Mănăstirea Petru Vodă

Păstorul

Adesea ecumeniştii folosesc citatul „şi va fi o turmă şi un păstor” (Ioan 10:16) pentru a-şi justifica erezia lor de a uni Ortodoxia şi toate ereziile într-una singură, pe care s-o numească în mod la fel de greşit „Una Sfîntă Sobornicească şi Apostolească Biserică”. Dar orice drept-credincios ştie că este deja o turmă – Biserica Ortodoxă – şi este deja un Păstor – Mîntuitorul Iisus Hristos. Ceea ce voiesc a numi ereticii ecumenişti „turmă” nu este de oi, ci de capre neascultătoare de dogmele şi rînduielile Stăpînului Ceresc, iar ceea ce numesc ei „păstor” nu este Domnul Dumnezeu, ci tatăl minciunii, antihristul, numele de fapt al oricărui uzurpator al preorgativelor dumnezeieşti. Mîntuitorul, prin afirmaţia „şi va fi o turmă şi un păstor” arată împlinirea prorociilor Vechiului Testament despre venirea la El, aduse de El Însuşi, a „altor oi, care nu sunt din staulul acesta”. De asemenea cuvîntul mai are o tîlcuire eshatologică, a Bisericii care, după Judecata de Apoi, va dăinui în veşnicie întru Păstorul Care îi este Lumină (cf. Apoc. 21:23).

O altă nepermisă contrafacere este schimbarea textului original cu unul convenabil duhurilor ecumeniste. Originalul spune „καὶ ἄλλα πρόβατα ἔχω, ἃ οὐκ ἔστιν ἐκ τῆς αὐλῆς ταύτης· κἀκεῖνά με δεῖ ἀγαγεῖν, καὶ τῆς φωνῆς μου ἀκούσουσιν, καὶ γενήσονται μία ποίμνη, εἷς ποιμήν”, adică „Am şi alte oi, care nu sînt din staulul acesta; şi pe acelea Mie Mi se cade a le aduce; şi vor auzi glasul Meu, şi vor fi o turmă şi un Păstor”. Dacă în cele mai multe ediţii patriarhale recente textul folosit spune că „Am şi alte oi, care nu sunt din staulul acesta. Şi pe acelea trebuie să le aduc”, una dintre ele spune, nici mai mult, nici mai puţin „Am şi alte oi, care sunt din staulul acesta. Şi pe acelea trebuie să le aduc”. Nu poţi decît să te întrebi: dacă sunt deja, unde mai trebuie aduse? Ediţia 1914 a Bibliei Sinodale a fost ultima care a respectat vechea traducere, corectă, menţionată mai sus. Primii care au forţat nota au fost preoţii Vasile Radu şi Gala Galaction, cu ediţia lor din 1939: „Mai am şi alte oi, care nu sunt din staulul acesta, şi trebue să le aduc şi pe acelea, şi de glasul meu asculta-vor şi vor fi o singură turmă şi un singur păstor”. Nu sînt multe de spus; concluzia se impune de la sine.

Cît despre bogăţia imaginilor scripturistice despre relaţia corectă dintre păstor şi turmă, adică despre eclesiologie, redăm două fragmente ilustrative:


1.    Fost-a cuvântul Domnului către mine şi mi-a zis:
2.    “Fiul omului, prooroceşte împotriva păstorilor lui Israel, prooroceşte şi le spune: Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: Vai de păstorii lui Israel, care s-au păstorit pe ei înşişi! Păstorii nu trebuia ei oare să păstorească turma?
3.    Dar voi aţi mâncat grăsimea şi cu lâna v-aţi îmbrăcat; oile cele grase le-aţi junghiat, iar turma n-aţi păscut-o.
4.    Pe cele slabe nu le-aţi întărit; oaia bolnavă n-aţi lecuit-o şi pe cea rănită n-aţi legat-o; pe cea rătăcită n-aţi întors-o şi pe cea pierdută n-aţi căutat-o, ci le-aţi stăpânit cu asprime şi cruzime.
6.    De aceea rătăcesc oile Mele prin toţi munţii şi pe tot dealul înalt; împrăştiatu-s-au oile Mele peste toată faţa pământului şi nimeni nu îngrijeşte de ele şi nimeni nu le caută.
7.    De aceea, ascultaţi păstori, cuvântul Domnului:
8.    Precum este adevărat că Eu sunt viu, zice Domnul Dumnezeu, tot aşa este de adevărat că voi face dreptate; pentru că oile Mele au fost lăsate pradă şi fără păstor, oile Mele au ajuns mâncarea tuturor fiarelor câmpului, iar păstorii Mei n-au purtat grijă de oile Mele, ci păstorii s-au păscut pe ei înşişi şi oile Mele nu le-au păscut.
9.    De aceea ascultaţi, păstori, cuvântul Domnului.
10.    Asa zice Domnul Dumnezeu: Iată Eu vin la păstori; le voi cere înapoi oile Mele din mâna lor şi îi voi împiedica să nu mai pască oile Mele şi nu se vor mai paşte păstorii pe ei înşişi şi voi smulge oile Mele din gura lor şi ele nu vor mai fi pentru ei o pradă de sfâşiat.
11.    Căci aşa zice Domnul Dumnezeu: Iată Eu Însumi voi purta grijă de oile Mele şi le voi cerceta.
12.    Cum cercetează păstorul turma sa în ziua când se află în mijlocul turmei sale risipite, aşa voi cerceta şi Eu oile Mele şi le voi aduna din toate locurile, unde au fost ele risipite în ziua cea ceţoasă şi întunecată.
13.    Le voi face să iasă din mijlocul popoarelor, le voi aduna din diferite ţări şi le voi aduce în ţara lor şi le voi paşte prin munţii lui Israel, pe lângă cursurile de apă şi prin toate locurile de locuit ale ţării acesteia.
14.    Le voi paşte în păşune bună şi staulul va fi pe munţii cei înalţi ai lui Israel; acolo se vor odihni ele, în staul bun şi vor paşte în păşune grasă în munţii lui Israel.
15.    Eu voi paşte oile Mele şi Eu le voi odihni, zice Domnul Dumnezeu.
16.    Oaia pierdută şi rătăcită o voi întoarce la staul, pe cea rănită o voi lega şi pe cea bolnavă o voi întări, iar pe cea grasă şi tare o voi păzi şi voi păstori cu dreptate.
17.    Iar despre voi, oile Mele, aşa zice Domnul Dumnezeu: Iată voi face judecată între oaie şi oaie, între berbec şi ţap.
18.    Oare nu vă ajunge că paşteţi în păşune bună, iar ce rămâne călcaţi cu picioarele voastre şi că beţi apă curată, iar pe cea care rămâne o tulburaţi cu picioarele voastre,
19.    Asa că oile Mele sunt nevoite să se hrănească cu ceea ce este călcat de picioarele voastre şi să bea ceea ce este tulburat de picioarele voastre?”
20.    De aceea aşa le zice Domnul Dumnezeu: “Iată Eu Însumi voi face judecată între oaia grasă şi oaia slabă.
21.    Deoarece voi izbiţi cu umărul, cu şoldul şi cu coarnele voastre, împungeţi pe toate oile bolnăvicioase, până când le scoateţi afară,
22.    Eu voi veni să scap oile Mele, ca să nu mai fie pradă şi voi judeca între oaie şi oaie.
23.    Voi pune peste ele un singur păstor, care le va paşte; voi pune pe robul Meu David; el le va paşte şi el va fi păstorul lor.
24.    Iar Eu, Domnul, le voi fi Dumnezeu, iar robul Meu David va fi prinţ între ei. Eu, Domnul, am grăit acestea.
25.    Voi încheia cu acela legământul păcii şi voi depărta din ţară fiarele sălbatice, încât oile Mele să trăiască în siguranţă în pustiu şi să doarmă în pădure.
26.    Voi dărui lor şi împrejurimilor muntelui Meu binecuvântare şi ploaie le voi trimite la vreme; ploi de binecuvântare vor fi acestea.
27.    Pomul din câmp îşi va da rodul său şi pământul îşi va da roadele sale şi oile Mele vor fi în siguranţă pe pământul lor şi vor şti că Eu sunt Domnul, când voi sfărâma cătuşele jugului lor şi le voi scăpa din mâinile celor ce le-au robit.
28.    Nu vor mai fi ele pradă popoarelor şi fiarele câmpului nu le vor mai sfâşia; ele vor trăi în siguranţă şi nimeni nu le va mai tulbura.
29.    Voi face acolo sădire vestită şi nu vor mai pieri de foame pe pământ, nici nu vor mai suferi ocară de la popoare.
30.    Şi vor şti că Eu, Domnul Dumnezeul lor, sunt cu ele, iar ele, casa lui Israel, sunt poporul Meu, zice Domnul Dumnezeu.
31.    Şi voi, oile Mele, sunteţi turma pe care o pasc, iar Eu sunt Dumnezeul vostru, zice Domnul Dumnezeu”.

(Iezechiel, cap. 34)

“1.    Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce nu intră pe uşă, în staulul oilor, ci sare pe aiurea, acela este fur şi tâlhar.
2.    Iar cel ce intră prin uşă este păstorul oilor.
3.    Acestuia portarul îi deschide şi oile ascultă de glasul lui, şi oile sale le cheamă pe nume şi le mână afară.
4.    Şi când le scoate afară pe toate ale sale, merge înaintea lor, şi oile merg după el, căci cunosc glasul lui.
5.    Iar după un străin, ele nu vor merge, ci vor fugi de el, pentru că nu cunosc glasul lui.
6.    Această pildă le-a spus-o Iisus, dar ei n-au înţeles ce înseamnă cuvintele Lui.
7.    A zis deci iarăşi Iisus: Adevărat, adevărat zic vouă: Eu sunt uşa oilor.
8.    Toţi câţi au venit mai înainte de Mine sunt furi şi tâlhari, dar oile nu i-au ascultat.
9.    Eu sunt uşa: de va intra cineva prin Mine, se va mântui; şi va intra şi va ieşi şi păşune va afla.
10.    Furul nu vine decât ca să fure şi să junghie şi să piardă. Eu am venit ca viaţă să aibă şi din belşug să aibă.
11.    Eu sunt păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi pune sufletul pentru oile sale.
12.    Iar cel plătit şi cel care nu este păstor, şi ale cărui oi nu sunt ale lui, vede lupul venind şi lasă oile şi fuge; şi lupul le răpeşte şi le risipeşte.
13.    Dar cel plătit fuge, pentru că este plătit şi nu are grijă de oi.
14.    Eu sunt păstorul cel bun şi cunosc pe ale Mele şi ale Mele Mă cunosc pe Mine.
15.    Precum Mă cunoaşte Tatăl şi Eu cunosc pe Tatăl. Şi sufletul Îmi pun pentru oi.
16.    Am şi alte oi, care nu sunt din staulul acesta. Şi pe acelea trebuie să le aduc, şi vor auzi glasul Meu şi va fi o turmă şi un păstor.
17.    Pentru aceasta Mă iubeşte Tatăl, fiindcă Eu Îmi pun sufletul, ca iarăşi să-l iau.
18.    Nimeni nu-l ia de la Mine, ci Eu de la Mine Însumi îl pun. Putere am Eu ca să-l pun şi putere am iarăşi ca să-l iau. Această poruncă am primit-o de la Tatăl Meu.
19.    Iarăşi s-a făcut dezbinare între iudei, pentru cuvintele acestea.
20.    Şi mulţi dintre ei ziceau: Are demon şi este nebun. De ce să-L ascultaţi?
21.    Alţii ziceau: Cuvintele acestea nu sunt ale unui demonizat. Cum poate un demon să deschidă ochii orbilor?
22.    Şi era atunci la Ierusalim sărbătoarea înnoirii templului şi era iarnă.
23.    Iar Iisus umbla prin templu, în pridvorul lui Solomon.
24.    Deci L-au împresurat iudeii şi Îi ziceau: Până când ne scoţi sufletul? Dacă Tu eşti Hristosul, spune-o nouă pe faţă.
25.    Iisus le-a răspuns: V-am spus şi nu credeţi. Lucrările pe care le fac în numele Tatălui Meu, acestea mărturisesc despre Mine.
26.    Dar voi nu credeţi, pentru că nu sunteţi dintre oile Mele.
27.    Oile Mele ascultă de glasul Meu şi Eu le cunosc pe ele, şi ele vin după Mine.
28.    Şi Eu le dau viaţă veşnică şi nu vor pieri în veac, şi din mâna Mea nimeni nu le va răpi.
29.    Tatăl Meu, Care Mi le-a dat, este mai mare decât toţi, şi nimeni nu poate să le răpească din mâna Tatălui Meu.
30.    Iar Eu şi Tatăl Meu una suntem.
31.    Iarăşi au luat pietre iudeii ca să arunce asupra Lui.
32.    Iisus le-a răspuns: Multe lucruri bune v-am arătat vouă de la Tatăl Meu. Pentru care din ele, aruncaţi cu pietre asupra Mea?
33.    I-au răspuns iudeii: Nu pentru lucru bun aruncăm cu pietre asupra Ta, ci pentru hulă şi pentru că Tu, om fiind, Te faci pe Tine Dumnezeu.
34.    Iisus le-a răspuns: Nu e scris în Legea voastră că “Eu am zis: dumnezei sunteţi?”
35.    Dacă i-a numit dumnezei pe aceia către care a fost cuvântul lui Dumnezeu – şi Scriptura nu poate să fie desfiinţată –
36.    Despre Cel pe care Tatăl L-a sfinţit şi L-a trimis în lume, voi ziceţi: Tu huleşti, căci am spus: Fiul lui Dumnezeu sunt?
37.    Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu credeţi în Mine.
38.    Iar dacă le fac, chiar dacă nu credeţi în Mine, credeţi în aceste lucrări, ca să ştiţi şi să cunoaşteţi că Tatăl este în Mine şi Eu în Tatăl.
39.    Căutau deci iarăşi să-L prindă şi Iisus a scăpat din mâna lor.
40.    Şi a plecat iarăşi dincolo de Iordan, în locul unde Ioan boteza la început, şi a rămas acolo.
41.    Şi mulţi au venit la El şi ziceau: Ioan n-a făcut nici o minune, dar toate câte Ioan a zis despre Acesta erau adevărate.
42.    Şi mulţi au crezut în El acolo”.

(Evanghelia de la Ioan, cap. 10)

Categories:   Apologetică ortodoxă, Sfînta Scriptură

Tags:  

Comments

Sorry, comments are closed for this item.