.

6 Pentru aceea nu mai sunt doi, ci un trup. Deci ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă”.

7 Zis-au Lui: „Dar cum a poruncit Moise ca să i se dea carte de despărţire şi să o lase?”

8 Zis-a lor: „Moise după învîrtoşarea inimii voastre v-a dat voie să vă lăsaţi femeile voastre; dar din început nu a fost aşa.

9 Zic vouă că oricine îşi va lăsa femeia, în afară de învinuire de curvie, şi va lua alta, preacurveşte, şi cel ce va lua pe cea lăsată, preacurveşte”.

10 Zis-au Lui ucenicii Lui: „Dacă aşa este pricina omului cu femeia, nu este de folos a se însura”.

11 Iar El a zis lor: „Nu pentru toţi este cuvîntul acesta, ci celor ce li s-a dat.

12 Că sunt fameni care din pîntecele maicii lor s-au născut aşa; şi sunt fameni care s-au scopit de către oameni; şi sunt fameni care singuri s-au scopit pe sine pentru Împărăţia Cerurilor. Cel ce poate să înţeleagă, să înţeleagă”.

13 Atunci au adus la Dînsul prunci ca să pună Mîinile peste ei şi să Se roage, dar ucenicii i-au certat.

14 Dar Iisus le-a zis: „Lăsaţi pruncii, şi nu-i opriţi a veni la Mine; că a unora ca aceştia este Împărăţia Cerurilor”.

15 Şi punîndu-Şi Mîinile peste ei, S-a dus de acolo.

16 Şi iată oarecare venind la El, a zis Lui: „Învăţătorule bun, ce bine voi face ca să am viaţa de veci?”

17 Iar El a zis lui: „Ce-Mi zici bun? Nimeni nu este bun, decît numai unul Dumnezeu. Iar de voieşti să intri în Viaţă, păzeşte poruncile”.

18 Zis-a Lui: „Care?” Iar Iisus a zis: „Să nu ucizi; să nu preacurveşti; să nu furi; să nu fii mărturie mincinoasă.

19 Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta; şi să iubeşti pe vecinul tău ca pe tine însuţi”.

20 Zis-a Lui tînărul: „Toate acestea le-am păzit din tinereţile mele; ce încă îmi lipseşte?

21 Zis-a Iisus lui: „De voieşti să fii desăvîrşit, mergi, vinde-ţi averile şi le dă săracilor, şi vei avea comoară în Cer; şi vino, urmează Mie”.

22 Iar tînărul auzind cuvîntul, s-a dus întristat; că avea avuţii multe.

23 Şi Iisus a zis ucenicilor Săi: „Amin grăiesc vouă: cu anevoie va intra bogatul întru Împărăţia Cerurilor.

24 Şi iarăşi grăiesc vouă că mai lesne este a trece cămila prin urechea acului, decît bogatul a intra întru Împărăţia lui Dumnezeu”.

25 Iar ucenicii Lui auzind, s-au îngrozit foarte, zicînd: „Dar cine poate să se mîntuiască?”

26 Iar Iisus căutînd, a zis lor: „La oameni aceasta este cu neputinţă, iar la Dumnezeu toate sunt cu putinţă”.

27 Atunci răspunzînd Petru, a zis Lui: „Iată, noi am lăsat toate, şi am urmat Ţie; oare ce va fi nouă?”

28 Iar Iisus a zis lor: „Amin grăiesc vouă: cei ce aţi urmat Mie, întru a doua Venire, cînd va şedea Fiul Omului pe scaunul slavei Sale, veţi şedea şi voi pe douăsprezece scaune, judecînd pe cele douăsprezece seminţii ale lui Israil.

29 Şi tot cel ce a lăsat case, sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau femeie, sau feciori, sau holde, pentru Numele Meu, însutit va lua, şi viaţă veşnică va moşteni.

30 Şi mulţi dintîi vor fi pe urmă; şi de pe urmă, întîi”.

 

20

1 „Asemenea este Împărăţia Cerurilor omului stăpîn al casei, care a ieşit dis de dimineaţă să tocmească lucrători la via sa.

2 Şi tocmindu-se cu lucrătorii cîte un dinar pe zi, i-a trimis în via sa.

3 Şi ieşind la al treilea ceas, a văzut pe alţii stînd în tîrg fără de lucru.

4 Şi a zis şi acelora: „Mergeţi şi voi în vie, şi ce va fi pe drept vă voi da”; iar ei au mers.

5 Iar ieşind într-al şaselea şi într-al nouălea ceas, a făcut asemenea.

6 Iar într-al unsprezecelea ceas ieşind, a aflat pe alţii stînd fără lucru, şi le-a zis: „De ce aţi stat aici toată ziua fără lucru?”

7 Zis-au Lui: „Că nimeni nu ne-a tocmit”. Zis-a lor: „Mergeţi şi voi în via mea, şi ce va fi cu dreptul veţi lua”.

8 Iar dacă s-a făcut seară, a zis Domnul viei către ispravnicul său: „Cheamă pe lucrători şi le dă plata, începînd de la cei de pe urmă pînă la cei dintîi”.

9 Deci venind cei de la al unsprezecelea ceas, au luat cîte un dinar.

10 Iar venind cei dintîi, socoteau că vor lua mai mult, şi au luat şi ei cîte un dinar.

11 Iar după ce au luat, cîrteau împotriva stăpînului casei, zicînd că:

12 „Aceştia de pe urmă au lucrat un ceas, şi i-ai făcut pe dînşii întocmai cu noi, care am purtat greutatea zilei şi zăduful”.

13 Iar el răspunzînd, a zis unuia dintr-înşii: „Prietene, nu-ţi fac strîmbătate, nu pe un dinar te-ai tocmit cu mine?

14 Ia-ţi al tău şi mergi; că voiesc şi acestuia de pe urmă să-i dau ca şi ţie.

15 Oare nu mi se cade să fac eu ce voi vrea cu ale mele? Sau este ochiul tău viclean, pentru că eu sunt bun?

16 Aşa vor fi cei de pe urmă, întîi; şi cei dintîi, pe urmă; că mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi”.

17 Şi suindu-Se Iisus în Ierusalim, a luat pe cei doisprezece ucenici deosebi, pe cale, şi le-a zis:

18 „Iată, ne suim în Ierusalim, şi Fiul Omului se va da arhiereilor şi cărturarilor, şi-L vor judeca pe El spre moarte.

19 Şi-L vor da pe El neamurilor ca să-L batjocorească şi să-L bată şi să-L răstignească, şi a treia zi va învia”.

20 Atunci s-au apropiat către Dînsul mama fiilor lui Zevedei împreună cu fiii săi, închinîndu-se şi cerînd ceva de la Dînsul.

21 Iar El a zis ei: „Ce voieşti?” Zis-a Lui: „Zi ca să şadă aceşti doi fii ai mei unul de-a dreapta Ta şi altul de-a stînga Ta, întru Împărăţia Ta”.

22 Iar Iisus răspunzînd, a zis: „Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi să beţi paharul care voi să-L beau Eu, şi cu botezul cu care Eu Mă botez să vă botezaţi?” Zis-au Lui: „Putem”.

23 Şi a grăit lor: „Paharul Meu cu adevărat veţi bea, şi cu botezul cu care Eu Mă botez vă veţi boteza; iar a şedea de-a dreapta Mea şi de-a stînga Mea nu este al Meu a da, ci celor ce li s-a gătit de la Tatăl Meu”.

24 Şi auzind cei zece, s-au mîniat pe cei doi fraţi.

25 Iar Iisus chemîndu-i le-a zis: „Ştiţi că domnii păgînilor îi domnesc pe ei, şi cei mari îi stăpînesc pe dînşii.

26 Iar între voi nu va fi aşa; ci care dintre voi va vrea să fie mai mare, să fie vouă slugă.

27 Şi care dintre voi va vrea să fie întîi, să fie vouă slugă.

28 Precum şi Fiul Omului nu a venit să I se slujească Lui, ci să slujească El; şi să-Şi dea sufletul Său răscumpărare pentru mulţi”.

29 Şi ieşind ei din Ierihon, a mers după Dînsul popor mult.

30 Şi iată doi orbi şezînd lîngă cale, auzind că Iisus trece, au strigat, grăind: „Miluieşte-ne pe noi, Doamne, Fiul lui David!”

31 Iar poporul i-a certat ca să tacă, dar ei mai tare strigau, grăind: „Miluieşte-ne pe noi, Doamne, Fiul lui David!”

32 Şi stînd Iisus i-a chemat şi a zis: „Ce voiţi să vă fac?”

33 Zis-au Lui: „Doamne, să se deschidă ochii noştri.”

34 Şi făcîndu-I-Se milă lui Iisus, S-a atins de ochii lor şi îndată au văzut ochii lor, şi au mers după Dînsul.

 

21

1 Şi cînd S-a apropiat de Ierusalim şi a venit în Betfaghe la muntele Măslinilor, atunci Iisus a trimis doi ucenici, zicîndu-le lor:

2 „Mergeţi în satul care este înaintea voastră şi numaidecît veţi găsi o asină legată, şi mînz cu dînsa; dezlegînd-o, să o aduceţi la Mine.

3 Şi de va zice vouă cineva ceva, veţi zice că acestea trebuiesc Domnului, şi numai decît le va trimite.

4 Acestea toate s-au făcut ca să se plinească ceea ce s-a zis prin prorocul ce grăia:

5 Ziceţi Fetei Sionului: Iată, Împăratul tău vine la tine blînd, şi şezînd pe asină, şi pe mînz Fiul celei de sub jug”.

6 Şi mergînd ucenicii, au făcut precum le-a poruncit lor Iisus.

7 Au adus asina şi mînzul şi au pus deasupra lor veşmintele lor şi El a şezut.

8 Iar cei mai mulţi din popor aşterneau veşmintele lor pe cale, iar alţii tăiau stîlpări din copaci şi le aşterneau pe cale.

9 Iar mulţimile cele ce mergeau înainte, şi cele ce veneau pe urmă, strigau, zicînd: „Osana, Fiului lui David, bine este cuvîntat cel ce vine întru Numele Domnului, Osana întru cei de sus!”

10 Şi intrînd El în Ierusalim, s-a cutremurat toată cetatea, zicînd: „Cine este Acesta?”

11 Iar mulţimile ziceau: „Acesta este Iisus, prorocul din Nazaretul Galileei”.

12 Şi a intrat Iisus în Biserica lui Dumnezeu şi a scos pe toţi cei ce vindeau şi cumpărau în Biserică, şi mesele schimbătorilor de bani a răsturnat, şi scaunele celor ce vindeau porumbei.

13 Şi a zis lor: „Scris este: „Casa Mea casă de rugăciune se va chema, iar voi aţi făcut-o peşteră tîlharilor.

14 Şi au venit la Dînsul în Biserică şchiopi şi orbi, şi i-a vindecat.

15 Iar văzînd arhiereii şi cărturarii minunile pe care le-a făcut, şi pruncii strigînd în Biserică şi zicînd: „Osana Fiului lui David!”, s-au mîniat.

16 Şi au zis Lui: „Auzi ce zic aceştia?” Iar Iisus a zis lor: „Adevărat, oare niciodată nu aţi citit că din gura pruncilor şi a celor ce sug ai săvîrşit laudă?”

17 Şi lăsîndu-i, a ieşit afară din cetate, la Betania, şi S-a sălăşluit acolo.

18 Iar a doua zi întorcîndu-se în cetate, a flămînzit,

19 Şi văzînd un smochin lîngă cale, a venit la el şi n-a aflat nimic într-însul decît frunze; şi i-a zis: „De acum să nu mai facă din tine rod în veci”. Şi îndată smochinul s-a uscat.

20 Şi văzînd Ucenicii s-au minunat, zicînd: „Cum îndată s-a uscat smochinul?”

21 Şi răspunzînd Iisus a zis lor: „Amin zic vouă, de veţi avea credinţă şi nu vă veţi îndoi, nu numai cea a smochinului veţi face, ci şi muntelui acestuia de veţi zice: „Ridică-te şi te aruncă în mare”, şi va fi.

22 Şi toate ori cîte veţi cere întru rugăciune, crezînd, veţi lua”.

23 Şi venind El în Biserică, pe cînd învăţa au mers la Dînsul, arhiereii şi bătrînii poporului, zicînd: „Cu ce putere faci acestea, şi cine Ţi-a dat puterea aceasta?”

24 Şi răspunzînd Iisus a zis lor: „Întreba-voi şi Eu pe voi un cuvînt, pe care de Mi-l veţi spune, şi Eu vă voi spune cu ce putere fac acestea.

25 Botezul lui Ioan de unde a fost? Din Cer, sau de la oameni?” Iar ei cugetau întru sine, zicînd: „De vom zice că din Cer, ne va zice: Dar pentru ce nu aţi crezut lui?

26 Iar de vom zice că de la oameni, ne temem de popor, că toţi au pe Ioan ca pe un proroc”.

27 Şi răspunzînd lui Iisus, au zis: „Nu ştim”. Zis-a lor şi El: „Nici Eu nu vă voi spune cu ce putere fac acestea.

28 Cum vi se pare?: Un om avea doi feciori, şi mergînd la cel dintîi, i-a zis: Fiule, mergi astăzi de lucrează în via mea.

29 Iar el răspunzînd a zis: Nu voiesc; iar mai pe urmă, căindu-se, a mers.

30 Şi mergînd la celălalt, a zis aşijderea. Iar el răspunzînd, a zis: Eu, Doamne, voi merge, şi nu a mers.

31 Care dintr-aceşti doi a făcut voia tatălui său?” Zis-au Lui: „Cel dintîi”. Zis-a lor Iisus: „Amin zic vouă că vameşii şi curvele merg mai înainte de voi întru Împărăţia lui Dumnezeu.

32 Că a venit la voi Ioan în calea dreptăţii, şi nu aţi crezut lui; iar vameşii şi curvele au crezut lui; iar voi, văzînd, nu v-aţi căit după aceea să credeţi lui.

33 Ascultaţi altă pildă: Un om era stăpîn al casei, care a sădit vie, şi a îngrădit-o împrejur cu gard, şi a săpat într-însa teasc, şi a zidit turn, şi a dat-o lucrătorilor, şi s-a dus departe.

34 Iar cînd s-a apropiat vremea roadelor, a trimis pe slugile sale la lucrători ca să ia rodul viei.

35 Iar lucrătorii, prinzînd pe slugile lui, pe unul l-au bătut, iar pe altul l-au omorît, iar pe altul l-au ucis cu pietre.

36 Iarăşi a trimis pe alte slugi, mai multe decît cele dintîi, şi au făcut lor aşijderea.

37 Iar mai pe urmă a trimis la ei pe fiul său, zicînd: Se vor ruşina de fiul meu.

38 Iar lucrătorii văzînd pe fiul, au zis întru sine: Acesta este moştenitorul; veniţi să-l omorîm şi să stăpînim moştenirea lui.

39 Şi prinzîndu-l, l-au scos afară din vie şi l-au omorît.

40 Deci cînd va veni Domnul viei, ce va face lucrătorilor acelora?”

41 Zis-au Lui: „Pe cei răi rău îi va pierde; şi via o va da altor lucrători, care vor da rodurile lor în vremea lor”.

42 Zis-a lor Iisus: „Au niciodată nu aţi citit în Scripturi: Piatra pe care nu au băgat-o în seamă ziditorii, aceasta s-a făcut în capul unghiului; de la Domnul s-a făcut aceasta, şi este minunată întru ochii noştri?

43 Pentru aceea zic vouă că se va lua de la voi Împărăţia lui Dumnezeu, şi se va da neamului care va face roadele ei.

44 Şi cel ce va cădea peste Piatra aceasta, se va sfărîma, iar peste care va cădea, îl va spulbera”.

45 Şi auzind arhiereii şi fariseii pildele Lui, au cunoscut că pentru dînşii grăieşte.

46 Şi căutînd să-L prindă, s-au temut de popor, de vreme ce Îl aveau pe El ca pe un proroc.

 

22

1 Şi răspunzînd Iisus, iarăşi a grăit lor în pilde, zicînd:

2 „Asemănatu-s-a Împărăţia Cerului împăratului care a făcut nuntă fiului său.

3 Şi a trimis pe slugile sale să cheme pe cei chemaţi la nuntă, şi nu voiau să vină.

4 Iarăşi a mai trimis pe alte slugi, zicînd: Ziceţi celor chemaţi că iată, am gătit prînzul meu, juncii mei şi cele hrănite ale mele s-au junghiat, şi toate sunt gata, veniţi la nuntă.

5 Iar ei nebăgînd seamă s-au dus, unul la holda sa, altul la neguţătoria sa.

6 Iar ceilalţi, prinzînd pe slugile lui, i-au pedepsit şi i-au omorît.

7 Şi auzind, împăratul acela s-a mîniat şi trimiţînd oştile sale i-a pierdut pe ucigaşii aceia şi cetatea lor a ars-o.

8 Atunci a zis slugilor sale: Iată, nunta este gata, dar cei chemaţi nu au fost vrednici.

9 Deci mergeţi la răspîntiile căilor, şi pe cîţi veţi afla, chemaţi-i la nuntă.

10 Şi ieşind slugile acelea la răspîntii, au adunat pe toţi cîţi au aflat, şi răi şi buni; şi s-a umplut nunta de cei ce şedeau.

11 Şi intrînd împăratul să vadă pe cei ce şedeau, a văzut acolo pe un om care nu era îmbrăcat în haină de nuntă.

12 Şi i-a zis: Prietene, cum ai intrat aici, neavînd haină de nuntă? Iar el tăcea.

13 Atunci a zis împăratul slugilor: Legîndu-i mîinile şi picioarele, luaţi-l şi-l aruncaţi întru întunericul cel mai dinafară, acolo va fi plîngerea şi scrîşnirea dinţilor.

14 Că mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi”.

15 Atunci mergînd fariseii au făcut sfat ca să-L vîneze pe El în cuvînt.

16 Şi au trimis pe ucenicii lor împreună cu irodianii, zicînd: „Învăţătorule, ştim că adevărat eşti, şi calea lui Dumnezeu întru adevăr înveţi, şi nu-ţi este ţie grijă de nimeni, că nu cauţi la faţa oamenilor.

17 Deci spune-ne nouă, ce ţi se pare? Se cade a da dajdie Cezarului, sau nu?”

18 Iar Iisus cunoscînd vicleşugul lor, a zis: „Ce Mă ispitiţi, făţarnicilor? Arătaţi-Mi Mie banul dajdiei”.

19 Iar ei au adus Lui un dinar.

20 Şi a zis lor: „Al cui este chipul acesta şi scrierea de pe el?”

21 Zis-au lui: „Ale Cezarului”. Atunci a zis lor: „Daţi dar înapoi pe cele ce sunt ale Cezarului, Cezarului; şi pe cele ce sunt ale lui Dumnezeu, lui Dumnezeu.

22 Şi auzind s-au mirat, şi lăsîndu-L, s-au dus.

23 Într-acea zi au venit la Dînsul saducheii care zic că nu este înviere, şi L-au întrebat, zicînd:

24 „Învăţătorule, Moise a zis: De va muri cineva neavînd feciori, să ia fratele lui pe femeia lui şi să ridice sămînţă fratelui său.

25 Deci erau la noi şapte fraţi, şi cel dintîi însurîndu-se, a murit, şi neavînd sămînţă, a lăsat pe femeia sa fratelui său.

26 Aşijderea şi al doilea, şi al treilea, pînă la al şaptelea.

27 Iar mai pe urmă de toţi a murit şi femeia.

28 Deci la înviere, a căruia din acei şapte va fi femeie? Că toţi au avut-o”.

29 Iar Iisus răspunzînd, a zis lor: „Vă rătăciţi, neştiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.

30 Că la înviere nici nu se însoară, nici nu se mărită, ci sunt ca îngerii lui Dumnezeu în Cer.

31 Iar pentru învierea morţilor, nu aţi citit ceea ce s-a zis vouă de la Dumnezeu, grăind:

32 Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, şi Dumnezeul lui Isaac, şi Dumnezeul lui Iacov? Dumnezeu nu este Dumnezeu al morţilor, ci al viilor”.

33 Şi auzind mulţimile se mirau de învăţătura Lui.

34 Iar fariseii auzind că a astupat gurile saducheilor, s-au adunat împreună.

35 Şi L-a întrebat pe El unul din ei, învăţător de lege, ispitindu-L şi zicînd:

36 „Învăţătorule, care poruncă este mai mare în lege?”

37 Iar Iisus a zis lui: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta şi cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău.

38 Aceasta este întîi şi mai mare poruncă.

39 Iar a doua asemenea acesteia: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.

40 Într-aceste două porunci stau toată Legea şi Prorocii”.

41 Şi fiind adunaţi fariseii, Iisus i-a întrebat,

42 Zicînd: „Ce vi se pare despre Hristos? Al cui Fiu este?” Zis-au Lui: „Al lui David”.

43 Zis-a lor: „Dar cum David, cu Duhul, Îl numeşte pe El Domn, zicînd:

44 Zis-a Domnul Domnului Meu: Şezi de-a dreapta Mea, pînă ce voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut Picioarelor Tale.

45 Deci dacă David Îl numeşte Domn, atunci cum este fiu al lui?”

46 Şi nimeni nu putea să răspundă Lui cuvînt, nici n-a mai îndrăznit cineva dintr-acea zi să-L mai întrebe.

 

23

1 Atunci Iisus a grăit mulţimilor şi ucenicilor Săi zicînd:

2 „Pe scaunul lui Moise au şezut cărturarii şi fariseii.

3 Deci toate cîte vor zice vouă să păziţi, păziţi, şi faceţi, dar după lucrurile lor nu faceţi; că ei zic, şi nu fac.

4 Că leagă sarcini grele şi cu anevoie de purtat şi le pun pe umerile oamenilor, dar ei nici cu degetul nu vor să le mişte.

5 Şi toate lucrurile lor le fac ca să fie văzuţi de către oameni; că-şi lăţesc filacteriile şi-şi măresc ceprazele hainelor.

6 Şi iubesc şederile cele mai întîi la ospăţuri, şi scaunele cele mai de sus în sinagogă,

7 Şi închinăciunile prin tîrguri, şi a se chema de oameni: Rabbi, Rabbi.

8 Iar voi să nu vă numiţi Rabbi, că Unul este Dascălul vostru, Hristos; iar voi toţi fraţi sunteţi.

9 Şi tată să nu chemaţi vouă pe pămînt, că Unul este Tatăl vostru cel din ceruri.

10 Nici să vă numiţi învăţători, că Unul este Învăţătorul vostru – Hristos.

11 Iar cel ce este mai mare între voi, să vă fie vouă slugă.

12 Că cel ce se va înălţa pe sine se va smeri; şi cel ce se va smeri pe sine se va înălţa.

13 Ci vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici, că mîncaţi casele văduvelor, şi cu pricină îndelung rugîndu-vă; pentru aceasta mai multă osîndă veţi lua.

14 Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici, că închideţi Împărăţia Cerurilor înaintea oamenilor; că voi nu intraţi, nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi.

15 Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici, că înconjuraţi marea şi uscatul, ca să faceţi un ucenic, şi dacă se face, îl faceţi pe el fiu Gheenei îndoit decît voi.

16 Vai vouă, povăţuitori orbi, care ziceţi că cel ce se va jura pe Biserică nu este nimic; dar cel ce se va jura pe aurul Bisericii este vinovat.

17 Nebuni şi orbi, ce este mai mare, aurul sau Biserica, aceea care sfinţeşte aurul?

18 Şi ziceţi că cel ce se va jura pe altar nu este nimic; dar cel ce se va jura pe darul ce este deasupra altarului este vinovat.

19 Nebuni şi orbi, ce este mai mare, darul sau altarul care sfinţeşte darul?

20 Deci cel ce se jură pe altar, se jură pe el şi pe toate cele ce sunt deasupra lui.

21 Şi cel ce se jură pe Biserică, se jură pe ea şi pe Cel ce locuieşte într-însa.

22 Şi cel ce se jură pe Cer, se jură pe Scaunul lui Dumnezeu şi pe Cel ce şade pe el.

23 Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici, că zeciuiţi izma şi mărarul şi chimenul, şi aţi lăsat cele mai grele ale Legii: Judecata, Mila şi Credinţa; acestea se cădea să le faceţi, şi acelea să nu le lăsaţi.

24 Povăţuitori orbi, care strecuraţi ţînţarul şi înghiţiţi cămila!

25 Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici, că voi curăţaţi partea cea din afară a paharului şi a blidului, iar dinlăuntru sunt pline de răpire şi de nedreptate.

26 Fariseule orb, curăţeşte întîi partea cea dinlăuntru a paharului şi a blidului, ca să fie şi cea dinafară curată.

27 Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici, că vă asemănaţi mormintelor văruite, care din afară se arată frumoase, iar dinlăuntru sunt pline de oasele morţilor şi de toată necurăţia.

28 Aşa şi voi, dinafară vă arătaţi oamenilor drepţi, iar dinlăuntru sunteţi plini de făţărnicie şi de fărădelege.

29 Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici, că zidiţi mormintele prorocilor şi împodobiţi gropile drepţilor.

30 Şi ziceţi: De am fi fost în zilele părinţilor noştri, n-am fi fost părtaşi lor întru sîngele prorocilor.

31 Aşadar voi înşivă mărturisiţi despre voi că sunteţi fii ai celor ce au omorît pe proroci.

32 Şi voi împliniţi măsura părinţilor voştri.

33 Şerpi, pui de năpîrci, cum veţi scăpa de judecata Gheenei?

34 Pentru aceasta, iată, Eu trimit la voi proroci şi înţelepţi şi cărturari, şi dintre dînşii veţi ucide şi veţi răstigni şi veţi bate în soboarele voastre, şi îi veţi goni din oraş în oraş.

35 Ca să vină asupra voastră tot sîngele drept care s-a vărsat pe pămînt, de la sîngele lui Abel celui drept pînă la sîngele lui Zaharia fiul lui Varahia, pe care l-aţi omorît între Biserică şi altar.

36 Amin grăiesc vouă, vor veni acestea toate peste neamul acesta.

37 Ierusalime, Ierusalime, cel ce ai omorît pe proroci, şi ai ucis cu pietre pe cei trimişi la tine; de cîte ori am vrut să adun pe fiii tăi, în ce chip adună cloşca puii săi sub aripi, şi nu aţi vrut.

38 Iată, se lasă vouă casa voastră pustie.

39 Că zic vouă: De acum nu Mă veţi mai vedea, pînă cînd veţi zice: Bine este cuvîntat cel ce vine întru Numele Domnului”.

 

24

1 Şi ieşind Iisus din Biserică mergea, şi s-au apropiat către Dînsul ucenicii Lui, ca să-I arate zidirile Bisericii.

2 Iar Iisus a zis lor: „Vedeţi acestea toate? Amin grăiesc vouă: Nu va rămîne aici piatră pe piatră care să nu se risipească”.

3 Şi şezînd El în muntele Măslinilor, s-au apropiat către Dînsul ucenicii Lui deosebi zicînd: „Spune nouă cînd vor fi acestea? Şi care este semnul venirii Tale şi al sfîrşitului veacului?”

4 Şi răspunzînd Iisus a zis lor: „Căutaţi să nu vă amăgească cineva.

5 Că mulţi vor veni întru Numele Meu, zicînd: Eu sunt Hristos; şi pe mulţi vor înşela.

6 Şi veţi auzi războaie şi veşti de războaie. Căutaţi să nu vă spăimîntaţi.

7 Că se cuvine toate acestea să fie; ci încă nu va fi atunci sfîrşitul.

8 Că se va scula neam peste neam, şi împărăţie peste împărăţie; şi vor fi foamete şi ciume şi cutremure pe alocuri. Ci acestea toate vor fi începătură a durerilor.

9 Atunci vă vor da pe voi în necazuri, şi vă vor omorî; şi veţi fi urîţi de toate neamurile pentru Numele Meu.

10 Şi atunci se vor sminti mulţi, şi se vor vinde unul pe altul, şi vor urî unul pe altul.

11 Şi mulţi proroci mincinoşi se vor scula şi vor înşela pe mulţi.

12 Şi pentru înmulţirea fărădelegii, va răci dragostea multora.

13 Iar cel ce va răbda pînă în sfîrşit, acela se va mîntui.

14 Şi se va propovădui această Evanghelie a Împărăţiei întru toată lumea, întru mărturie la toate neamurile; şi atunci va veni sfîrşitul.

15 Deci cînd veţi vedea urîciunea pustiirii, care s-a zis prin Daniil Prorocul, stînd în locul cel sfînt (cel ce citeşte să înţeleagă).

16 Atunci cei din Iudeea să fugă la munţi.

17 Şi cel ce va fi pe casă să nu se pogoare să ia ceva din casa sa.

18 Şi cel ce va fi în cîmp să nu se întoarcă înapoi să-şi ia haina sa.

19 Iar vai celor ce vor avea în pîntece şi celor ce vor alăpta în zilele acelea.

20 Ci rugaţi-vă ca să nu fie fuga voastră iarna, nici sîmbăta.

21 Că va fi atunci necaz mare, care n-a fost din începutul lumii pînă acum, nici nu va mai fi.

22 Şi de nu s-ar fi scurtat zilele acelea, nu s-ar fi mîntuit tot trupul, ci pentru cei aleşi se vor scurta zilele acelea.

23 Atunci de va zice vouă cineva: Iată aici Hristos sau acolo; să nu credeţi.

24 Că se vor scula hristoşi mincinoşi şi proroci mincinoşi, şi vor da semne mari şi minuni, încît să amăgească de va fi cu putinţă şi pe cei aleşi.

25 Iată, v-am spus de mai înainte.

26 Deci de vă vor zice: „Iată, în pustie este”; să nu ieşiţi; „iată, în cămări”, să nu credeţi.

27 Că precum iese fulgerul de la răsărituri şi se arată pînă la apusuri, aşa va fi şi venirea Fiului Omului.

28 Că unde va fi trupul cel mort, acolo se vor aduna vulturii.

29 Însă îndată după necazul acelor zile, soarele se va întuneca şi luna nu-şi va da lumina sa, şi stelele vor cădea din cer, şi puterile cerurilor se vor clătina.

30 Şi atunci se va arăta Semnul Fiului Omului pe Cer, şi atunci vor plînge toate seminţiile pămîntului, şi vor vedea pe Fiul Omului venind pe Norii Cerului, cu putere şi cu slavă multă.

31 Şi va trimite pe îngerii Săi, cu glas mare de trîmbiţă, şi vor aduna pe cei aleşi ai Lui din cele patru vînturi, de la marginile cerurilor pînă la marginile lor.

32 Iar de la smochin învăţaţi-vă pildă: cînd mlădiţa lui este moale, şi înfrunzeşte, ştiţi că aproape este vara.

33 Aşa şi voi, cînd veţi vedea acestea toate, să ştiţi că aproape este lîngă uşi.

34 Amin grăiesc vouă: nu va trece neamul acesta, pînă cînd vor fi toate acestea.

35 Cerul şi pămîntul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.

36 Iar de ziua aceea şi ceasul nimeni nu ştie, nici îngerii din ceruri, decît numai Tatăl Meu singur.

37 Că precum a fost în zilele lui Noe, aşa va fi şi venirea Fiului Omului.

38 Şi precum era în zilele cele mai înainte de potop, mîncau şi beau, se însurau şi se măritau, pînă în ziua întru care a intrat Noe în corabie.

39 Şi nu au ştiut pînă cînd a venit potopul şi a luat pe toţi; aşa va fi şi venirea Fiului Omului.

40 Atunci doi de vor fi în cîmp: unul se va lua, şi unul se va lăsa.

41 Două măcinînd la moară: una se va lua, şi una se va lăsa.

42 Deci privegheaţi, că nu ştiţi în care ceas va veni Domnul vostru.

43 Iar aceasta să ştiţi, că de ar şti stăpînul casei în care ceas va veni furul, ar fi privegheat şi nu ar fi lăsat să-i sape casa lui.

44 Pentru aceasta şi voi fiţi gata, că în ceasul care nu gîndiţi, Fiul Omului va veni.

45 Oare cine este sluga cea credincioasă şi înţeleaptă, pe care l-a pus domnul său peste slugile sale, ca să le dea lor hrană la vreme?

46 Fericită este sluga aceea pe care, venind domnul său, îl va afla făcînd aşa.

47 Amin grăiesc vouă că-l va pune pe el peste toate averile sale.

48 Iar de va zice sluga rea întru inima sa: Zăboveşte domnul meu a veni,

49 Şi va începe a bate pe tovarăşii săi, şi a mînca şi a bea cu beţivii,

50 Veni-va Domnul slugii aceleia în ziua întru care nu aşteaptă, şi în ceasul întru care nu ştie.

51 Şi-l va tăia în două, şi partea lui o va pune cu făţarnicii. Acolo va fi plîngerea şi scrîşnirea dinţilor.

 

25

1 Atunci se va asemăna Împărăţia Cerurilor cu zece fecioare care, luîndu-şi candelele lor, au ieşit întru întîmpinarea Mirelui.

2 Şi cinci dintre ele erau înţelepte, iar cinci nebune.

3 Cele nebune, luîndu-şi candelele lor, n-au luat cu sine untdelemn.

4 Iar cele înţelepte au luat untdelemn în vasele lor, cu candelele lor.

5 Şi zăbovind Mirele, au dormitat toate, şi au adormit.

6 Şi la miezul nopţii s-a făcut strigare: „Iată Mirele vine, ieşiţi întru întîmpinarea lui”.

7 Atunci s-au sculat toate fecioarele şi şi-au împodobit candelele lor.

8 Iar cele nebune au zis celor înţelepte: „Daţi-ne din untdelemnul vostru, că se sting candelele noastre”.

9 Şi au răspuns cele înţelepte zicînd: „Nu cumva nu ne va ajunge nouă, nici vouă, ci mai bine mergeţi la cei ce vînd şi vă cumpăraţi”.

10 Iar mergînd ele să cumpere, venit-a Mirele; şi cele ce erau gata au intrat cu el la nuntă, şi s-a închis uşa.

11 Iar mai pe urmă au venit şi celelalte fecioare, zicînd: „Doamne, Doamne, deschide nouă”.

12 Iar el răspunzînd, a zis: „Amin zic vouă: nu vă ştiu pe voi”.

13 Drept aceea privegheaţi, că nu ştiţi ziua, nici ceasul în care va veni Fiul Omului.

14 Că în ce chip un om mergînd departe, a chemat slugile sale şi le-a dat lor avuţia sa.

15 Şi unuia i-a dat cinci talanţi, iar altuia doi, iar altuia unul, fiecăruia după puterea lui; şi s-a dus îndată.

16 Deci mergînd cel ce luase cinci talanţi, a lucrat cu dînşii şi a făcut alţi cinci talanţi.

17 Aşijderea şi cel cu doi, a dobîndit şi acesta alţi doi.

18 Iar cel ce luase unul, ducîndu-se a săpat în pămînt şi a ascuns argintul domnului său.

19 Iar după multă vreme a venit domnul slugilor acelora şi a făcut socoteală cu dînşii.

20 Şi venind cel ce a luat cinci talanţi a adus alţi cinci talanţi, zicînd: „Doamne, cinci talanţi mi-ai dat; iată, alţi cinci talanţi am dobîndit cu ei”.

21 Zis-a lui domnul său: „Bine, slugă bună şi credincioasă, peste puţine ai fost credincios, peste multe te voi pune; intră întru bucuria domnului tău”.

22 Şi venind şi cel ce a luat doi talanţi, a zis: „Doamne, doi talanţi mi-ai dat; iată, alţi doi talanţi am dobîndit cu ei”.

23 Zis-a lui domnul său: „Bine, slugă bună şi credincioasă; peste puţine ai fost credincios, peste multe te voi pune; intră întru bucuria domnului tău”.

24 Şi venind şi cel ce a luat un talant, a zis: „Doamne, te-am ştiut că eşti om aspru, seceri unde nu ai semănat şi aduni de unde nu ai risipit.

25 Şi temîndu-mă, m-am dus de am ascuns talantul tău în pămînt; iată, ai al tău”.

26 Şi răspunzînd Domnul său, i-a zis lui: „Slugă vicleană şi leneşă, ai ştiut că secer unde n-am semănat, şi adun de unde n-am risipit?

27 Aşadar trebuia să fi dat argintul meu schimbătorilor, şi venind eu, aş fi luat al meu cu dobîndă.

28 Luaţi deci de la el talantul, şi îl daţi celui ce are zece talanţi. Că celui ce are i se va da, şi-i va prisosi.

29 Iar de la cel ce n-are, şi ceea ce i se pare că are i se va lua de la dînsul.

30 Şi pe sluga netrebnică aruncaţi-l întru întunericul cel mai dinafară; acolo va fi plîngerea şi scrîşnirea dinţilor”.

31 Iar cînd va veni Fiul Omului întru Slava Sa, şi toţi sfinţii îngeri cu Dînsul, atunci va şedea pe scaunul slavei Sale,

32 Şi se vor aduna înaintea Lui toate neamurile; şi-i va despărţi pe unul de altul precum desparte păstorul oile din iezi.

33 Şi va pune oile de-a dreapta Lui, iar iezii de-a stînga.

34 Atunci va zice Împăratul celor de-a dreapta Lui: Veniţi, blagosloviţii Părintelui Meu, moşteniţi împărăţia care este gătită vouă de la întemeierea lumii.

35 Că am flămînzit, şi Mi-aţi dat de am mîncat; am însetat, şi Mi-aţi dat de am băut; străin am fost, şi M-aţi primit,

36 Gol, şi m-aţi îmbrăcat; bolnav am fost, şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost, şi aţi venit la Mine.

37 Atunci vor răspunde Lui drepţii, zicînd: „Doamne, cînd Te-am văzut flămînd, şi Te-am hrănit? Sau însetat, şi Ţi-am dat de ai băut?

38 Sau cînd Te-am văzut străin, şi Te-am primit? Sau gol, şi Te-am îmbrăcat?

39 Sau cînd Te-am văzut bolnav, sau în temniţă, şi am venit la Tine?”

40 Şi răspunzînd Împăratul, va zice lor: „Amin zic vouă, întrucît aţi făcut unuia dintru aceşti fraţi ai Mei prea-mici, Mie Mi-aţi făcut.”

41 Atunci va zice şi celor de-a stînga Lui: „Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui.

42 Că am flămînzit, şi nu Mi-aţi dat să mănînc; am însetat, şi nu Mi-aţi dat să beau.

43 Străin am fost, şi nu M-aţi primit; gol, şi nu M-aţi îmbrăcat; bolnav, şi în temniţă, şi nu M-aţi cercetat”.

44 Atunci vor răspunde şi ei, zicînd: „Doamne, cînd Te-am văzut flămînd, sau însetat, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă, şi nu am slujit Ţie?

45 Atunci va răspunde lor, zicînd: „Amin grăiesc vouă, întrucît nu aţi făcut unuia dintru aceştia prea-mici, nici Mie nu Mi-aţi făcut”.

46 Şi vor merge aceştia în muncă veşnică, iar drepţii în viaţa veşnică.

 

26

1 Şi cînd a săvîrşit Iisus toate cuvintele acestea, a zis ucenicilor Săi:

2 „Ştiţi că după două zile vor fi Paştile, şi Fiul Omului se va da să Se răstignească”.

3 Atunci s-au adunat arhiereii şi cărturarii şi bătrînii poporului în curtea Arhiereului ce se numea Caiafa.

4 Şi au făcut sfat să prindă pe Iisus cu vicleşug şi să-L omoare.

5 Şi ziceau: „Nu în ziua praznicului, ca să nu se facă tulburare întru popor”.

6 Iar fiind Iisus în Betania, în casa lui Simon leprosul,

7 A venit la Dînsul o femeie avînd un alabastru cu mir de mult preţ, şi şezînd El, L-a turnat pe capul Lui.

8 Iar ucenicii, văzînd, le-a părut rău, zicînd: „Pentru ce se făcu această pagubă?

9 Că se putea vinde cu mult acest mir, şi să se dea săracilor”.

10 Iar Iisus ştiind, a zis lor: „Pentru ce daţi supărare femeii? Că bun lucru a făcut cu Mine.

11 Pe săraci pururea îi aveţi cu voi, iar pe Mine nu Mă aveţi pururea.

12 Că aceasta, vărsînd mirul pe trupul Meu, spre îngroparea Mea a făcut.

13 Amin grăiesc vouă: oriunde se va propovădui Evanghelia aceasta în toată lumea, se va zice şi ce a făcut aceasta, întru pomenirea ei”.

14 Atunci unul din cei doisprezece, care se numea Iuda Iscarioteanul, mergînd la arhierei, le-a zis: „Ce-mi veţi da ca să vi-L dau pe El vouă?”

15 Iar ei i-au pus lui treizeci de arginţi.

16 Şi de atunci căuta vreme cu prilej ca să-L dea pe El.

17 Iar în ziua cea dintîi a azimilor au venit ucenicii la Iisus, zicînd Lui: „Unde voieşti să-Ţi gătim să mănînci Paştile?”

18 Iar El le-a zis: „Mergeţi în oraş la un om şi ziceţi lui: „Învăţătorul zice: Vremea Mea aproape este, la tine voiesc să fac Paştile cu ucenicii Mei”.

19 Şi au făcut ucenicii precum le-a poruncit lor Iisus; şi au gătit Paştile.

20 Iar făcîndu-se seară, a şezut cu cei doisprezece ucenici ai Săi.

21 Şi mîncînd ei, a zis: „Amin grăiesc vouă, că unul din voi va să Mă vîndă”.

22 Iar ei întristîndu-se foarte, au început a zice Lui fiecare dintr-înşii: „Nu cumva eu sunt, Doamne?”

23 Iar El răspunzînd, a zis: „Cel ce a întins cu Mine mîna în blid, acela va să Mă vîndă.

24 Ci Fiul Omului va merge precum este scris pentru el; dar vai omului aceluia prin care se vinde Fiul Omului. Mai bine ar fi fost lui de nu s-ar fi născut omul acela”.

25 Şi răspunzînd Iuda, cel ce L-a vîndut, a zis: „Nu cumva sunt eu, Învăţătorule?” Zis-a lui: „Tu ai zis”.

26 Deci mîncînd ei, luînd Iisus pîinea şi blagoslovind, a frînt şi a dat ucenicilor şi a zis: „Luaţi, mîncaţi, acesta este Trupul Meu”.

27 Şi luînd paharul şi mulţumind, a dat lor, zicînd:

28 „Beţi dintru acesta toţi; acesta este Sîngele Meu al legii celei noi, care pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor.

29 Că zic vouă că nu voi mai bea de acum dintr-această roadă a viţei pînă în ziua aceea cînd o voi bea nouă, cu voi, întru Împărăţia Tatălui Meu”.

30 Şi cîntînd laude, a ieşit în muntele Măslinilor.

31 Atunci a zis lor Iisus: „Toţi vă veţi sminti întru Mine în noaptea aceasta. Că scris este: „Bate-voi Păstorul şi se vor risipi oile turmei”.

32 Iar după ce voi învia, voi merge mai-nainte de voi în Galileea”.

33 Şi răspunzînd Petru, a zis Lui: „Chiar dacă toţi se vor sminti întru Tine, eu niciodată nu mă voi sminti”.

34 Zis-a Iisus lui: „Amin zic ţie, că întru această noapte mai înainte de a cînta cocoşul, de trei ori te vei lepăda de Mine”.

35 Zis-a Petru Lui: „De mi s-ar întîmpla şi a muri împreună cu Tine, nu mă voi lepăda de Tine”. Aşijderea au zis toţi ucenicii.

36 Atunci a venit împreună cu dînşii Iisus în satul ce se numeşte Ghetsimani; şi a zis ucenicilor: „Şedeţi aici pînă voi merge să Mă rog acolo”.

37 Şi luînd pe Petru şi pe cei doi fii ai lui Zevedei, a început a Se întrista şi a Se mîhni.

38 Atunci a zis lor Iisus: „Întristat este sufletul Meu pînă la moarte; rămîneţi aici şi privegheaţi împreună cu Mine.

39 Şi mergînd puţin mai înainte, a căzut pe faţa Sa, rugîndu-Se şi zicînd: „Părintele Meu, de este cu putinţă, treacă de la Mine paharul acesta; însă nu precum voiesc Eu, ci precum Tu voieşti”.

40 Şi a venit către ucenici şi i-a aflat pe dînşii dormind, şi a zis lui Petru: „Aşa nu aţi putut un ceas a priveghea împreună cu Mine.

41 „Privegheaţi şi vă rugaţi ca să nu intraţi în ispită, că Duhul este osîrduitor, iar trupul neputincios.

42 Iarăşi, a doua oară mergînd, S-a rugat, zicînd: „Părintele Meu, de nu poate trece acest pahar de la Mine, ca să nu-l beau, fie voia Ta”.

43 Şi venind, i-a aflat pe dînşii iarăşi dormind, că erau ochii lor îngreuiaţi.

44 Şi lăsîndu-i, mergînd, iarăşi S-a rugat a treia oară, acelaşi cuvînt zicînd.

45 Atunci a venit la ucenicii Săi, şi le-a zis: „Dormiţi de acum şi vă odihniţi. Iată s-a apropiat ceasul, şi Fiul Omului se va da în mîinile păcătoşilor.

46 Sculaţi-vă să mergem; iată, s-a apropiat cel ce M-a vîndut”.

47 Şi încă El grăind, iată a venit Iuda, unul din cei doisprezece, şi împreună cu el popor mult, cu săbii, şi cu fuşti, trimişi de arhiereii şi de bătrînii poporului.

48 Iar cel care-L vînduse le-a dat lor semn, zicînd: „Pe Care voi săruta, Acela este, prindeţi-L”.

49 Şi îndată apropiindu-se de Iisus, a zis: „Bucură-te, Învăţătorule”; şi L-a sărutat.

50 Iar Iisus a zis lui: „Prietene, pentru ce ai venit?” Atunci apropiindu-se ei, au pus mîinile pe Iisus şi L-au prins.

51 Şi iată unul din cei ce era cu Iisus, întinzîndu-şi mîna şi-a scos sabia sa, şi lovind pe sluga arhiereului, i-a tăiat urechea.

52 Atunci a zis Iisus lui: „Întoarce sabia ta în locul ei; că toţi cei ce scot sabie, de sabie vor muri.

53 Au ţi se pare că nu pot a ruga acum pe Tatăl Meu, şi să-Mi pună Mie înainte mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri?

54 Dar cum se vor plini scripturile, care zic că aşa se cade să fie?”

55 Într-acelaşi ceas a zis Iisus oamenilor: „Ca la un tîlhar aţi ieşit cu săbii şi cu fuşti să Mă prindeţi. În toate zilele la voi şedeam, învăţînd în Biserică, şi nu M-aţi prins.

56 Însă acestea toate s-au făcut ca să se plinească scripturile Prorocilor.” Atunci ucenicii toţi lăsîndu-L pe El, au fugit.

57 Iar ei, prinzînd pe Iisus, L-au dus la Caiafa Arhiereul, unde erau adunaţi cărturarii şi bătrînii.

58 Iar Petru mergea după El de departe, pînă la curtea Arhiereului; şi intrînd înlăuntru şedea cu slugile, să vadă sfîrşitul.

59 Iar arhiereii şi bătrînii, şi tot sfatul, căutau mărturie mincinoasă asupra lui Iisus, ca să-L omoare.

60 Şi nu au aflat; şi multe mărturii mincinoase venind de faţă, nu au aflat, iar mai pe urmă venind două mărturii mincinoase, au zis:

61 „Acesta a zis: Pot să stric Biserica lui Dumnezeu, şi în trei zile s-o zidesc”.

62 Şi sculîndu-se arhiereul, a zis Lui: „Nimic nu răspunzi? Ce mărturisesc aceştia asupra Ta?”

63 Iar Iisus tăcea; şi răspunzînd arhiereul, a zis Lui: „Te jur pe Dumnezeul cel viu ca să spui nouă de eşti Tu Hristosul, Fiul lui Dumnezeu.

64 Zis-a Iisus lui: „Tu ai zis; însă zic vouă: De acum veţi vedea pe Fiul Omului şezînd de-a dreapta puterii, şi venind pe Norii Cerului”.

65 Atunci arhiereul şi-a rupt hainele, zicînd că: „A hulit; ce ne mai trebuiesc alte mărturii? Iată acum aţi auzit hula Lui.

66 Ce vă pare?” Iar ei răspunzînd, au zis: „Vinovat este morţii”.

67 Atunci au scuipat în obrazul Lui, şi L-au bătut cu pumnii, iar alţii Îi dădeau palme.

68 Zicînd: „Proroceşte nouă, Hristoase, cine este cel ce te-a lovit”.

69 Iar Petru şedea afară în curte; şi a venit la el o slujnică, zicînd: „Şi tu erai cu Iisus Galileeanul”.

70 Iar el s-a lepădat înaintea tuturor, zicînd: „Nu ştiu ce zici”.

71 Şi ieşind el la poartă, l-a văzut pe el alta, şi a zis celor de acolo: „Şi acesta era cu Iisus Nazarineanul”.

72 Şi iarăşi s-a lepădat cu jurămînt, că: „Nu ştiu pe omul acesta”.

73 Iar peste puţin, apropiindu-se cei ce stăteau, au zis lui Petru: „Adevărat şi tu dintr-înşii eşti, că şi graiul tău arătat te face”.

74 Atunci a început a se blestema, şi a se jura că „nu ştiu pe omul acesta”; şi îndată cocoşul a cîntat.

75 Şi şi-a adus aminte Petru de cuvîntul lui Iisus ce-i zisese lui, că: „Mai înainte de a cînta cocoşul, de trei ori te vei lepăda de Mine”, şi ieşind afară a plîns cu amar.

 

27

1 Iar dacă s-a făcut ziuă, au făcut sfat toţi arhiereii, şi bătrînii poporului asupra lui Iisus, ca să-L omoare.

2 Şi legîndu-L pe Dînsul L-au dus şi L-au dat domnului Pilat din Pont.

3 Atunci văzînd Iuda, cel ce L-a vîndut pe El, că a fost judecat spre moarte, căindu-se, a întors cei treizeci de arginţi arhiereilor, şi bătrînilor, zicînd:

4 „Greşit-am de am vîndut sînge nevinovat”. Iar ei au zis: „Ce este nouă? Tu vei vedea”.

5 Şi aruncînd arginţii în Biserică, s-a dus de acolo; şi mergînd s-a spînzurat.

6 Iar arhiereii luînd arginţii, au zis: „Nu se cuvine a-i pune pe aceştia în vistieria Templului; de vreme ce este preţ de sînge”.

7 Şi sfat făcînd, au cumpărat cu ei ţarina olarului, pentru îngroparea străinilor.

8 Pentru aceea s-a numit ţarina aceea, „ţarina sîngelui”, pînă în ziua de astăzi.

9 Atunci s-a plinit ceea ce s-a zis prin prorocul Ieremia ce zice: Şi au luat treizeci de arginţi, preţul celui preţuit, care s-a preţuit de fiii lui Israil.

10 Şi i-au dat pe ţarina olarului, precum mi-a spus mie Domnul.

11 Iar Iisus sta înaintea dregătorului. Şi L-a întrebat dregătorul, zicînd: „Tu eşti Împăratul iudeilor?” Iar Iisus a zis lui: „Tu zici”.

12 Şi cînd grăiau asupra Lui arhiereii şi bătrînii, nimic nu răspundea.

13 Atunci Pilat a zis Lui: „Nu auzi cîte mărturisesc asupra Ta?”

14 Şi El nu i-a răspuns la nici un cuvînt, încît se mira dregătorul foarte.

15 Iar dregătorul avea obicei ca la Praznic să slobozească poporului un vinovat, pe care-l voiau ei.

16 Şi aveau atunci un vinovat vestit ce se numea Baraba.

17 Deci adunîndu-se ei, a zis lor Pilat: „Pe care voiţi să vă slobozesc vouă? Pe Baraba, sau pe Iisus ce se zice Hristos?”

18 Că ştia că din pizmă L-au dat pe El.

19 Şi şezînd el pe scaun la judecată, femeia lui a trimis la dînsul, zicînd: „Nimic ţie şi Dreptului acestuia, că multe am pătimit astăzi în vis pentru Dînsul”.

20 Iar arhiereii şi bătrînii au plecat mulţimile ca să ceară pe Baraba, iar pe Iisus să-L piardă.

21 Şi răspunzînd dregătorul, a zis lor: „Pe care dintre aceştia doi voiţi să vi-l slobozesc vouă?” Iar ei au zis: „Pe Baraba”.

22 Zis-a lor Pilat: „Dar ce voi face lui Iisus ce se zice Hristos?” Zis-au lui toţi: „Să se răstignească”.

23 Iar dregătorul a zis: „Dar ce rău a făcut?” Iar ei mai vîrtos strigau, zicînd: „Să se răstignească”.

24 Deci văzînd Pilat că nimic nu foloseşte, ci mai multă gîlceava se face, luînd apă, şi-a spălat mîinile înaintea poporului, zicînd: „Nevinovat sunt de sîngele Dreptului Acestuia, voi veţi vedea”.

25 Şi răspunzînd tot poporul, a zis: „Sîngele Lui asupra noastră, şi asupra feciorilor noştri”.

26 Atunci le-a slobozit lor pe Baraba, iar pe Iisus bătîndu-L, L-a dat să se răstignească.

27 Atunci ostaşii dregătorului ducînd pe Iisus în divan, au adunat la dînsul toată mulţimea ostaşilor.

28 Şi dezbrăcîndu-L, L-au îmbrăcat cu hlamidă roşie.

29 Şi împletind cunună de spini, au pus-o pe Capul Lui, şi trestie în Dreapta Lui; şi îngenunchind înaintea Lui, îşi băteau joc de El, zicînd: „Bucură-te, Împăratul iudeilor”.

30 Şi scuipînd asupra Lui, au luat trestia, şi-L băteau peste Cap.

31 Şi dacă L-au batjocorit, au dezbrăcat de pe El hlamida, şi L-au îmbrăcat în hainele Sale, şi L-au dus să-L răstignească.

32 Iar ieşind afară, au aflat pe un om cirinean anume Simon, pe acesta L-au silit să ducă Crucea Lui.

33 Şi venind la locul ce se numeşte Golgota, care se zice locul Căpăţînii.

34 I-au dea Lui să bea oţet amestecat cu fiere; şi gustînd El nu voia să bea.

35 Iar după ce L-au răstignit, au împărţit hainele Lui, punînd sorţi, ca să se plinească ceea ce s-a zis de prorocul: „Împărţit-au hainele Mele loruşi, şi pentru cămaşa Mea au aruncat sorţi”.

36 Şi şezînd, Îl păzeau pe El acolo.

37 Şi au pus deasupra Capului Lui vina lui scrisă: Acesta este Iisus Împăratul iudeilor.

38 Atunci au răstignit împreună cu Dînsul doi tîlhari: unul de-a dreapta şi altul de-a stînga.

39 Iar cei ce treceau Îl huleau, clătinînd cu capetele lor

40 şi zicînd: „Cel ce strici Biserica şi în trei zile o zideşti, mîntuieşte-Te pe Tine Însuţi, de eşti Fiul lui Dumnezeu, pogoară-Te de pe Cruce”.

41 Aşijderea încă şi arhiereii batjocorindu-L, împreună cu cărturarii, cu bătrînii şi cu fariseii, ziceau:

42 „Pe alţii a mîntuit, iar pe Sine nu poate să Se mîntuiască; de este Împăratul lui Israil, pogoare-Se acum de pe Cruce, şi să credem într-Însul.

43 Nădăjduia spre Dumnezeu; izbăvească-L acum pe Dînsul, de Îl voieşte pe El; că a zis că „Fiul lui Dumnezeu sunt”.

44 Asemenea şi tîlharii cei ce erau împreună cu El răstigniţi, Îl ocărau pe El.

45 Iar de la al şaselea ceas, s-a făcut întuneric peste tot pămîntul, pînă la al nouălea ceas.

46 Iar în ceasul al nouălea a strigat Iisus cu glas mare, zicînd: „Ili, Ili, lama sabahtani; adică: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai lăsat?”

47 Iar unii din cei ce stăteau acolo auzind, ziceau că „Pe Ilie îl strigă Acesta”.

48 Şi îndată alergînd unul dintr-înşii, şi luînd un burete, l-a umplut de oţet, şi punîndu-l într-o trestie, L-a adăpat pe El.

49 Iar ceilalţi ziceau: „Lasă să vedem, oare va veni Ilie să-L mîntuiască?”

50 Iar Iisus iarăşi strigînd cu glas mare, Şi-a dat Duhul.

51 Şi iată Catapeteasma Bisericii s-a rupt în două, de sus pînă jos; şi pămîntul s-a cutremurat; şi pietrele s-au despicat.

52 Şi mormînturile s-au deschis; şi multe trupuri ale sfinţilor ce adormiseră s-au sculat.

53 Şi ieşind din mormînturi, după învierea Lui, au venit în sfînta cetate şi s-au arătat multora.

54 Iar sutaşul şi cei ce erau împreună cu el păzind pe Iisus, văzînd cutremurul şi cele ce s-au făcut, s-au înfricoşat foarte, zicînd: „Adevărat Fiu al lui Dumnezeu a fost Acesta”.

55 Şi erau acolo şi femei multe de departe privind, care merseseră după Iisus din Galileea, slujind Lui.

56 Între care era Maria Magdalena, şi Maria mama lui Iacov şi a lui Iosi, şi mama fiilor lui Zevedei.

57 Iar făcîndu-se seară, a venit un om bogat din Arimateea, cu numele Iosif, care şi el fusese ucenic al lui Iisus.

58 Acesta venind la Pilat, a cerut Trupul lui Iisus.

59 Atunci Pilat a poruncit să se dea Trupul. Şi luînd Iosif Trupul, l-a înfăşurat în giulgiu curat.

60 Şi L-a pus pe El într-un mormînt nou al său, pe care îl săpase în piatră, şi prăvălind o piatră mare pe uşa mormîntului, s-a dus.

61 Şi erau acolo Maria Magdalena, şi cealaltă Marie, şezînd în preajma Mormîntului.

62 Iar a doua zi după Vineri, s-au adunat arhiereii şi fariseii la Pilat, zicînd:

63 „Doamne, ne-am adus aminte că înşelătorul acela a zis încă fiind viu: „După trei zile Mă voi scula”.

64 Deci porunceşte ca să se întărească [cu strajă] Mormîntul pînă a treia zi; ca nu cumva venind ucenicii Lui noaptea, să-L fure şi să zică poporului că S-a sculat din morţi; şi va fi rătăcirea cea de apoi mai rea decît cea dintîi”.

65 Zis-a lor Pilat: „Aveţi custodie; mergeţi de întăriţi cum ştiţi”.

66 Iar ei mergînd, au întărit Mormîntul, pecetluind piatra împreună cu custodia.

 

28

1 Iar sîmbătă tîrziu, pe cînd se lumina spre una a sîmbetelor, au venit Maria Magdalena şi cealaltă Marie să vadă Mormîntul.

2 Şi iată, s-a făcut cutremur mare. Că îngerul Domnului pogorîndu-se din cer şi venind, a prăvălit piatra de pe uşă, şi şedea deasupra ei.

3 Şi era vederea lui ca fulgerul, şi îmbrăcămintea lui albă ca zăpada.

4 Şi de frica lui s-au cutremurat cei ce păzeau, şi s-au făcut ca nişte morţi.

5 Iar îngerul răspunzînd, a zis femeilor: „Nu vă temeţi; căci ştiu că pe Iisus cel răstignit căutaţi.

6 Nu este aici; că S-a sculat precum a zis; veniţi de vedeţi locul unde a zăcut Domnul.

7 Şi degrab mergînd, spuneţi ucenicilor Lui că S-a sculat din morţi; şi iată va merge mai înainte de voi în Galileea; acolo veţi vedea pe Dînsul; iată, am spus vouă”.

8 Şi ieşind degrab de la Mormînt, cu frică şi cu bucurie mare, au alergat să vestească ucenicilor Lui.

9 Şi cînd mergeau ele să spună ucenicilor Lui, iată Iisus le-a întîmpinat pe dînsele, zicînd: „Bucuraţi-vă”; iar ele, apropiindu-se, au cuprins Picioarele Lui, şi s-au închinat Lui.

10 Atunci a zis lor Iisus: „Nu vă temeţi; mergeţi şi vestiţi fraţilor Mei, ca să meargă în Galileea, şi acolo Mă vor vedea”.

11 Iar mergînd ele, iată, unii din străjeri venind în cetate, au vestit arhiereilor toate cele ce s-au făcut.

12 Şi adunîndu-se împreună cu bătrînii şi făcînd sfat, au dat arginţi mulţi ostaşilor,

13 zicînd: „Ziceţi că ucenicii Lui, venind noaptea, L-au furat în timp ce dormeam noi.

14 Şi de se va auzi aceasta la dregătorul, noi îl vom potoli, iar pe voi fără de grijă vă vom face”.

15 Iar ei luînd arginţii, au făcut cum i-au învăţat. Şi s-a vestit cuvîntul acesta între iudei pînă astăzi.

16 Iar cei unsprezece ucenici au mers în Galileea, în muntele unde le-a poruncit lor Iisus.

17 Şi văzîndu-L pe El s-au închinat Lui; iar unii s-au îndoit.

18 Şi apropiindu-Se Iisus le-a grăit lor, zicînd: „Datu-Mi-s-a toată stăpînirea, în Cer şi pe pămînt.

19 Drept aceea, mergînd, învăţaţi toate neamurile, botezîndu-i pe ei în Numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfîntului Duh.

20 Învăţîndu-i să păzească toate cîte am poruncit vouă. Şi iată, Eu cu voi sunt în toate zilele, pînă în sfîrşitul veacului. Amin.

Categories:   Sfînta Scriptură

Comments

Sorry, comments are closed for this item.