IMNUL ACATIST LA RUGUL APRINS

Condac 1
Cine este Aceasta, ca zorile de albă şi curată?
Împărăteasa rugăciunii şi Rugăciunea întrupată,
Stăpîna Porfirogenetă şi Doamna Dimineții,
Logodnica Mîngîietorului Preschimbător al Vieţii,
Spre Tine alergăm, cei mistuiţi de dor!
Ia-ne părtași ai muntelui Tabor,
Şi fă-Te nouă Umbră şi Rouă, adumbrire de har,
Să ne-nnoiască firea din plămadă de Dar,
Ca să-Ţi strigăm într-o deplină-nchinăciune:
Bucură-Te, Mireasă urzitoare de nesfîrşită rugăciune!

Icos 1
Cincizeci de veacuri să-mplinească din Avraam și din David,
Prin spiţa Ta proorocească ocean de ceruri ostenind
Cu lacrimi şi cu plecăciune, hărăzind neprihănit
Carnea Ta din rugăciune, vajnic Rug nemistuit.
Focul Sfînt în Tine cîntă ca-ntr-o floare de slăvire,
Firea prin Tine cuvîntă dorul ei de izbăvire.
Tu eşti, Doamnă, Ipostasul laudei suprafireşti,
Încît noi prinşi de extazul dragostei dumnezeieşti
Răsunăm spre tine glasul şi cîntul celor cereşti:

Bucură-Te, rod cu sinaiticul soroc învăluit,
Bucură-Te, că Zălogul de Sfînt Foc numai tu L-ai zămislit,
Bucură-Te, vohod de Scripturi al Unului-Născut Cuvînt,
Bucură-Te, muzical organ al Duhului Sfînt,
Bucură-Te, meşteşug ceresc de mînecata mîntuire,
Bucură-Te, filosofia cea vie prin îndumnezeire,
Bucură-Te, rug al răpirii cum altul nu se poate,
Bucură-Te, unitate şi salbă a simboalelor toate,
Bucură-Te, strună şi sunet, arcuş şi alăută,
Bucură-Te, trup şi întrupare de veselie neîncăpută,
Bucură-Te, încîntare ce ai învins a Lumii deşertăciune,
Bucură-Te, Mireasă urzitoare de nesfîrşită rugăciune!

Condac 2
Precistă prea-mîngîioasă,
Pruncă Doamnă Cuvioasă!
Cu străina cuviinţă a cuvîntului Tău cald
Şi chemarea cu priinţă dintr-a minţii rugăciune,
Cea dintîi Tu ai intrat la pristolul de minune,
Sfînta-sfintelor din om, locul nostru de smarald.
Cu-ndrăznită înţelepciune, Tu ai spart cercul robirii,
Cerc de moarte, cerc de somn,
biruind blestemul firii, greul vieţii noastre domn,
Prin puterea curăţiei, pentru care pururea
Celuia ce ni Te-a dat Îi rostim înflăcărat: Aliluia!

Icos 2
Fecioară de veac neînserat şi Maică a Luminii,
Ascultă pe cei din păcat, netrebnici fii ai tinii,
Preablîndă, preasfînta Fecioară, Polata Domnului Iisus,
Dezleagă-ne din răul ce-nzăvoară, deschide robilor tăi calea de sus.
Ca prin aprinsă descoperire, arcana doritului Mire
Şi noi s-o putem cînta, aşa cum Moisi cu faţa-n văpaie
Privindu-te-n har în amurg îţi striga:

Bucură-Te, tulpină de lumină a Rugului nemistuit,
Bucură-Te, pridvorule de smirnă prin care Domnul S-a ivit,
Bucură-Te, inel al unui foc ce-i mai presus de cer,
Bucură-Te, dezlegare ce topeşti tot lăuntricul ger,
Bucură-Te, toiag cu floare întru a inimii călătorie,
Bucură-Te, fir de răcoare izvorît în lăuntrica pustie,
Bucură-Te, parafă de jar pînă-n suflet pătrunsă,
Bucură-Te, zăpadă a minţii de nici o patimă ajunsă,
Bucură-Te, măsura a opta a Împărăţiei din noi,
Bucură-Te, învăţătură ivită din bucuria de apoi,
Bucură-Te, mirare sărutată cu duhovnicească minune,
Bucură-Te, Mireasă urzitoare de nesfîrşită rugăciune!

Condac 3
Peste veacuri, Fecioară, Te aud, prin gura lui Isaia, prorocul de jar.
Şi-n cerul Scripturii vorba Ta sună cu înălţimile de dar:
„Că, iată, Prunc ni se va naşte şi un Fiu nouă ni s-a dat.
Pe umăr cu semn stăpînitor iar Numele Lui: Minunat,
Îngerul Marelui Sfat, Dumnezeul cel biruitor,
Domnul păcii depline şi Părinte al veacului viitor”.
Acesta e Numele Lui, Numele celor cinci cuvinte,
Sfînt Numele Domnului pe care Iisus îl va purta.
Suflete al meu, ia aminte, cu toţii să strigăm: Aliluia!

Icos 3
Din Maică pururea Fecioară S-a zămislit şi S-a întrupat
Cel ce-a păzit nevătămat Rugul de-a focului pară.
Numele Celui de Slavă S-a făcut Cuvînt de rostit
Dumnezeul Nevăzut Ce-n inima focului S-a ghicit,
Faţa Frumuseţii cereşti, Chipul cel nemărginit
Pe Sine S-a încăput, aievea S-a măsurat Cel Ce este Nenumit
Printre noi S-a arătat în biruitor smerit, călare pe asină.
Să purcedem călători pe calea Numelui de Lumină.
Şi de la moarte la viaţă cîntînd cu şoaptă înaltă
Să trecem prin Uşa Ta, milostivă, laolaltă:

Bucură-Te, temeiul prin care şi în noi Dumnezeu Se încape,
Bucură-Te, putere prin care plutim cu Iisus peste ape,
Bucură-Te, milostivire, prin care Hristos ni S-a dăruit,
Bucură-Te, umblare prin care Aminul în noi a venit,
Bucură-Te, răgazul în care Logosul în noi Se ascultă,
Bucură-Te, pătrundere şi împăcare cu firea noastră tăcută,
Bucură-Te, blîndeţe prin care ajungem Emanuelului frate,
Bucură-Te, Călătorie prin care Duhul în sînge ne bate,
Bucură-Te, însingurare în care Cerul din inimă izbucneşte,
Bucură-Te, limpezime ce îngerescul în trup ni se urzeşte,
Bucură-Te, curăţie prin care Numele de slavă e în lume,
Bucură-Te, Mireasă urzitoare de nesfîrşită rugăciune!

Condac 4
Cum să aflăm odihna de la gînduri?
Maică şi Doamnă, Preasfîntă Fecioară!
Cum să ne rupem de-a patimii rînduri,
Necovîrşita ispită ce ne înfăşoară?
Fă-Te Tu nouă „zicerea” rîvnită,
Şi buna măiestrie a-nduhovnicirii,
Cu ea să ne biruim firea robită,
Pînă în scrumul despătimirii.
Şi răpiţi întru Tine, o, Curăţie luminoasă,
Să putem a ridica laudă nemincinoasă
Un psaltiric şi adevărat: Aliluia!

Icos 4
Aprinsă floare a necovîrşitei Văpăi, de Dumnezeu Născătoare,
Tu chip al păcii văzut în foc într-un ocol de răcoare,
Apleacă-te, Preabună, peste noi, şi sub blînda Ta îndurare,
Darnic ne dă să putem afla darul cel rar al Sfîntului Fior,
Răsuflul cel larg al odihnitului zbor,
Din pieptul Porumbiţei de argint,
Pe care David o vedea pe culmile Vasanului plutind.
Şi ne trece în făptură, fiecăruia în parte, aprins tain de bunătate
De la suflarea Ta, şi pe ale noastre însetate buze întinate
Ca să-Ţi putem învăpăiaţi cînta cu măsura pîlpîirii cei curate:

Bucură-Te, salt isihast cu zbor de binecuvîntare,
Bucură-Te, răsuflul cel cast de paşnică înfiorare,
Bucură-Te, lancie de cuvînt în cugetatul văzduh,
Bucură-Te, întoarcere cu avînt a porumbiţei de duh,
Bucură-Te, zare arcuită cu heruvimice aripe,
Bucură-Te, vecie oprită în încăperea unei clipe,
Bucură-Te, vîsla uriaşă întru suişul cel ales,
Bucură-Te, sorbire a cerului, cu subţiatec înţeles,
Bucură-Te, fîntîna acoperită cu unduiri de Apă Vie,
Bucură-Te, căldură iscusită crescută din Filocalie,
Bucură-Te, măiestrită aflare a tîlcului de-nchinăciune,
Bucură-Te, Mireasă urzitoare de nesfîrşită rugăciune!

Condac 5
„Foc am venit să cobor pre pămînt”,
Zice Hristos cu arzător cuvînt.
Şi Preacurată, a dragostei Lui furtună
Să ne aprindă cu răscolirea cea blândă cunună
Şi de lumină să ne umple prea-nemăsurat
Ca şi pe Tine, Fecioară, care L-ai purtat.
Dragostea Lui să ne fie de nelipsit
Cu Numele de slavă de suflet lipit,
Şi cu fiece fir smerit de răsuflare
Să se aprindă-n noi a Numelui chemare,
Să ardem sfînt întru Dumnezeu
Din dragostea toată a Numelui Său.
Şi-nvăpăiaţi de sărbătoare în Domnul aşa
Ca flăcările dragostei să strigăm: Aliluia!

Icos 5
De la Tine înţelegem stăruinţa neînţeleasă,
Şi puterea pomenirii, ruga smerită şi ştearsă.
Firea apei moale este, iar a pietrei e vîrtoasă.
Dar urcior cu picul boabei găureşte piatra tare.
Maică, Doamnă şi Fecioară, stăruieşte, aşadar,
Peste a noastră împietrire, biruieşte-ne cu Har,
Ca să-Ţi cîntăm cu proslăvire şi fără hotar:

Bucură-Te, îndrăzneala gingăşiei din puterea Sfîntului Nume,
Bucură-Te, ulciorul picăturii cu stăruinţă anume,
Bucură-Te, statornicie luminoasă din piatră albă a Domnului,
Bucură-Te, fagure preadulce al lui Iisus, Fiul Omului,
Bucură-Te, cuib de gînd, cel al Hristosului meu,
Bucură-Te, împărtăşanie de cuvînt din chemarea lui Dumnezeu,
Bucură-Te, revărsare de mireasmă pe care Fiul ne-o dă,
Bucură-Te, metania cea în fir a lui „miluieşte-mă!”,
Bucură-Te, iureş ce mă răpeşte şi pe mine păcătosul,
Bucură-Te, noian de pomenire care-şi sporeşte prisosul,
Bucură-Te, harică depănare a unei grăiri de minune,
Bucură-Te, Mireasă urzitoare de nesfîrşită rugăciune!

Condac 6
Fecioară Preasfîntă, în faţa Ta
Pururi, peste veac, de ruşine s-or da
Cugetul şi ritorii înţelepciunii.
Că Tu eşti sigiliul nestricăciunii,
Poartă – pentru cei isteţi – încuiată,
Şi oglindă vie de trăirea minunii.
Tu cunoşti că viaţa nu ne-a fost dată
Să fie numai răstălmăcită.
Că ea se cere cu mult mai bogată
Decît să fie numai trăită.
Ea e a Minţii de dincolo de gînd şi de loc,
De dincolo de şirul clipelor dăinuirii.
E vădirea unui cer lăuntric de foc,
Peste fîntînile inimii şi-nfăptuirii.
E a Cuvîntului lumii ce pentru ea Se vrea
Cale şi Întrupare spre veşnic: Aliluia!

Icos 6
Fecioară şi Maica noastră Curată!
Tu eşti într-adevăr trezia,
Voinţa frunţii, în mir adunată,
Ochiul cel dinlăuntru deschis
În rotundul zărilor toate,
Inimă cu centrul învins
De străvezimea stărilor curate.
Tu eşti cea mai dreaptă luare-aminte,
Căci ca-ntr-un fulger al minţii uneşti dincolo de cuvinte,
Agerimea gîndului de ghiaţă cu arsura izvoadelor sfinte,
Sensurile întregimii puse-n cruce,
Care pe Înţelesul cel preaînalt aduce.
Trezie de prunc, clară cheie de adînc
Cu repeziş străin, neclintind sufletu-ţi lin,
Ci, dimpotrivă, Îţi dă sfînta simplitate,
Căreia pururea ne uimim şi ne plecăm
Şi cu întreaga suflare-Ţi cîntăm:

Bucură-Te, cruce a înflăcărării şi agerimii alesului,
Bucură-Te, osia cerului cu luceafărul înţelesului,
Bucură-Te, spargerea gîndurilor cu al lor zadarnic stup,
Bucură-Te, oglindirea nevăzută, cea de dincolo de trup,
Bucură-Te, cleştarul cel mai dinlăuntru al sufletului meu,
Bucură-Te, străpungerea strălucită a pomenirii lui Dumnezeu,
Bucură-Te, psaltirion al inimii sub arcuş de gînd,
Bucură-Te, strigăt de cinci strune una zicînd,
Bucură-Te, muzică negrăită a celei de-a doua naşteri,
Bucură-Te, înălţime unică a desăvîrşitei cunoaşteri,
Bucură-Te, logodnă la Numele cel de Înţelepciune,
Bucură-Te, Mireasă urzitoare de nesfîrşită rugăciune!

Condac 7
La iscusinţa Ta cea sfîntă, Maică, noi venim,
Sub palmele Tale să ne primenim.
Fiindcă la slăvita nuntă a Marelui Mire
E cerută o grijă de întreagă neprihănire.
Nu e îngăduită necurăţia ochilor şi a hainelor.
Nimeni dar, dintre cei ce sînt ne-nvăţaţii tainelor,
De unele ca acestea să nu se atingă.
Cine va lăsa ca din mărgăritare porcii să se hrănească?
Îndemnarea ca şi primirea este numai duhovnicească,
Numai de la Tine, Maica noastră cerească.
Vino, dar, suflete smerit, împăcat şi curat,
Şi aşa cu toţi laolaltă ne vom avînta
Din bucuria cea curată şi întreagă a unui Aliluia!

Icos 7
Prea-sfîntă, prea-mărită, prea-frumoasă,
O, filocalică Mireasă, a nimburilor toate Împărăteasă!
Tu eşti Maica binevoitoare, a tuturor celor sfinte bună dăruitoare
Zestrea cea vie a bunelor haruri, celor din Taine, celor din Daruri,
Din odoare, din palme şi din cuvinte.
Eşti Marea Predanie îmbietoare
A toată Iconomia de binecuvîntări strălucitoare
Ca un policandru cu şapte lumînări înaintea Tronului dumnezeiesc
Pentru care toţi îngerii şi sfinţii Te preamăresc:

Bucură-Te, blagoslovenie pascală a împlinirii celei noi,
Bucură-Te, virtute patriarhală pusă în creştet peste noi,
Bucură-Te, înfiere iscusită spre îndumnezeirea tuturor,
Bucură-Te, scumpătate dăruită cu-atingere de har curăţitor,
Bucură-Te, lumină miruită peste minţile cele smerite,
Bucură-Te, hărăzire uimită de puteri sufleteşti negrăite,
Bucură-Te, sporire vitează ce se dă inimilor întemeiate,
Bucură-Te, unire în cuget a Bisericii împăcate,
Bucură-Te, adevăr de safir întru simţirea noastră încrustat,
Bucură-Te, năstrapă-nsufleţită ce liniştea odihnei ne-ai dat,
Bucură-Te, voroava înveşnicită peste tăcerea de minune,
Bucură-Te, Mireasă urzitoare de nesfîrşită rugăciune!

Condac 8
Împărăteasă, Doamnă Preasfîntă, Maică neispitită de nuntă,
Tu eşti singura inimă de om întru care nescăzut
Numele măririi cîntă din tot rostul viu, neprefăcut.
Cununa laudelor o ai pentru aceasta, Preacurată
Fiindcă în tine doar, ca niciodată
Inima omului cu inima Domnului
Au bătut şi bat laolaltă.
Rugăciunea, ca un ornic al gîndului şi al cerului curge în lăuntrul Tău
Se-ngeamănă cu misterul dragostei lui Dumnezeu.
O, Tu, Căruţă de Lumină, neîntinată, ne-ntrecută, ne-nserată!
Îmbunează-ne cu darurile inimii, Binecuvîntată!
Şi aşa înzestraţi şi vrednici, ca Bisericii din toată fiinţa Ţie ne vom da
Ca drept şi sfînt să putem cînta: Aliluia!

Icos 8
Maică a Domnului, Inimă de Lumină,
Maică a Domnului, Inima pămîntului,
Maică a Domnului, Inimă fără vină,
Maică a Domnului, Inima Cuvîntului!
Către Tine rîvnim, ruşinaţi şi înfrînţi,
Cu suflet apus, cu genunchii frînţi,
Că de atîta păcat inima s-a învîrtoşat
Cum e steiul cremenii albastre, mohorîtă nespus.
Ne atîrnă prin pîclă gîndul răpus.
Dar, iată, către Tine ne plecăm, o, Maica lui Iisus,
Îmbrăţişează-ne, şi ca pe nişte pietre ale vieţii
Dornice de neînseratele izvoare ale Dimineţii,
Viază-ne să-Ţi cîntăm cu inimi noi şi curate:

Bucură-Te, arca de alianţă a sufletului meu,
Bucură-Te, cufăr ferecat cu Numele lui Dumnezeu,
Bucură-Te, corabia-nvierii ce pluteşti peste talazurile lumii,
Bucură-Te, potir ferit de toate zădărniciile humii,
Bucură-Te, tron pe care Viaţa se întemeiază,
Bucură-Te, cîntec prin care răsună a Tatălui rază,
Bucură-Te, naos ce cuprinde toate slujirile de har,
Bucură-Te, chivot de gînd al prea-duhovnicescului altar,
Bucură-Te, hram al cerurilor, în care mintea-i liturghisitor,
Bucură-Te, sipet de foc în pieptul nostru al tuturor,
Bucură-Te, Biserică preadoritoare treimic să se cunune,
Bucură-Te, Mireasă urzitoare de nesfîrşită rugăciune!

Condac 9
Doamne Iisuse Hristoase, Mirele inimii noastre Cel blînd!
Sunt şi eu din neamul Preacuratei, vlăstar înfiat de curînd.
Către Tine plec fruntea mea, Doamne,
şi mîna o-ndrept ca Toma către locul cel sfînt.
Strîns adunat întru mine şi fără cuvînt,
Orb Te aştept în puntea Luminii din adînc
Cea pusă-n om ca un lăuntric soare
Să lumineze întreaga încăpere a fiinţei.
Cum nu Te văd de noaptea grosimii de păcate,
Te pipăi cu sfială, cu degetul nădejdii, cu degetul credinţei,
Cu sfîntă bănuială, cu deget de dorire şi fără îndoială,
Şi inima străpunsă îndurerat de dulce cu răsuflarea-ngînă
Chemarea Ta întreagă, şi fără voia mea
Bătaia rugăciunii aleargă spre lumină într-un Aliluia!

Icos 9
Preasfîntă Fecioară A-tot-folositoare,
Eşti mai înalt-străvăzătoare
Decît tot vîrful Minţilor cereşti
Tu ştii tot chipul rînduielii suprafireşti
Pentru Schimbarea la Faţă cea izbăvitoare.
Tu eşti măiestria, eşti meşteşugul, eşti hărnicia,
Şi toată sfînta migală omenească,
Care la un loc ne face stihia
Prielnică să se mîntuiască.
Şi pentru care toată gura va să Te proslăvească:

Bucură-Te, încuviinţată cunoştinţă a sfinţeniei la amănunt,
Bucură-Te, sofianică ştiinţă a lucrării prin lăuntric cuvînt,
Bucură-Te, dumnezeiască îndulcire a Numelui ca mirul vărsat,
Bucură-Te, monahicească iscusire în cîntecul de lacrimi udat,
Bucură-Te, măsură de picătură pentru o serafică pruncie,
Bucură-Te, asprimea cea de aur de pe rogojina din pustie,
Bucură-Te, cunună de litanii din nodul mătăniilor de păr,
Bucură-Te, anahoretă de ungher sub al candelei sfielnic adevăr,
Bucură-Te, izvod de scăunel pentru isihia rugătoare,
Bucură-Te, Tu zborul palmelor la răpirea cea drept în picioare,
Bucură-Te, surîs de engolpion pentru a inimii uscăciune,
Bucură-Te, Mireasă urzitoare de nesfîrşită rugăciune!

Condac 10
O! Doamna Luminii cea cu tainic susur
Fecioară cu înariparea Marelui Vultur,
Semnul de-apocalipsă al neprihănitului pîntec
Biserică născătoare a omului lăuntric!
Ajută-mă să mă zidesc în negrăita fire
Din depănarea litaniei cu chemare subţire.
Şi dă-mi naşterea cea luminoasă, Duhovnica mea,
Ca din măsura Învierii să strig şi eu: Aliluia!

Icos 10
Tu, Darnică Maică, Povăţuitoare de taină,
Doamna nădejdii, a înserării albastre,
Stăpîna cu trei luceferi pe haină
Şi Sfînta Ancoră a neputinţelor noastre!
Către Tine din nou, iată am silit!
Răpus sunt de lume, de gînduri zdrobit.
Că după sfatul cel sfînt şi binecuvîntare
Părtaş m-am făcut la izbăvirea mea.
Hotărîre am pus, îndreptată şi tare,
Să nevoiesc, toată clipă, în a mă ruga.
Dar idolul de ţărînă, cugetul meu
Nu-mi lasă răgazul să mă cuceresc,
Să-mi fac din rugăciune cristelniţa-ntru Dumnezeu
În zdrobirea inimii spre care rîvnesc.
Ajută-mă, dar, Ajutătoarea mea
Şi dă-mi darul de lacrimi, sarea pocăinţei
Ca să-mi spăl cu ele duhul neputinţei
Şi învrednicit iar să îţi pot cînta:

Bucură-Te, trandafirul cel plîns al întoarcerii de taină,
Bucură-Te, duioşia pocăinţei ce ai lumina drept haină,
Bucură-Te, bogoslovia lacrimii, dezvăluirea Înţelepciunii,
Bucură-Te, discernămînt potrivit la suspinele lumii,
Bucură-Te, raiule dăruit cu toate ploile izbăvirii,
Bucură-Te, uimirea din privirea copilăriei,
Bucură-Te, porfira sudorilor împărăteşti ale Aminului,
Bucură-Te, cristalul cel de har din lacrimile Spinului,
Bucură-Te, bunăvoinţa de rouă ce pe credincioşi îi întăreşti,
Bucură-Te, ajutorinţă, şi-n cădere a celor neduhovniceşti,
Bucură-Te, omofor care te aşterni peste orice slăbiciune,
Bucură-Te, Mireasă urzitoare de nesfîrşită rugăciune.

Condac 11
Mulţumesc Ţie, Preamilostivă Maică-Fecioară,
Că m-ai scăpat de moartea cea de-a doua oară,
Primejdia şi ispita sînt doară spre cercare.
Şi prin chemările cele fără de încetare
Ale prea-luminosului Nume de putere
Simţurile şi voia inimii mele
Au intrat în praguri de tăcere.
Slobod de ele
Şi întru mine năpădesc
Auz şi văz şi grai dumnezeiesc,
O, cît aş vrea ca pururea doar ele în mine să rostesc
Şi Iubitul meu Însuşi, Iisusul ceresc,
Să vadă, să vorbească şi să înţeleagă
Prin chiar văzul, auzul şi voia mea întreagă.
Hristos să vieţuiască prin toată vlaga mea
Ca Domnul Însuşi să strige prin mine: Aliluia!

Icos 11
O, tu inimă şi minte şi cugete al meu!
Răneşte-te cu întrebările la Faţa lui Dumnezeu.
Oare ce semn de-adeverire au roadele cereşti?
Şi ce răspuns să auzi şi tu, în răspicări duhovniceşti:
De rourează peste tine chipul Vederii nezărite,
Întru lărgimea cea de aur a închipuirilor sfinţite,
Adînc cu duhul tu vei fi pe strălucire adunat,
Cum a fost duhul Precistei în Sfînta Sfintelor curat,
Şi-ai să ajungi atît de nalt-răsunător şi potrivit
Cum e o trîmbiţă de laudă în care îngeri s-au rostit.
Şi-ntru simţiri gingaş vei fi ca floarea dreptului Iessei
Care tresare-n patru zări în aşteptarea Celor Trei.
Spre acest semn flămînzi suntem şi Sfînta Doamnă să ni-l dea
Ca-n mijlocirea-i milostivă toţi să-i strigăm c-un stih aşa:

Bucură-Te, Tu scară cu prag în inima ce se închină,
Bucură-Te, ascetică neprihănire de rugăciune senină,
Bucură-Te, căldură de sfînt har ce chiar şi trupul năpădeşti,
Bucură-Te, străină lucrare ce din milostivire ne sfinţeşti,
Bucură-Te, Tu apă cerească izvorîtă din a inimii străfund,
Bucură-Te, pace dezlegată de toată puzderia de gînd,
Bucură-Te, luminiş suitor al unei minţi desţărmurite,
Bucură-Te, vedere în duh a tainelor necovîrşite,
Bucură-Te, ciudată străfulgerare spre capul scării negrăit,
Bucură-Te, iluminarea din inimă ce eşti de nedestăinuit,
Bucură-Te, nemărginirea desăvîrşirii cu trup de nestricăciune,
Bucură-Te, Mireasă urzitoare de nesfîrşită rugăciune!

Condac 12
Tu, Amma împărătească a sufletului meu,
Odihneşte-mă-n acoperământul chipului tău,
Ca sub privirile tale de auriu cărbune
Să ard nemistuit, din plămadă de rugăciune.
Izvorule pecetluit, fă ca din inelul-ţi de răcoare,
Mereu să-mi pot împrospăta pacea odihnei săltătoare
Cu unda harului Tău de nelipsit.
Şi mă încinge, Sfîntă Amma, aşa
Încât cu veselia biruinţei învăpăiat în alb să pot cînta
Din toată isihia cunoştinţei: Aliluia!

Icos 12
Maica Domnului, Duhovnica pămîntului!
Odrasla şi odrăsluitoarea predaniei Cuvîntului!
Dumnezeieşte eşti de lină şi smerită,
Dar şi dreaptă eşti şi nespus de cumplită
„Ca nişte oştiri sub steagurile lor”
Aşa cum spune Cîntarea Cîntărilor.
Senină eşti şi clară, dar şi-ascuţită ca un paloş neîmblînzitor.
Şi ai la Ierusalimul cerului grabnici ajutători,
Pe toţi cei ce sînt ai “lepădării de sine” fiii tăi sîrguitori,
Toţi cei ai cetelor de pustnici, de anahoreţi,
Spiţa ta toată de duhovnici înţelepţi,
Ce au în grija lor comori de binecuvîntare,
Toate cele lămuritoare, curăţitoare şi îndreptătoare
Ale neprihănirii şi milostivirii tale neţărmurite,
Toate cele ce la un loc sînt numite
„Cunoaşterea curată” sau Moştenirea Sfinţilor
Şi pe care ni le pui la îndemînă vădite
Prin slovele, prin faptele, prin vorbele Părinţilor,
Pentru care de-a pururi nu vom şti a te lăuda
A te cinsti şi-a te preamări decît cîntînd aşa:

Bucură-Te, Spadă oblăduitoare a predaniei isihaste,
Bucură-Te, garanta nemuritoare a înfierilor noastre,
Bucură-Te, năstrapă unde odihneşte binecuvîntarea Domnului,
Bucură-Te, zadă care străjuieşti sfînta prefacere a omului,
Bucură-Te, destoinică lucrătoare a măiestriilor tăcute,
Bucură-Te, arhistratega cea mare a războaielor nevăzute,
Bucură-Te, ochi care ocroteşti dintru dulcea asprime,
Bucură-Te, canon care rînduieşti cu ascuţită agerime,
Bucură-Te, pavăză ce păzeşti pămîntul celor vii,
Bucură-Te, portal care opreşti tot chipul de necurăţii,
Bucură-Te, roată de spulberare a duhului de urîciune,
Bucură-Te, Mireasă urzitoare de nesfîrşită rugăciune!

Condac 13
O! Maică a Domnului, de-a pururi curată
Şi Maică a Omului binecuvîntată!
Că douăzeci şi patru de alăute şi potire
Această închinăciune a noastră să fie
În revărsarea ei neîncetată.
Şi către Preasfînta Treime, suită bucurie,
Aducerea ei prea binemiresmată,
De pe palmele tale către Hristosul Mire,
Să-şi treacă prinosul de dreaptă-slăvire.
Ca să putem cu Cerurile toate striga,
Dintr-o îmbrăţişată necovîrşire
Cel mai presus: Aliluia!

compus de Mucenicul Mărturisitor Ieroschimonah Daniil Sandu Tudor
ediţie reversificată de m. N.