Mănăstirea Petru Vodă

Care este miza ascunsă din spatele derizoriului CARD=DRAC: transhumanismul

Cu cîteva zile în urmă un organ de presă a încercat (a cîta oară?) să arunce oprobiul asupra sfinţilor şi eroilor Poporului Român, asupra Mănăstirii Petru Vodă şi (implicit) asupra Bisericii printr-o emisiune TV a cărei rea intenţie este peremptorie. Pentru aceea, readucem în discuţie miza reală din spatele introducerii actelor de identitate electronice.

De la începuturile numerizării identităţii personale (anii 1970) şi electronizării actelor de identitate personală (anii 1990), scopul declarat al acestor schimbări de paradigmă socială a fost implantul electronic. Există o bogată literatură pe acest subiect, chiar şi în limba română, cu lucrări aparţinînd chiar celor ce au introdus noile concepte. Omul electronizat este un concept nou în istoria omenirii, numit transhumanism sau cyborgizare. Transhumanismul este, în miezul lui, o realizare ideologică anti-umană, indiferent de cît ar fi de strălucitor sclipiciul progresist al noii utopii.

În epoca informaţiei, de la jurnalişti se aşteaptă obiectivitatea, transparenţa şi buna credinţă absolută în relatarea oricărui subiect. Din păcate, emisiunea care ne acuză nu face dovada acestor calităţi. Pronia face ca aceiaşi jurnalişti care ne acuză să atragă atenţia asupra inumanităţii unei companii care şi-a obligat angajaţii să fie implantaţi. Dubla măsură este evidentă, mai ales dacă slujeşte scopurilor de a lovi în valorile românilor şi în Creştinism.

Deoarece orice om de bună credinţă are dreptul la informare sinceră şi nepărtinitoare – cu atît mai mult fiindcă avem poruncă de la Mîntuitorul Hristos să propovăduim la lumină ceea ce ni se va spune la întuneric şi de pe case ceea ce ni se va spune la ureche (Matthei 10:27) -, opinia Mănăstirii noastre în privinţa transhumanismului este următoarea:

Transhumanismul este o doctrină rasistă par excellence, deoarece este antiumană. Omul nu este un hibrid umano-electronic, iar conştiinţa lui nu este cuantizabilă. Omul este creaţie sacră, inviolabilă, unică şi cu voinţă suverană, creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Doctrina transhumanistă, fiind eminamente antiumană, nu are bază juridică, ci doar ideologică.

Cine etichetează atitudinea pro-umană ca „extremism anti-tehnologic” aduce un afront întregii rase umane. Fiindcă transhumanismul este o formă de rasism, poziţia anti-transhumanistă este anti-rasistă. „Anti-tehnologie” nu este niciodată sinonim cu „anti-transhumanism”; nu tehnologia este problema care ne preocupă (aşa cum ateismul concluzionează din carenţe deontologice şi logice), ci anularea omenităţii prin mijloace supratehnice. În era informaţiei este regretabilă tocmai lipsa capacitatăţii de discernere între două concepte atât de diferite precum tehnologia şi transhumanismul. În privinţa tehnologiei, poziţia noastră a fost exprimată clar, începînd cu declaraţiile Părintelui Justin Pârvu, stareţul şi duhovnicul nostru, din anul 1997, dar mai ales în contextul anului 2009.

Dovada că ne-am făcut înţeleşi în conştiinţa poporului român stă milionul de semnături (strânse la iniţiativa Mănăstirii noastre în 2009) ale unor cetăţeni care nu se împotrivesc tehnologiei ca atare, ci doar suprimării libertăţilor naturale prin aceasta. Nimeni nu se împotriveşte beneficiilor tehnologiei, din moment ce cu toţii le folosim. Însă dreptul la supravieţuire şi la mântuire (în cazul creştinilor) determină oamenii cu orizont să ridice obiecţii legitime asupra obligativităţii şi tiraniei tehnologiilor aplicate malign, asupra malpraxisului social generalizat, care este o consecinţă previzibilă ştiinţific.

Inteligenţa artificială nu are acces la nici o cunoaştere naturală sau transcendentă, ea doar dis-pune şi com-pune informaţii (prin reflectările numerice ale realităţilor multidimensionale); prin urmare doar la fiinţa umană biologică (creată de Dumnezeu după chipul şi asemănarea Sa) se poate vorbi de putere de cunoaştere, putere de înţelegere, putere de simţire, putere de voire, putere de transcedere.

Atitudinea noastră de afirmare şi apărare a dreptului natural este o datorie creştină. Ea este şi o datorie cetăţenească prevăzută de Constituţie, ba chiar rolul Constituţiei înseşi. Promotorii subminării integrităţii umane de către un sistem etic antiuman atacă însuşi principiul existenţei dreptului şi se manifestă iraţional şi radicalist, din moment ce stigmatizează dreptul la gîndire nuanţată, la expresie liberă şi la libertatea de decizie.

Ideologii transhumanismului sunt adevăraţii extremişti ai omenirii, iar nu cei ce apără organicitatea şi sublimul ei ontologic.

 

Mănăstirea Petru Vodă

Categories:   Apologetică ortodoxă, Comunicate

Comments

Sorry, comments are closed for this item.

CLOSE
CLOSE