De omul eretic, după prima şi a doua sfătuire, fereşte-te (Tit 3:10).

Zilele trecute, Mitropolitul Serafim de Pireu (Grecia) a dorit să se închine la locurile sfinţite de Sfântul Apostol Andrei şi să cunoască viaţa creştină a unui popor ortodox apostolic. A vizitat câteva biserici şi mănăstiri din Arhiepiscopia Tomisului, la invitaţia Î.P.S. Teodosie al Tomisului şi cu binecuvântarea P.F. Patriarh Daniel, aducînd spre închinare o parte din moaştele Sfîntului Ierarh Nectarie Făcătorul de minuni. La debarcarea pe pământ românesc, Î.P.S. Serafim a spus: „Mă emoţionează până la lacrimi faptul că mă aflu în această țară iubitoare de ortodoxie, țara sfinților și țara mărturisitorilor”. În periplul său dobrogean, ierarhul grec a slujit împreună cu Î.P.S. Arhiepiscop Teodosie şi cu Prea-Sfinţiţii Episcopi Siluan al Ungariei şi Macarie al Europei de Nord şi a ţinut mai multe cuvinte de folos, despre «Noua Eră» a antihristului, despre masonerie, despre pan-erezia ecumenismului, despre infiltrarea «Noii Ere» în sistemul de învățământ şi despre actele de identitate electronice.

Privitor la aceste subiecte, Ortodoxia românească a cunoscut numeroase luări de poziţie scrise şi vorbite, nu doar prin publicaţii şi cărţi a căror abordare insuflată de Duhul Sfînt a constituit un pionierat pe plan mondial, ci şi prin cateheze şi chiar cursuri universitare apologetice despre aceste subiecte, ţinute în Facultăţile de Teologie din România ultimilor 25 de ani de o seamă de arhierei, preoţi, monahi şi mireni care au înţeles necesitatea curăţeniei credinţei ortodoxe şi au lucrat cu vreme şi fără de vreme în Via Domnului. Arhiepiscopii Bartolomeu Anania, Iustinian Chira, Arhimandriţii Cleopa Ilie, Ioanichie Bălan, Arsenie Papacioc, Justin Pârvu, Ieromonahii Petroniu Tănase şi Adrian Făgeţeanu, şi mulţi alţii, ale căror nume le cunoaşte Dumnezeu dar le cunosc şi mirenii cei bine-credincioşi, au dat mărturie cu însăşi viaţa lor de căldura, adevărul şi curăţia credinţei ortodoxe de pe pămîntul românesc. Mănăstirea Petru Vodă, chiar de la întemeierea sa din anul 1991, a publicat şi continuă să publice materiale importante pe aceste subiecte.

Înainte de instaurarea din exterior şi prin forţa armelor a comunismului bolşevic, intelectualii români au fost la unison pe aceste poziţii alături de clerici. Nume precum Nicolae Iorga, Nae Ionescu, Mircea Vulcănescu, Gheorghe Racoveanu, Petre Ţuţea şi alţi mulţi au scris şi au vorbit ani şi chiar zeci de ani despre pericolul sincretismului global, adică al amestecului credinţei cu reaua şi strîmba credinţă şi uneori chiar cu necredinţa. Un vrednic urmaş al marilor intelectuali interbelici, Traian Golea (1917 – 2004), a lăsat în scris un întreg tezaur de informaţii bine structurate pe temele abordate recent de ierarhul grec aflat în vizită în România. Din această comoară de corectă înţelegere a vremurilor pe care le trăim, fără a insista pe subiectele deja tratate de mănăstirea noastră, am ales cîteva informaţii esenţiale.

Afacerea uniunii New Age n-ar fi aşa de înfloritoare fără subminarea şi demolarea religiei creştine, fără educaţia umanisto-atee şi fără propaganda anticreştină a intelectualităţii „progresiste”, făurari ai noii culturi. Pe unii dintre activiştii temerari ai Noii Ere anti-hristice publicul îi cunoaşte, pe alţii îi credea de partea lui Hristos. Ori, de partea lui Hristos este numai Ortodoxia, Sfânta Biserică Una, sobornicească şi apostolească. Ce nu este al ei, nu este biserică, chiar dacă se numeşte aşa, căci din faptele lor îi veţi cunoaşte.

La iniţiativa Consiliului Mondial al Bisericilor se desfăşoară în toată lumea diferite manifestări de cult. De pildă, în San Francisco, în marea catedrală episcopală a avut loc o conferinţă numită Renaşterea Sacrului Feminin. S-au intonat monodii de tip asiatic de către ansamblul coral lesbian al Golfului, s-au venerat zeiţe şi s-a celebrat ideea „mumei divine din centrul tuturor civilizaţiilor globale ce se nasc” – idee feministă propagată puternic şi în şcoli şi universităţi. „Biserica” Presbiteriană a finanţat şi ea, cu $66.000, o conferinţă de „re-imaginare a dumnezeirii”, unde s-a preamărit „ziditoarea noastră Sofia, noul dumnezeu”, printr-o „liturghie” în care a fost folosit următorul text: „Ziditoarea noastră, Sofia, suntem femei după chipul şi asemănarea ta… cu fluidele calde ale trupului nostru reamintim lumii plăcerile şi senzaţiile…” Mai demult textele din acestea decorau bordeluri; azi le auzi la aşa-numita biserică. Conferinţa a fost organizată în cadrul celebrării „solidarităţii bisericilor cu femeile” iniţiate de C.M.B. Au participat 405 presbiterieni, 391 metodişti, 313 luterani, 234 romano-catolici şi reprezentanţi ai altor grupuri protestante. S-a oficiat şi o liturghie pentru lesbiene. De ce? Poate şi pentru că, în timp ce numai 16% din totalul populaţiei are posturi de conducere, dar 49% dintre homosexuali au posturi de conducere, şi orice fel de desfrânare e bogat finanţată pentru poluarea culturii creştine.

Mai demult, ţigăncile dădeau în bobi şi gospodinele ghiceau în cafea. Astăzi, profesori universitari se ocupă de horoscoape. „Am intrat în zodia Vărsătorului”, ne spun savant astrologii. Toate ziarele de mare circulaţie conţin horoscopul zilei. Computerele sunt gata să furnizeze amatorilor aceste importante ştiri la orice oră din zi şi din noapte. Furia horoscoapelor este strâns legată de teozofie şi spiritism şi a intrat în saloanele intelectualilor la începutul secolului, o dată cu Evangeline Adams. Credinţa în prezicerile horoscopului e foarte greu de dezrădăcinat din mintea superstiţioşilor şi a iraţionalilor, care transferă aceleaşi pretenţii şi de la ştiinţă, şi de la entertainment, ba chiar şi de la preot. Senzaţia de pericol, anxietatea confuză a publicului care simte cum i se pune laţul de gât, dar nu înţelege conspiraţia, îl împinge să caute să ghicească viitorul, în loc să se pregătească pentru el.

I Ching, „Cartea Schimbărilor” – cartea este aşa de încurcată şi obscură încât nici un om normal n-o poate pricepe, fiindcă dincolo de caracterul ei evaziv şi metaforic, zdruncină orice legătură cu puterea raţiunii. Uitată de secole în China, Carl Gustav Jung a prefaţat ediţia ei, susţinând că era cumva legat de subconştientul colectiv al chinezilor antici. Metoda constă din a arunca nişte beţişoare sau monede; viitorul este „dezvăluit” de felul cum cad, adică după cum se asociază, după concepte antice chinezeşti din doctrina Tao. Lao-Tse, contemporanul lui Confucius care a fondat doctrina Tao, propovăduia că nu există bine şi rău, ci „trebuie să te laşi purtat de cursul evenimentelor şi să faci ce-ţi vine în momentul Acela”. Rostul unei Atari înţelegeri a dictonului carpe diem e unul singur: ca omul să se „elibereze” de conştiinţă (lucru imposibil!) şi, ce e mai important, să nu mai facă lesne distincţia dintre bine şi rău.

Asociaţia pentru Cercetare şi Iluminare (ARE) – fondatorul ei, Edward Cayce, până în 1945, cînd a murit, intra într-o transă autohipnotică şi făcea profeţii neîmplinite. Asociaţia are azi peste 15 milioane de adepţi, şi sute de medici, chiropracticieni, psihologi, au legături cu ARE. Asociaţia cercetează percepţiile extrasenzoriale, visele, reîncarnările, meditaţia, şi în 1933 şi a fondat propria universitate, Universitatea Atlantic. Baza ARE-ului este doctrina reîncarnării. Până în 1923 Cayce s-a mărginit la a pune diagnosticuri medicale, dar în 1923 Arthur Lammers, care se ocupă cu teozofia introdusă de Madame Blavatsky, l-a recrutat pentru a fonda o „religie” bazată pe reîncarnare şi pe Vechiul Testament, conform căreia Domnul Iisus Hristos ar fi fost anterior, pe rând, Adam, Enoch, Melchizedek, Iosif de la curtea faraonului, Iosua, şi Iesua, şi doar în a 13-a reîncarnare Iisus Hristos. Astfel de „cariere” le-a făurit Cayce tuturor personajelor biblice: Nicodim era cumnatul lui Simon Petru, şi soţul Martei, după Cayce, şi Cleopa era mama lui Bartimaeus orbul (deşi Cleopa era bărbat…). De remarcat că în „biografia” lui Iisus rescrisă de Cayce un rol foarte mare îl joacă secta esenienilor – acea sectă care acum mass-media se străduieşte să demonstreze că este la originea religiei creştine, pe baza aşa-ziselor „documente autentice” de la Marea Moartă. Atât de autentice sunt aceste documente încât sunt negate de toate documentele autentice… Dumnezeul lui Cayce este „o energie creatoare universală”.

Spiritismul – unele secte care-şi zic creştine se dedică din plin contactului cu morţii şi tânjesc după poltergeist. Pericolul spiritismului constă în faptul că cei ce cred în aceste contacte cu lumea cealaltă execută ordine primite de la „ghizii” lor „de dincolo”, oricît de atroce şi de groaznice crime li se porunceşte să facă. Religia Spiritualiştilor (spiritiştilor) are circa 18 denominaţii independente, toate având în comun credinţa în ghizi, în „spiritul universal, în învăţăturile scripturilor (creştine, hinduse, budiste), în reîncarnare şi în iubirea între semeni”, zice Ellen Resch din New York, preoteasa Bisericii-Mamă a Ştiinţei Spirituale. Doar Creştinismul (ortodox) este eliminat din această religie, aşa cum este eliminat şi din masonerie, folosindu-i-se numele doar în anunţuri publice. Madame Blavatsky, fondatoarea teozofiei, care susţinea că avea contacte cu doi mahatma din Tibet, a fost dovedită că folosea trucuri cu panouri secrete şi că comitea falsuri. E de neînţeles de ce astăzi toţi vorbesc despre ea cu respect şi veneraţie.

Vrăjitoria – în 1968 Germania număra 10.000 de vrăjitori şi vrăjitoare, iar în 1951 s-a abrogat în Anglia legea împotriva vrăjitoriei şi astăzi sunt peste 30.000 de vrăjitori în Anglia. În Statele Unite, o vrăjitoare a făcut afirmaţia că existau aproape 10 milioane de vrăjitori activi în anii 1980. Vrăjitorii şi vrăjitoarele nu se mai ascund. La şcoli şi universităţi există cursuri de vrăjitorie; la Universitatea Midpeninsula, la Universitatea Heliotrop din San Francisco, Universitatea de Stat din San Diego; Universităţile din New York, din Carolina de Sud şi din Georgia. Şaizeci şi opt de instituţii de învăţământ superior, multe finanţate de guvern, oferă cursuri de vrăjitorie. Vedem cu ochii noştri lecţii de introducere în magie pentru copii mici de şapte ani în şcolile de stat. Ce-i rău în asta, zic unii. Dar atunci când copiii lor sunt răpiţi, torturaţi pentru că suferinţa lor dă putere vrăjitorilor, şi mor în chinuri în cercul vrăjitoresc, unii oameni văd ce e rău în asta. Unele vrăjitoare susţin că nu practică magia neagră, ci magia albă. Dar adepţii satanismului nu fac această afirmaţie. Ei îşi descriu credinţa ca „egoistă, brutală, bazată pe convingerea că omul este o fiinţă inerent egoistă şi violentă, viaţa este o luptă darwiniană de supravieţuire a celui mai tare, şi pământul va fi stăpânit de cei care luptă pentru victorie”. Statele moderne recunosc sinagoga satanei (vezi Apocalipsa 3:9) ca religie legitimă scutită de impozit, dar se tulbură când însăşi credinţa creatoare a statelor, creştinismul, se autofinanţează.

Cultul satanic nu rămâne la nivel de admiraţie abstractă, pe plan ideologic, ci se transformă în faptă: omuciderea rituală. John W. De Camp, Senator al Statului Nebraska, demonstrează pe 274 de pagini legătura dintre satanism, pedofilie, şi cercurile înalte ale economice şi politice, care, nefiind creştine şi iubitoare de Bine, se închină răului sub toate aspectele, inclusiv ca rit. Relatarea senatorului se bazează pe documente, mărturii şi depoziţii luate la procese publice care s-au soldat cu următoarele rezultate: copiii, victime ale abuzului sexual şi satanismului, care supravieţuiseră şi au depus mărturie, însă toate ziarele au sărit în apărarea sataniştilor, scriind că „nu există nici o dovadă că satanismul ar face ceva dăunător” (Omaha World Herald, 28 aprilie 1991), şi că este vorba doar de „isteria creştinilor fundamentalişti”. Un mare rol îl joacă o organizaţie care practică pe faţă abuzul sexual al minorilor fără ca poliţia şi justiţia să intervină: Asociaţia pentru Iubirea între Bărbaţi şi Copii din America de Nord, North American Man-Boy Love Association, NAMBLA, care are ramificaţii în Europa şi în restul lumii. Conform liniei politice generale, se extinde, se globalizează.

Cine crede că promovarea homosexualităţii este un lucru bun ar trebui să citească mărturiile copiilor luaţi de mici din orfelinate şi din grădiniţe pentru a fi „introduşi” de homosexuali în „alternativa” lor de viaţă în cadrul „multiculturalismului”, care nu e altceva decât o ramură inventată şi finanţată de acelaşi cult satanic. Ritualurile satanice, ca şi cele masonice, constau în pervertirea şi inversarea ritualurilor creştine, anume a tuturor Tainelor Bisericii şi a tuturor elementelor vieţii Domnului Iisus Hristos, lucru cunoscut şi din literatura de detenţie a supravieţuitorilor prigoanei comuniste din veacul trecut.

Zen – luând cunoştinţă de ororile şi aberaţiile lumii de azi, e uşor să fii năpădit de melancolie; astfel religia budistă e bine venită ca o relaxare comică. Atât de mare e absurditatea principiului Zen, încât nici un om cu mintea întreagă nu poate decât să râdă. Dacă-i întrebi pe înţelepţii Zen ce e Zen, unul nu-ţi răspunde, altul loveşte o minge, altul te loveşte pe tine; cu mare greu şi după studiu îndelungat afli că Zen este „fă ce-ţi trece prin minte în momentul acela”. Adică un fel de jazz. Dar în America Zen are o mănăstire la Tassajara, la sud de San Francisco, unde se meditează la un koan pînă se atinge satori. „Satori” e o străfulgerare de iniţiere; „koan”-ul te ajută. Iată cîteva koan-uri: Cum sună o singură mână bătând din palme? Dacă mulţi sunt reduşi la unul, la ce se reduce unul? Cum era faţa ta înainte de-a exista strămoşii tăi? Sunt 1.700 astfel de koan-uri, unul mai profund ca celălalt; şi Dr. D.T. Suzuki din Japonia, cel mai mare interpret al Zen-ului în occident, zice că dacă înţelegi koan-urile înţelegi mai mult decât jumătate din Zen. Dar ceea ce adepţii Zen-ului înţeleg imediat e că e permis să faci toate ticăloşiile şi toate murdăriile din lume, căci nu există morală şi restricţie pentru iniţiaţi. Iată esenţa acestei „religii”, exprimată într-o poezie Zen: „Mâncăm, excretăm, dormim şi ne sculăm; /Aceasta e lumea noastră. /Tot ce ne rămâne de făcut după aceea / E să murim”. Chiar şi un animal are mai multă consideraţie faţă de Viaţă.

Meditaţia Transcendentală – practicată şi de Maharishi Mahesh Yogi, foarte la modă între stelele de cinema cu înclinaţii marxist-leniniste ca Shirley MacLane şi cîntăreţi ca Beatles şi The Rolling Stones. Cultul acesta a fost şi este mult promovat de govern, a fost introdus în şcoli, în închisori, în instituţiile americane din anii 70. Dar în 77 o curte judiciară a declarat că acest lucru contravine separării dintre religie şi guvern, şi banii publici n-au mai intrat în buzunarele lui Maharishi, drept care acesta a încercat să-şi revitalizeze finanţele învăţând oamenii să leviteze şi să întinerească, însă văzând că unii adepţi se plictisesc meditând la nimic şi realizând nimic, a început să „descopere” mantra fiecăruia, un cuvânt unic al fiecăruia, la care respectivul are voie să mediteze de două ori pe zi; cînd mantra te-a pătruns bine, se şterge diferenţa dintre bine şi rău, meditaţia transcendentală a transces morala şi deci şi-a atins scopul.

Un guru de success este Sun Myung Moon, capul „Bisericii” Unificării. În 1954 şi-a fondat „biserica” în Coreea de Sud, cu scopul, zice el, de a-i uni pe toţi creştinii înainte de venirea lui Hristos. Biserica lui are 3 milioane de membri. Dar nu e clar dacă Moon a fost însurat de 2 ori sau de 4 ori; şi nu e clar de ce salvarea sufletelor se face prin contact sexual între Sun Myung Moon şi credincioşi. Învăţăturile lui Moon sunt un borş Tao-ist amestecat cu metafore din creştinism şi din electronică şi cu urme de şamanism coreean rural, cu accentul pus pe muncă, ascultare, şi puritate sexuală (care se aplică la toţi înafară de conducător). Dacă teologia lui Moon e eclectică şi nebuloasă, în schimb politica lui e clară. Un raport despre organizaţiile internaţionale prezentat Congresului american în 1978 spune: „Scopul [al lui Sun Myung Moon] este instaurarea unui guvern mondial în care să nu existe separare între religie şi stat şi care să fie condus de Moon şi adepţii lui”. Ideile lui Sun Myung Moon s-ar părea că se vor şi împlini; singurul loc unde greşeşte puţin este cu privire la cine vor fi stăpânii lumii.

Intelectualii rasaţi au căzut în admiraţia lui George I. Gurdjieff, (mort în 1949), a cărui memorie a reînviat în grupurile Gurdjieff-Ouspensky. Acestea preferă să-şi ţină convingerile şi întâlnirile secrete şi nu caută să facă mulţi prozeliţi. Întâlnirile lor sunt pline de muzică, discuţii, şi dansuri sacre derivate din misterele orientale care chipurile trezesc conştiinţa la un nivel mai înalt. Conştiinţa lui Gurdjieff, descendent din părinţi greci şi armeni, era extrem de trează la afaceri, din care a adunat o avere considerabilă lucrând în stilul tuturor marilor familii de bogătaşi: prin furt şi înşelăciune. Gurdjieff a sosit la Moscova cu un milion de ruble şi două colecţii de covoare şi porţelanuri rare chiar înainte de revoluţia bolşevică şi l-a întâlnit pe Peter Demianovici Ouspensky, matematicianul, care era în căutarea sensului vieţii. Găsind climatul haosului revoluţionar nu prea propice, Gourdjieff a obţinut aprobarea guvernului să plece într-o expediţie ştiinţifică şi a sosit după trei ani fără bani la Istanbul, de unde a plecat pentru a se stabili lîngă Paris. Teozofia sau filozofia lui este aşa de esoterică încât e greu de rezumat; s-ar părea că constă din fragmente de misticism de diverse origini, dar principalele trăsături sînt căutarea „eului” şi faptul că cuvintele înseamnă ceea ce Gourdjieff şi Ouspensky decid că înseamnă în momentul acela.

Mult mai uşor de priceput este Bahai, „religia păcii”, cult care a dormitat până în anii 1960, când a explodat, câştigând mai ales adepţi de culoare în sudul American, iar azi Bahai are 5 milioane de adepţi. Noilor membri li se cere imediat să recruteze alţi membri. Staţiile de televiziune au început să difuzeze programe Bahai, şi ziarele mari o promovează, pentru că conţine conceptul amalgamării raselor într-o singură rasă globală, şi doar poporul ales trebuie să rămână separat. Bahai a început cu Mulla Husayn care a pornit în căutarea lui Mesia în Iran în 1844. De atunci la fiecare generaţie de adepţi, câte cineva se mai declară Mesia. Unul dintre ei în 1912 a fost invitat să vină în Statele Unite de Phoebe Hearst, a clanului Hearst, care deţin ziare şi edituri. În 1953 arhitectul Louis Bourgeois a terminat de construit templul Bahai din Chicago, care a costat atunci 3 milioane $ (mult surclasat de cel de la Haifa – Israel), şi care unifica toate religiile lumii într-una singură. Astăzi există temple Bahai şi în Australia, Germania (Frankfurt), Panama City, India (New Delhi), Uganda, şi alte ţări. Preceptele Bahai sînt simple: o nouă ordine mondială, o unică omenire globală fără rasă ori naţionalitate, divorţ imediat la cerere, sînt interzise jocurile de noroc, stupefiantele, alcoolul, societăţile secrete (sic!), participarea politică de orice fel, şi se cere ascultare deplină şi totală de guvern. Adeptul Bahai este sclavul ideal al Noii Ordini Mondiale. Un alt precept Bahai e că, deşi individul n-are dreptul să reziste împotriva autorităţii, comunităţile au datoria să intervină şi să facă dreptate în alte comunităţi: dacă o naţiune o oprimă pe alta, datoria celorlalte naţiuni e să intervină, bineînţeles, prin armata şi poliţia guvernului mondial; şi tot acel guvern este cel care va hotărî care anume grupuri sunt cele oprimate şi care trebuie exterminate. În decembrie 1989, Philip, Ducele de Edinburgh, fratele moştenitorului tronului englez, i-a înmânat Secretarului General al Organizaţiei Naţiunilor Unite, Javier Perez de Cuellar, colecţia „moştenirii literaturii sacre a omenirii”, care conţine 8 texte religioase, dintre care… unul e Bahai!

Ron L. Hubbard a înfiinţat „biserica” scientologiei şi a scris cartea Dianetica, cu scopul declarat de a se-mbogăţi – şi chiar că s-a îmbogăţit. În cartea lui explică cum nimeni nu are nici o responsabilitate morală ori de altă natură: „fiecare om a suferit înainte de naştere traume imense din cauza contactului sexual pe care-l aveau părinţii lui pe când el era în faza de embrion, şi toate aceste traume sunt de vină pentru toate relele din lume”. Debutând ca o ştiinţă psihologică, dianetica a sfârşit prin a fi o religie. Ca religie, ea aplică metoda, dovedită frauduloasă, a psihanalizei ate: fiecare adept trebuie să se supună unui auditor care-l ajută să treacă din stadiul de pre-clar în cel clar cu ajutorul unui e-metru (un galvanometru ai cărui poli adeptul îi ţine în mâini). Pare o superstiţie tribală, dar e practicată de oameni cu studii superioare! Auditorul pune cele mai indiscrete întrebări ca să-l scape pe adept de „engrame”, care sunt îngropate în subconştient şi provin din viaţa embrionară sau din presupusele încarnări anterioare. Sesiunile costă între $50 şi $80 şi, ca să ajungă clari, unii adepţi au cheltuit $10.000, alţii peste $100.000. La început dianetica promitea să vindece boli, dar acum nu mai oferă sănătate fizică, ci şi spirituală, care lucru e mai greu de făcut, dar mai ales mai greu de dovedit. Prin urmare, sănătatea mintală pe care o oferă cultul acesta conţine precepte imorale ca: „nu-ţi fie teamă să le faci rău altora, dacă scopul tău e drept”, sau „am să pedepsesc din toate puterile pe oricine degradează scientologia”. Folosindu-şi imensa avere, scientologia şi-a dat în judecată criticii, tîrîndu-i prin tribunal ani de zile, hărţuirea fiind tactică oficială a adepţilor. S-au adus acestei biserici acuze că-şi face adepţii prizonieri şi-i despoaie de bunuri, şi s-au citat şi morţi suspecte.

Biserica Mondială a lui Dumnezeu (The Worldwide Church of God) a lui Herbert W. Armstrong are 250 de parohii în Africa, Europa şi America, o revistă tipărită în 4,5 milioane de exemplare oferită publicului pe gratis, două universităţi şi o staţie de radio. Principalul scop în viaţă al lui Herbert W. Armstrong, după spusele lui chiar, a fost să facă bani – lucru care i-a venit greu până în 1934, când, după trei nereuşite în afaceri şi alte nereuşite că predicator metodist, a păşit pe drumul succesului ca „unicul care ştie să interpreteze corect Biblia”. Doctrina „bisericii” lui este că cele zece triburi pierdute ale lui Israel ar fi de fapt strămoşii englezilor şi americanilor, ceea ce îi dă o mare libertate de mişcare în interpretarea profeţiilor din Vechiul Testament, şi-i conferă suport biblic pentru stoarcerea de impozite de la credincioşi – căci doar în Vechiul Testament scrie că trebuie să dai 10% leviţilor.

Secta „Copiii lui Dumnezeu”, conduşi de David Brandt Berg, alias Moses David, Taica David, sau Mo, trăiesc în comune sau „colonii” care se mută din ţară în ţară, izgoniţi de cetăţenii înfuriaţi. David Brandt Berg, din părinţi evanghelişti itineranţi, s-a dedicat aceleiaşi cariere, dar n-a putut trăi în pace cu nici o denominaţie sau organizaţie religioasă, nici măcar cu Clinica Sufletelor Americane a unui alt penticostal, Fred Jordan. Dar în 1969 a avut revelaţia că statul California se va scufunda în curând în ocean şi el trebuia să conducă copiii lui Dumnezeu prin deşert în siguranţă. Înainte de a pleca din Egiptul californian trebuia, nu-i aşa, să dezlănţuie plăgile asupra lui, şi, îmbrăcaţi în pânză de sac, cu faţa murdară de cenuşă, cu juguri atârnate de gât, deşi sunt numai circa 6.000 la număr, „copiii lui Dumnezeu” fac scandal intrând desculţi şi murdari în biserici şi întrerupând slujba, ca să provoace animozitate. Chiar de la început, David Brandt Berg alias Mo s-a ocupat vrăjitorie, învăţată de la un ţigan, şi pretinde că întreţine conversaţii cu diverşi decedaţi şi are relaţii sexuale cu diverse spirite-femei pe care le numeşte zeiţe. După exemplul prost înţeles al patriarhilor din Vechiul Testament, Mo are mai multe concubine oficiale, şi din 1973 încoace interpretează Biblia în stil din ce în ce mai picant, şi nu departe de unii clerici de la noi, care au impresia că un vocabular divers, o ploaie de note de subsol şi câteva neologisme ar conferi adevăr unei scrieri otrăvite de trufie. Revenind la Mo: conduşi de el, copiii lui Dumnezeu practică prostituţia atât ca să câştige adepţi, cât şi ca să câştige bani, iar mai nou s-au diversificat incluzînd homosexualitatea. Cât de „spiritual” trebuie să fie un ecumenist să mai susţină unirea cu asemenea idei măreţe?

Elizabeth Clare Prophet, cunoscută ca „guru Ma”, sau „mama lumii”, este căpetenia Bisericii Universale şi Triumfătoare, al cărei crez este un amestec atotcuprinzător al tuturor misticismelor oculte, fără discriminare. Secta deţine Universitatea Summit din California, unde se predă „rozarul pentru Noua Eră” şi „Meditaţia pentru a concepe copiii Noii Ere”. Elizabeth Clare Prophet s-a simţit „inspirată” cînd soţul ei „s-a înălţat”, lăsând-o văduvă în 1973, să primească singura mesajele de la „marea frăţie albă” a Tibetului pentru „Era Peştilor”. „Marea frăţie albă” sînt spirite sau ghizi, cărora ea le dă nume ca „Isus”, „Astara”, „Helios”, „Zoroastru”… acestea îi dictează Elizabethei literatura pe care o publică „biserica” acestui dumnezeu-androgin. Cei care au avut răbdarea s-o citească au găsit o ciulama de versete biblice amestecate şi frământate cu fragmente hinduiste şi budiste. Legat de acest cult este şi cultul „I Am” (Eu sunt) al lui Guy Ballard, cu peste 300 de sanctuare în peste 20 de ţări. [De la acest cult îşi trage conceptul gama de produse actuale iPhone, iPad, iMac, etc.]

Încercându-şi şi el originalitatea, Paul Twitchell, de profesie jurnalist, promite adepţilor religiei lui, Eckankar, separarea spiritului de trup la comandă. Paul Twitchell zice că a învăţat să facă asta specializându-se în ştiinţe oculte, şi de la Ron L. Hubbard. Credincioşii sunt ândemnaţi să înveţe cum să-şi separe spiritul de trup prin corespondenţă contra cost, de la discipolul său care se socoteşte un „divin care se încarnează o dată la cîteva sute de ani.” Dumnezeul lor este Sugmad, care cuprinde în sine întreaga lume, în afară de un diavol, care pare să fie un fel de temnicer al lumii inferioare. Twitchell „îşi amintea toate reîncarnările anterioare” – şi anume cum cu opt milioane de ani în urmă fusese un minereu (!).

Tot de la hinduism îşi trage seva şi Rajneesh, care pune anunţuri în reviste de mare circulaţie şi-şi ajută discipolii să se „clarifice” de tensiuni şi refulări prin ţipete şi bătăi care-i lasă uneori cu oase rupte. Rajneesh şi a început cariera în India unde a avut un dezacord cu guvernul în probleme financiare şi morale. În America însă, discipolii lui i-au cumpărat cu $6 milioane o moşie unde comunitatea lui spirituală se poate dezvolta fără să fie înlănţuită de „convenţii”. Înafară de promiscuitate sexuală, la moşia lui Rajneesh se mai predică gestalt-terapia, psihosinteza, bioenergetica, psihodrama, renăscutul (?), terapia freudiană şi jungiană, fenomenele psihice, întâlnirile de terapie sexuală, terapia reichiană şi neo-reichiană, rolfing, integrare poziţională, lucrări Alexander, lucrări şi masaje Traiger, shiatsu, acupunctură, budismul zen, taoism şi sufism. Rajneesh are peste 400 de centre în toată lumea. Discipolii sunt învăţaţi să nu-i ajute pe cei nevoiaşi şi să-şi închidă ochii şi urechile la tot ce e durere şi suferinţă în lume, întrucât „existenţa e o glumă cosmică”, spune Rajneesh, mereu zîmbitor. Ca în toate religiile orientale, discipolii, care umblă îmbrăcaţi în portocaliu şi poartă la gît un colier de mărgele cu portretul lui Rajneesh, sînt sclavii absoluţi ai guru-lui.

Helen Schucman, profesoară atee la o universitate din New York, a anunţat deodată prin 1965 că primeşte mesaje de la un spirit care nu e altul decât Iisus şi care i-a dictat Cursul de Miracole din care a vândut sute de mii de exemplare. Cursul este promovat de mai multe grupări religioase ale Noii Ere, ca Fundaţia pentru Pacea Interioară a Iuditei Skutch-Whitson, sau Catedrala de Cristal a lui Robert Schuller, ba şi Kenneth Waonik, care se pretinde creştin catolic, propagă acest Curs, care conţine un amestec de hinduism şi budism îmbrăcate în terminologie creştină tradiţională.

J.J. Hurtag spune că a fost ridicat la ceruri de către o fiinţă a luminii numită Enoch, şi când a revenit pe pământ a înfiinţat Academia Ştiinţelor Viitorului şi a publicat cartea Cheile lui Enoch, care pregăteşte adeptul pentru „frăţia luminii” şi conţine „cheile biocomputerizate ale zonei temporale a conştiinţei noastre revelate de mesagerii-stăpâni Metatron şi Ophanim-Enoch.” Cînd a fost deci înălţat la ceruri de către fiinţa luminii din farfuria zburătoare, J.J. Hurtag zice că „l-a văzut pe YHWH (Yahve), care are faţa şi părul de un alb strălucitor şi este înconjurat de fraţii luminii. Aceştia transmit oamenilor meritorii gnoza sau cunoaşterea directă prin ochiul pineal, după zeul Agni al focului din mitologia hindusă. Mesajele fraţilor luminii vin programate electronic în secvenţe de numere 666, care ridică conştiinţa individului şi o fac cristalină. Fiecare om are acest al treilea ochi, şi prin acest al treilea ochi, sau „ochiul lui Horus”, YHWH cuprinde tot universul. Dar deşi toţi oamenii se nasc cu trei ochi, nu toţi fac parte din „plan”, şi nu toţi sunt „aleşi;” majoritatea nu sunt, şi sunt sortiţi să tot moară şi să se tot reîncarneze”.

Pe Cheile lui Enoch s-a bazat şi Biserica Mesianică a lui Yahwe, fondată de Randall Baer, promovat de televiziunea americană ca un expert în „puterile cristalului” cu atâta zel, încât el însuşi s-a scârbit şi a demascat mesianismul ocult al religiilor Noii Ere într-o carte autobiografică. Cîteva zile înainte de apariţia cărţii însă, Randall Baer a fost găsit mort în fundul unei văi.

Richard Kieninger a fost şi el iniţiat de către nişte fiinţe superioare dintr-o frăţie care l-au ghidat să fondeze organizaţia Adelphi, care învaţă că „universul constă din 7 planuri de existenţă făcute din materie şi energie, prin care navighează omul care trece prin 12 faze de dezvoltare pînă devine divin. Iniţierea în „Frăţie” are loc printr-o ceremonie în decursul căreia candidatului i se ia sînge. Iniţiaţii îşi vor putea exersa pe deplin puterile psihice şi vor fi divini în noua societate Lemuria, unde vor avea cunoştinţă deplină de misterele egiptene ale marii piramide, şi unde vor domni cele 10 legi lemuriene”.

O altă religie a Noii Ere, Aletheia, a lui Jack Schwartz, a început business-ul cu masajul şi curele de sănătate, şi a trecut apoi la cursuri precum „sisteme avansate de energie umană – aure”, sau „explorarea paraconştientului”, activităţi care duc la pacea şi iubirea universală prin „transmutarea minţii” şi „legătura cu inteligenţa universală.” Cei care au răbdare să citească balivernele lor descoperă vechea teorie Yin-Yang orientală. Acest lucru nu-i împiedică pe soţii Jack şi Lois Schwartz să facă gheşeft bun şi cu alt folclor: la 7 iunie 1990 au condus un tur la Medjugorje în Iugoslavia unde se spunea că ar fi apărut Fecioara Maria, de acolo au trecut pe la Oberammergau, locul tradiţional unde se pun în scenă de veacuri patimile lui Hristos, şi apoi la Francisc de Assissi. O paranteză importantă: Biserica Ortodoxă nu recunoaşte „miracolul apariţiei Fecioarei Maria” la Medjugorje.

O altă religie anti-creştină a Noii Ere care se pretinde creştină este Ananda, Satul de Frăţie Mondială, sub conducerea lui Sri Kriyananda, un american cu numele adevărat J. Donald Walters, care propovăduieşte hinduismul şi predă yoga, dar afişează numele şi chipul lui Iisus Hristos. Ananda este o religie globală a Noii Ordini Mondiale care amalgamează toate religiile lumii în religia Noii Ere.

Alt cult: antropozofia lui Rudolf Steiner, cu mii de şcoli şi grădiniţe în toată lumea, care caută să îndoctrineze copiii în ştiinţele oculte. Rudolf Steiner, născut în 1861 în Austria, a devenit în 1962 discipolul Helenei Blavatsky şi a înfiinţat propria şcoală de antropozofie în 1913. De la teozofie la antropozofie considera că a făcut un salt important. Azi această învăţătură care-şi zice „creştină ocultă” are un centru internaţional în Elveţia, la o aruncătură de băţ de universităţile unde-şi iau doctoratele unii ortodocşi. Antropozofia se prevalează de numele lui Goethe şi al lui Iisus Hristos (care ar fi Domnul karmei, însă doar unul din mulţi hristoşi) dar conţine obişnuită ciorbă mitologică asiatică: astfel, „pământul a avut patru reîncarnări, una în chip de Saturn (căldura), a doua ca soare (aer), a treia ca luna (apă), a patra ca pământ (minereu), şi universul este dominat de lupta dintre spiritele solare şi cele lunare; spiritele solare fac bine oamenilor, cele lunare îl influenţează negativ; şi nu Iisus Hristos aduce mântuirea, ci venirea unui spirit solar care se amestecă cumva cu existenţa a doi hristoşi, unul fiind cel crucificat sub Pilat din Pont şi celălalt fiind Zoroastru; ambii a pregătiţi spiritual de către Buda”, într-un galimatias oculto-gnostic care ar fi zăcut uitat în vreun sertar dacă n-ar fi fost finanţat masiv cu capitalul proprietarului fabricii de ţigări Waldorf-Astoria din Stuttgart şi al lanţului de hoteluri Waldorf-Astoria din întreaga lume (de unde şi numele şcolilor Waldorf). Pe lângă curcubeu, clasicul symbol al Noii Ere, Steiner foloseşte şi alte simboluri oculte, de exemplu şarpele care-şi muşcă coada, ouroboros-ul ocult din antichitate. Deşi-şi zic creştini, preoţii bisericilor antropozofiei se prevalează de preocuparea pentru salvarea mediului înconjurător şi propovăduiesc despre „gnomi, salamandre şi silfide care sunt spirite ce fac parte din forţele pământului”. Ei recomandă agricultura bio-dinamică; adică, folosind de exemplu bălegar de vacă ca îngrăşământ, ei pretind că aura astrală a vitelor ajută culturilor agricole.

Şcolile Montessori din Italia şi alte ţări sînt legate ideologic de şcolile Waldorf din Germania, Olanda, Statele Unite, Australia, Noua Zeelandă, Marea Britanie, şi alte ţări. La aceste şcoli copiii sînt feriţi de influenţa „nocivă” a creştinismului şi a culturii europene, dar sunt învăţaţi euritmia, bazată pe conceptul hindus al dansului cosmic al energiei globale, karma şi reîncarnarea, istoria Indiei, Babilonului, Sumeriei, Persiei, şi Egiptului. La şcolile Montessori copii sunt îndoctrinaţi să adore muma-pământ, să se „încarneze” ca membri ai umanităţii planetare globalizate, să aducă pacea în lume înlocuind cultura creştină prin psihologie hindusă şi mitologie egipteană, să devină „oamenii noi ai Noii Ere”. Educaţia Montessori este introdusă cu forţa în 3.000 de districte ale şcolilor publice din Statele Unite.

Şcoala Arcana a fost fondată de teozoafa Alice Bailey şi de soţul ei Foster Bailey în 1923, care a fondat şi trustul Lucis, World Goodwill (Bunăvoinţa Mondială), şi Triunghiurile, pentru promovarea învăţăturilor despre filozofia ocultă. „Şcoala Arcana predă disciplinele Noii Ere; principiile înţelepciunii tuturor timpurilor sunt predate prin tehnica meditaţiei esoterice, prin studiu, şi prin viaţă pusă în slujba cuiva”, zice Bailey. Absolvenţii acestor învăţături vor forma elita conducătoare a Noii Ordini Mondiale, a Noii Ere. Toţi sunt adepţi ai ocultismului, dar au voie să adopte variante cu uşoare diferenţieri, câtă vreme rămân credincioşi principiului „unei singure rase mondiale şi unui singur suflet universal în care se contopesc toţi oamenii, care sunt cu toţii dumnezei, dar subordonaţi marelui Sanat Kumara”, al cărui nume Sanat probabil este anagrama unui alt nume…

Robert şi Earlyne Chaney au fondat în 1951 Fundaţia Astara, ai cărei membri, zic ei, sunt „purtătorii luminii” în noua eră. Purtătorii luminii folosesc din plin un amestec de simboluri hinduse şi egiptene, de exemplu un ankh în care e o stea în 7 colţuri cu un lotus în interior, şi sunt îndoctrinaţi de nişte spirite din lumea cealaltă între care Kut-Hu-Mi (care pare a fi Kutumi, sau Koothumi, cel care-i povăţuieşte şi pe alţi spiritişti ai Noii Ere). O parte din învăţăturile spiritelor acestea se suprapun simbolurilor lojilor masonice; apoi ele mai conţin meditaţia transcendentală, yoga, şi învăţătura despre „ierarhia divină a celor mari” şi despre frăţia universală. Cei doritori pot să-şi spele creierul la şcoală Astara pe o moşie de 10 hectare unde pot găsi toate învăţăturile oculte, masonice, chineze, persane, hinduse şi egiptene, alături de o statuie a Fecioarei Maria într-un mic altar din grădină.

Ecknath Easwaran a sosit din India în Statele Unite cu o bursă de studii Fullbright şi primul lucru pe care l-a învăţat a fost că faci mult mai mulţi bani cu religiile Noii Ere decît cu o meserie cinstită. A înfiinţat Centrul de Meditaţie Blue Mountain, în ceea ce fusese o mănăstire creştină de călugăriţe catolice, de la care a preluat unele elemente cu care-şi combina hinduismul şi budismul. Centrul Chinook a fost fondat de Vivienne şi Fritz Hull în Seattle, Washington, pe o moşie de 64 de hectare unde 3-4.000 de adepţi cultivă pământul după metode naturale – ceea ce e bine – şi învaţă să-şi „urmărească fericirea” şi să realizeze „visul pământului” – ceea ce e rău. E rău căci adepţii centrului Chinook îşi găsesc fericirea la Lucifer-Satana, şi la o ciurdă de alte fiinţe spirituale, inclusiv una care-şi zice „Iubirea şi Adevărul Fără Margini”, care vor veni ca să introducă omenirea în Noua Eră.

Multe culturi ale Noii Ere fac uz de cuvintele Evangheliei cu privire la Hristos pentru a promite sosirea a tot felul de salvatori, şi multe se travestesc chiar în creştinism. Astfel este The Christ Foundation, care propagă un cult al Noii Ere împodobit cu citate din Evanghelii şi cu trandafiri – dar trandafirul apare în interiorul unei stele cu cinci colţuri, simbol satanic, şi apare pe coperta unei cărţi de „eliberare sexuală” despre care acest cult pretinde că a fost scrisă de Iisus Hristos, manual în care pretinsul autor vorbeşte despre diverse ritualuri sexuale care sporesc creşterea spirituală a învăţăceilor. Cartea e scrisă în cuvinte blânde şi e împodobită cu trandafiri – dar ritualurile sexuale sunt apanajul satanismului.

Cultul Ştiinţei Creştine (Christian Science), înfiinţat de Mary Baker Eddy în 1879, propovăduieşte că Dumnezeu e un intelect, Hristos e doar un principiu, şi cei bolnavi suferă de o condiţie indusă de propria lor credinţă, iar nu de infecţii, tumori sau oase rupte. Mary Baker Eddy a scris despre „cum te poţi vindeca citind Biblia” într-o carte plagiată după manuscrisul despre Hegel al lui Frances Leber. Credinţa Ştiinţei Creştine se ocupă mult de vindecarea bolilor trupului, însă şi mai mult de negarea lui Hristos. Această religie era într-un timp principalul cult anti-creştin din Statele Unite, dar numărul adepţilor săi a scăzut mult în ultimii ani. Mulţi l-au părăsit doar formal pentru a infiltra congregaţiile creştine. Astăzi sînt 2.500 de centre de Ştiinţa Creştină în circa 50 de ţări.

Un alt cult este „Biserica” Omului Divin fondată de Lewis S. Bostwick, care-şi întinde mantaua peste tot felul de institute ca Seminarul Yin-Yang, şi Institutele Psihice din Santa Rosa, Berkeley, San Jose, Palo Alto, Marin şi alte oraşe din California. Biserica aceasta e prezentă şi în statul Washington, în Portland, Oregon, şi în Canada, şi se ocupă de vindecări psihice, spiritism, aure, meditaţie transcendentală, cititul în cristal şi aşa mai departe. Acelaşi ghiveci.

Peggy Bassett este preşedinta „Bisericii” Ştiinţei Religioase, Ştiinţa Minţii. Doamna s-a ocupat în trecut de „uniunea spirituală a oamenilor cu mintea infinită care-i transformă automat în hristoşi”, dar în ultima vreme s-a concentrat asupra păcii în lume şi asupra contopirii cu fosta Uniune Sovietică (sic!). Una dintre preotesele „bisericii” era Terry Cole Whittaker, care propovăduia un dumnezeu-femeie.

De aceeaşi părere e şi Frăţia lui Isis, fondată de Lawrence Durdin-Robertson, preot irlandez care a descoperit în 1966 că dumnezeu e femeie. Frăţia are acum peste 10.000 de adepţi în 65 de ţări. Ca să faci parte din Frăţia lui Isis nu trebuie să renunţi la altă religie, ci doar să recunoşti zeiţa Isis ca supremă. Lawrence şi sora lui, Olivia, care se ocupă şi cu spiritismul şi ştiinţele oculte, au transformat castelul lor din Irlanda într-un templu al zeiţei Isis, Hathor, Sekmet, Lakshme, Demeter, Shiva, Kali, Fecioara Maria, Manian zeiţa-iapă care s-a încarnat în Lady Godiva din legendă, Jeanne d`Arc şi regina Elizabeta II, etc. Nu lipsesc măştile tribale africane, un enorm şarpe împăiat care-i reprezintă pe Yin şi Yang, un gong din Tibet şi un izvor sacru al druizilor. O femeie vie îmbrăcată în negru şade lîngă altar şi e adorată. O ziaristă a fost invitată la o ceremonie şi a văzut cum femeia cade în transă şi începe să-şi declame divinitatea, dar totuşi nu cu atâta emfază şi efect pe cât o fac marile dive ale muzicii pop.

Scoţia nu se lăsă mai prejos prin Centrul fondat de Peter şi Eilene Caddy, ghidaţi de spirite din lumea cealaltă să realizeze „planul Noii Ere” pe pământ. Ei au circa 200 de rezidenţi permanenţi, cu ajutorul cărora dirijează religia Noii Ere în restul lumii, iar prin 70 li s-a alăturat David Spangler, ale cărui blasfemii sfidează până şi satanismul. Acesta a fondat în America Fundaţia Lorian, asociată azi cu Centrul Chinook şi cu Catedrala Saint John the Divine din New York, unde în mod current se desfăşoară activităţi ecumenist-sataniste.

Fundaţia Credinţei în Dumnezeu, cu centre în toate metropolele americane, se pretinde o sectă creştină; dar venerează pe cel rău. Membrii se îmbracă în sutane negre cu cruci de argint pe care e încolăcit un şarpe, şi predicau iubirea pentru toţi, dar mai ales pentru Satana, care trebuie venerat alături de Hristos. Fondatorul acestui cult e un englez, Robert DeGrimston, după plecarea căruia membrii cultului au început să-l adore pe Satana mai discret şi să se afişeze mai aproape de creştinismul normal.

Alte secte ale auto-proclamaţilor dumnezei: Societatea pentru Viitorul Lumii, sau cel al Dr. Herbert Long, de la Facultatea de Teologie de la Harvard; cultul lui apare şi dispare şi poartă multe nume (Ordinea Comunităţii Libere, Institutul Omului care Râde, Comunitatea Free Daist, Frăţia Calului din Zori, şi altele). Acest nou dumnezeu, care pretinde că este un nou Moise, Krişna, Hristos, şi Buda, propovăduieşte hinduismul şi trăieşte mai luxos decât au trăit monarhii istoriei, pe o insulă pe care şi-a cumpărat-o în Pacific. Are adepţi în Olanda, Australia, Noua Zeelandă, Canada, Anglia, şi Statele Unite.

Institutul Himalaya din Pennsylvania vrea să alinieze toate religiile lumii (iudaismul, creştinismul, budismul, islamul, siik şi sufi) cu yoga, zen şi medicina ayurvedică, într-un fel de hinduism care vindecă sufletul şi toate bolile trupeşti. Tot felul de guru, unii născuţi în India, alţii ne-indieni care şi-au luat nume hinduse, împânzesc suprafaţa pământului, şi toţi cer unificarea tuturor religiilor într-una singura – a lor.

O jumătate de milion de budişti din Statele Unite provin din familii care au fost cândva creştine; budism promovat de Trustul Lucis al Alicei Bailey şi în Centrul Tara al lui Benjamin Creme, care susţine că „spiritul lui Buda va reveni ca un ultim Hristos numit Domnul Maitreya să ne stăpânească în Noua Eră”. Însuşi Dalai Lama, care la vârsta de 5 ani a fost proclamat de către călugării budişti din Tibet a fi reîncarnarea lui Buda, a fost distins cu premiul Nobel pentru pace; el distribuie cărţi în care „Creştinismul se împleteşte cu budismul”, iar la conferinţele lui a asistat cu elan şi Thomas Keating, misionar catolic care a introdus meditaţia transcendentală în biserica catolică.

Hinduismul face parte şi din bagajul cameleonic de blasfemii al francmasoneriei, care susţine că nu este o religie, în timp ce practică satanismul în cele mai înalte ranguri ale sale.

Tot vrăjmaşului i se închină adepţii „religiei pământului”, cum îşi zic cei ce cred şi practică vrăjitoria, înregimentaţi într-o multitudine de „biserici”: Biserica Wiccan Nouă, Păgânii pentru Pace, Copiii Pământului Verde, Biserica Copacului Rowan, Biserica întregii Lumi, Oul Verde, Universitatea Pomilor, Alianţa Femeilor, Centrul pentru Resursele Comunităţii, Seminarul Seax-Wicca, Convenţia Zeiţei, Biserica Georgiană, Biserica Izvorului Etern, Druizii Reformaţi şi ne-reformaţi, Fundaţia pentru Studiile Namanilor. Un adept al vrăjitoriei, Matthew Fox, a reuşit să convingă sute de preoţi şi călugăriţe catolice să i se alăture în credinţa lui panteistă grupaţi în culturi ca Colegiul Sfintelor Nume, Centrul pentru Spiritualitatea în jurul Creaţiei, şi Prietenii Spiritualităţii Creaţiei.

Dr. Edgar D. Mitchell, astronaut care a navigat pe nava Apollo 14, a fondat Institutul de Ştiinţe Noetice, unde tot felul de lumini universitare se ocupă de telepatie, telechineză, şi ghicitul viitorului. Alianţa Internaţională pentru Noua Gândire de asemenea număra mulţi profesori, pastori, şi capete bisericeşti care se întrunesc anual discutând cum să generalizeze gândirea Noii Ere. O colecţie de nume cu titluri universitare împodobeşte şi literatura Institutului Monroe, care promite celor naivi călătorii astrale şi percepţii extrasenzoriale. Tot cu doctrine noetice şi noologice, pe lângă Hans urs von Baltasar, sunt şi români zişi ortodocşi.

Lucru arhicunoscut, un cult al Noii Ere este secta Martorii lui Iehova, fondată în secolul trecut de Charles T. Russell; aceştia includ în învăţăturile lor „misterele piramidelor egiptene”, şi tot prezic sfârşitul lumii care urma să aibă loc în 1918, 1920, 1931, şamd.

Mormonii, fondaţi în 1830 de către Joseph Smith, sunt un cult zis creştin dar deloc astfel, deosebit de puternic, totalitar şi bogat despre care publicul nu ştie decât că practicau poligamia; în realitate practică şi satanismul.

Unele culte se prezintă ca nişte şcoli de gândire medicală şi psihologică. Astfel sunt Şcoala Noii Ere, Institutul Pacific, sau Metoda Silva, care a fost predată la 6 milioane de clienţi. Altele vor „să aducă pacea în lume” – aşa sunt Societatea Craniilor de Cristal a lui Frank Nocerino, care susţine că nişte cranii de cristal te pot iniţia în toate misterele universului, şi Viziunea Păcii. Altele vor „să reintroducă înţelepciunea pierdută a pieilor roşii sau a indienilor maya” – de exemplu, Ordinul Maya -, sau păgânismul antic din Grecia, Turcia, Afganistan, Irlanda, Egipt, Franţa, Scandinavia etc. – de exemplu, Şcoala Misterelor din New York.

Altele se deghizează în asociaţii de cetăţeni care doresc să asaneze moravurile, ca Reînarmarea Morală.

Unele culte, ca Centrul pentru Filozofia şi Biblia Noii Ere, se bucură de serviciile unor scriitori fertili şi cursivi, care îmbrăţişează majoritatea culturilor Noii Ere, în special cele derivate sau legate de teozofia Helenei Blavatsky. Comunităţile baptiste sunt pline de agenturi ale Noii Ere şi există şi Sinagogi ale Noii Ere.

În fine, Institutul Omega predă toate balivernele şi blasfemiile tuturor cultelor, fără discriminare, oferind cursuri de „spiritualitate”, druidism, zen, dans sufi, dansul dervişilor, ritualul Tibetului, vindecarea emoţională, Gea zeiţa pământului, şi I Ching.

Biserici frumoase, zidite de arhitecţi adevăraţi şi fondate de creştini adevăraţi în trecut, au fost ocupate de culturile Noii Ere: astfel sunt biserica St. James`s din Londra, unde acum se propovăduieşte druidismul şi yoga, sau catedrala St. John the Divine din New York City, unde trupul lui Hristos a fost înlocuit pe crucifix cu trupul unei femei cu sânul dezgolit, şi unde a apărut şi statuia lui Buda.

Tot felul de spirite vorbesc prin tot felul de spiritişti, care prin filmele de la Hollywood, care prin advertising, care prin legi, care prin forumuri, care prin orice fel de mediu care pleacă urechea. Extratereştrii din farfuriile zburătoare sunt şi ei parte din culturile anticreştine ale Noii Ere: un caz cunoscut în 1989 – Brad Steiger, medium şi canalizator de spirite din lumea cealaltă a dezvăluit lumii că extratereştrii vin să aducă locuitorilor pământului Noul Guvern Mondial şi religia Noii Ere, care este „un amestec de tehnologie şi concepte religioase tradiţionale”.

În 1959 biserica Unitariană s-a contopit cu cea Universalistă şi s-au angajat împreună să promoveze armonia între toate religiile; pretinzându-se creştine, aceste biserici de fapt fac uz de blasfemiile talmudice, neagă Sfânta Treime şi neagă dumnezeirea lui Hristos.

Biserica Uniunii, cu nume asemănător, se pretinde şi ea creştină, dar predică reîncarnarea şi diverse noţiuni ale hinduismului.

Cultul Urantia, fondat în 1955 la Chicago, se pretinde tot dedicat lui Hristos, şi acoperă tot felul de societăţi ca Fundaţia Isusoniană; în realitate propovăduieşte un satanism deghizat. Cartea Urantia explică pe 2.097 pagini că există „ajustori de idei” (spiritiştii îi numesc ghizi sau spirite din lumea cealaltă) care pot poseda diverse persoane, şi că posedaţii de aceste spirite sunt „liberi de temeri şi incertitudini”.

Fondatorul cultului Văii Soarelui scrie şi el după dictatul forţelor din lumea la fel şi John Denver, cântăreţ care şi-a bazat faima pe problemele mediului înconjurător, a fondat împreună cu un prieten Fundaţia Windstar, care propovăduieşte sanctitatea pământului, iar sprijinit de tot felul de figuri politice, datorită influenţei cărora cosmonauţii şi personalul tehnico-ştiinţific al Agenţiei Naţionale de Zboruri Spaţiale, NASA au fost obligaţi să asculte conferinţele lui.

Unele din culturile şi bisericile astea şi-au îmbogăţit promotorii; altele lucrează în pierdere şi sunt finanţate din umbră. Scopul unora dintre promotorii lor este jaful; scopul altora este distrugerea civilizaţiei creştine şi instaurarea Noii Ordini Mondiale, cu religia unică a Noii Ere.

World Goodwill, cult generat de teozofia lui Alice Bailey sub îndrumarea spiritului ei tibetan Dwjhal Khul, spune explicit că există o reţea neidentificată de agenţi care cooperează pentru crearea unei Ordini Mondiale comune, numit Noul Grup al Servitorilor Lumii, şi care lucrează la cel mai înalt nivel în guverne, în finanţe, în educaţie, în diferitele religii, pentru a realiza integrarea tuturor oamenilor (înafară de poporul ales) într-o singură rasă fără naţionalitate, cu o singură religie, sub o Nouă Ordine Economică. World Goodwill este soră geamănă cu Trustul Lucis şi Şcoala Arcana. Are agenţii la New York, Londra şi Geneva, şi lucrează mînă în mînă cu Organizaţia Naţiunilor Unite.

Cine-şi închipuie că această unificare în sclavia generală globală înseamnă ridicarea nivelului de trai la cel care a fost al americanilor în anii 1950, se înşeală; înseamnă coborârea nivelului de trăi la cel care este al africanilor din Rwanda astăzi. Toate cultele astea n-ar avea atâta putere de seducţie dacă n-ar umple un gol lăsat de paragina religiei noastre creştine. Sub călcâiul bolşevic ortodocşii au avut amărăciunea să-şi vadă căpeteniile bisericeşti pactizând cu duşmanii religiei, şi nici până azi nu s-au oferit fapte vrednice de pocăinţă din partea acelora. Dincolo de umbrela sovietică, în aşa-zisa lume liberă, distrugerea bisericii a fost mai îndelung pregătită şi s-a folosit de forme mai subtile. Pe de o parte educaţia atee din şcoli şi universităţi a ruinat izvorul credinţei în minţile generaţiilor de după 1900. Unii catolici s-au revoltat văzând statuia lui Buda pe altarele bisericilor Romei şi când l-au văzut pe Papa Ioan Paul al II-lea cu semnul hindus pe frunte. Dar din confluenţa dintre ateism, culturile Noii Ere, globalism şi amestec rasial, cu anti-creştinismul instaurat la Vatican, renaşterea credinţei şi civilizaţiei noastre pare extrem de grea, dacă nu chiar imposibilă.

Aşa cum putem trasa declinul unor biserici ortodoxe odată cu acceptarea ideii calendarului bisericesc antipatristic şi provenit din gândirea atee a Vaticanului, putem trasa declinul catolicismului de la data de 19 noiembrie 1964, când 1650 de episcopi şi cardinali ai bisericii catolice întruniţi în consiliu la Roma (Vatican II) au votat pentru adoptarea unei scheme de rezolvare a conflictului dintre creştinism şi iudaism. Vatican II a instaurat modernismul în şcolile, colegiile, seminariile, ordinele religioase şi comunităţile catolice. Papa Ioan XXII a început opera de modernizare şi Papii Paul VI şi Ioan Paul II au continuat-o: slujba religioasă se modifică în spirit „umanist”, „globalist”, „universalist”, se modifică aspectul bisericilor, se modifică însuşi textul Scripturilor catolice, şi aşa puternic afectate de tălmăcirile răstălmăcite. În schema de reconciliere se prevedea „înţelegere şi apreciere reciprocă”, dar înţelegerea şi aprecierea erau să vină numai din partea creştinilor, căci nici un consiliu iudaic n-a avut loc, să recomande „înţelegere şi apreciere reciprocă” din partea iudaică. Textul schemei votate de consiliul de la 19 noiembrie 1964 a fost scris sub influenţa lui Jules Isaac, Label Katz, preşedinte al lojei masonice evreieşti B`nai B`rith, Nahum Goldman, preşedinte al Consiliului Mondial Evreiesc, şi alţii.

Cu un an înainte, la 19 noiembrie 1963, următorul articol apăruse în Le Monde: „Organizaţia internaţională evreiască B`nai B`rith şi a exprimat dorinţa de-a stabili relaţii mai strînse cu Biserica Catolică. A supus Consiliului o declaraţie în care arată că toată omenirea este responsabilă pentru moartea lui Hristos. Dl. Label Katz, preşedintele Consiliului Internaţional al B`nai B`rith, a spus că dacă este acceptată această declaraţie de către Consiliu, comunităţile evreieşti vor explora metode de cooperare cu autorităţile bisericeşti ca să asigure realizarea proiectelor lor.” Declaraţia a fost aprobată de Comitetul Executiv al Consiliului Internaţional, care coordonează organizaţia B`nai B`rith cu 475.000 de membri în 42 de ţări. Dl. Paul Jacob de Mulhouse, preşedintele B`nai B`rith-ului în Europa, a spus că aprobarea acestei declaraţii va eradica antisemitismul în multe ţări din Europa. Rabinul Maurice Eisendrath, preşedintele Uniunii Congregaţiilor Evreieşti din America, a făcut un apel sâmbătă la cei 4.000 de delegaţi la cea de-a 47-a adunare generală a Iudaismului Reformat American „să-şi revizuiască părerile despre creştinism şi punctul de vedere despre Hristos”. Catolicismul şi-a revizuit părerile despre Patimile lui Hristos, care păreri din greşite au devenit şi mai greşite, dar iudaismul nu şi a revizuit părerile despre nimic.

Autorul acestei ofensive umilitoare din punct de vedere creştin, Jules Isaac a scris două cărţi în care acuză catolicismul de antisemitism, şi timp de 20 de ani a activat pentru „reformarea şi purificarea creştinismului de acest antisemitism”. El arată că din 1947 încoace a organizat societăţi de prietenie iudeo-creştine în care au participat personaje ca marele rabin Kaplan, părintele Callixte Lopinot, părintele Demann, pastorul Freudenberg şi alţii. La o conferinţă la Seelisberg în Elveţia au participat alături de el 70 de membri din 19 ţări. Societatea de prietenie iudeo-creştină a deschis cu mare repeziciune filiale în multe oraşe franceze. Prin legăturile sale, Jules Isaac a obţinut o audienţă la Papa Pius XII, căruia i-a cerut să examineze cele zece teze adoptate la Seelisberg, apoi a ţinut o conferinţă la Sorbona despre necesitatea revizuirii religiei creştine, iar la scurt timp după aceea s-a întâlnit cu cardinalii Tisserand, Jullie, Ottaviani, şi Bea. La 13 iunie 1960 a avut o altă audienţă la Papă şi a cerut modificarea învăţăturilor creştine, după care Cardinalul Bea a fost însărcinat să studieze problema, şi rezultatul a fost adoptarea la 20 noiembrie 1964 a unei scheme pentru reconcilierea creştinismului cu iudaismul. Pentru redactarea acestei scheme, cardinalul Augustin Bea, de origine germană, s-a întâlnit la Roma cu rabinul Abraham J. Heschel de la seminarul teologic evreiesc din New York, în timp ce Dr. Şahum Goldmann, şeful Conferinţei Mondiale a Organizaţiilor Evreieşti, şi reprezentanţi ai lojei masonice evreieşti B`nai B`rith, se întâlneau cu Papa. Jules Isaac a cerut în special să se anuleze Evangheliile despre patimile şi răstignirea lui Isus Hristos, pentru că, zice el, cei patru evanghelişti ar fi fost „nişte calomniatori otrăviţi care i-au ponegrit pe evrei pe degeaba cînd au scris despre răstignire. Nici Părinţii Bisericii nu sunt mai buni; şi ei sunt doar nişte calomniatori şi defăimători, nişte antisemiţi vinovaţi de genocid”, scrie Jules Isaac. Mai departe, a cerut să se modifice liturghia creştină din Vinerea Mare, să se declare că evreii n-au avut niciodată nici în clin nici în mânecă cu răstignirea lui Hristos, să fie omise Evangheliile, în special a lui Matei care ar fi un „antisemit mincinos”, şi biserica catolică să facă penitenţă pentru că de 20 de secole a predicat aceste Evanghelii(!!!).

Cu toată enormitatea acestor cerinţe, Jules Isaac a fost sprijinit de preoţi din Roma şi din Franţa, care au observat cu umilă bucurie apropierea iudeo-creştină. Însă partea iudaică, prin Joshua Jehouda, conducător spiritual iudaic, vede apropierea aceasta cu scîrbă şi dispreţ zicînd că „ea caută să pună alături două idei care sunt în opoziţie radicală”.

Apropierea iudeo-creştină de care se bucurau în 1964 preoţii catolici din Italia şi Franţa nu e lucru nou. Opera lui Pico della Mirandola şi a lui Hans Reuchlin, doi evrei activi în Renaştere, a fost de aceeaşi natură. Pico della Mirandola a introdus în Italia renascentistă cabalismul (magia ebraică veche), pe care l-a studiat cu Jehuda Abrabanel. Discipolul său, Hans Reuchlin (1455-1531) a pregătit reforma protestantă a lui Luther, Calvin şi Zwingli, afirmînd „supremaţia talmudului asupra doctrinei creştine” în faţa papei şi a împăratului german, încît nu peste mult timp Torah a fost declarată parte din scriptura creştină – chiar cea mai importantă parte la reformaţi. „Dar cu toate aceste epurări succesive”, scrie Jehuda, „creştinismul a rămas puternic ancorat în dogmatismul său mistic”. La 28 ianuarie 1966 Consiliul Rabinilor Ortodocşi din America a declarat: „Ne opunem oricărei dezbateri publice, oricărui dialog… Nu poate exista nici o înţelegere reciprocă, căci evreii şi creştinii folosesc categorii diferite.” Acest lucru nu e însă valabil şi pentru partea cealaltă, pentru creştini, obligaţi „să înţeleagă” fără să fie la rândul lor înţeleşi, şi să cedeze la infinit.

Şi Apostolii, şi Părinţii Bisericii au avut de luptat împotriva cultelor păgâne, a credinţelor în magie, spiritism, astrologie; dar pe vremea lor nu există îngâmfarea omului modern, care se crede stăpân prin raţiune pe toate secretele lumii şi explică „în mod ştiinţific” şi „umanist” tot universul. Combinaţia dintre raţionalismul ateu modern şi cele mai absurde şi ridicole superstiţii şi mitologii pe care le înghite omul modern „eliberat de misticismul retrograd” al Bisericii Creştine ar fi inexplicabilă – dacă n-am vedea cine o finanţează, cine o promovează, cine o impune.

În dialogul între Ortodoxie şi eterodoxie numit Consiliul Mondial al Bisericilor se argumentează că Hristos a mâncat cu vameşii şi cu desfrânatele. Există însă o esenţială diferenţă: Hristos a făcut aceasta, dar aceia s-au ridicat pentru totdeauna din moartea păcatului, iar cine a avut urechi de auzit, a auzit. Şi, mai important: Mântuitorul nostru Iisus Hristos n-a mâncat Cina cea de Taină cu ei, ci numai cu Apostolii.

Material alcătuit la Mănăstirea Petru Vodă din studiile lui Traian Golea