„Ne despărțim de omul natural – după 6000 sau 20 000 de ani de stagnare a acestuia –, adică de omul celor cinci simțuri, pe care Goethe îl imagina și în Paradis înzestrat tot cu ele. O sensibilitate sporită, o înzestrare umană pe alte niveluri de «natură», un om suplimentat, o altă animalitate, o împlântare a omului în mașinitate, vor fi probabil lotul ființei umane de mâine. Ne despărțim de asemenea de culturile de tip natural, cele pe care i le dezvăluia Herder lui Goethe și pe care acesta le îndrăgea în așa măsură încât ca români trebuie să regretăm că nu i-a fost dat să cunoască lirica populară românească, alături de epica sârbă și neogreacă pe care le admira. Ne vom despărți, poate, și de miracolul acesta al rațiunii naturale care au fost și sunt limbile popoarelor.”

Constantin Noica – Despărțirea de Goethe, ediția a doua, revăzută după manuscrise, cu două capitole inedite, ediție îngrijită de Marin Diaconu, ed. Humanitas, Buc., 2000, pp. 299-300 (apud Mihai Gheorghiu – Mircea Eliade sau reversul istoriei).