Doamne, Dumnezeule Atotţiitorule, Cel Mare şi Minunat, Cel ce păzeşti legămîntul Tău şi mila Ta celor ce Te iubesc pe Tine şi păzesc poruncile Tale! Adu-Ţi aminte de îndurările Tale şi de milele Tale, că din veac sînt, şi nu uita de legămîntul Tău, că Tu ai zis: De nu veţi păzi poruncile Mele, cerceta-voi cu toiag fărădelegile voastre şi cu bice strîmbătăţile voastre, dar mila Mea nu o voi risipi de la voi şi cele ce ies printre buzele Mele nu le voi defăima (Ps. 88:30-34). Adeverească-se cuvintele Tale, Stăpîne Bunule, şi ridică păcatele noastre, Cela ce eşti Îndurat şi Îndelung-Răbdător, că a Ta, Doamne Dumnezeul nostru, este dreptatea, iar feţele noastre le-a acoperit ruşinea, precum arată ziua aceasta, că am păcătuit înaintea Ta, Doamne, şi nu am ascultat de glasul Tău ca să umblăm întru poruncile Tale, pe care le-ai dat înaintea feţei noastre, ci Te-am nesocotit, Doamne Dumnezeul nostru, şi s-au lipit de noi răutăţile acestea mari, şi nici aşa nu ne-am întors ca să păzim poruncile Tale, ci umblăm fiecare din cugetul nostru rău să facem cele rele înaintea ochilor Tăi, Doamne.

Şi iată că cele sfinte ale noastre s-au pustiit, şi cetatea este arsă cu foc, şi norodul este robit, şi ne-am făcut ocară şi necălcare (v. Ier. 49:12) celor din jurul nostru, şi ne-am făcut dedesubt şi nu deasupra (v. Varuh 2:4), că am păcătuit Ţie, Domnului Dumnezeului nostru, neascultînd glasul Tău. Pentru aceasta ne-ai lepădat şi ne-ai doborît, şi ai zguduit pămîntul şi l-ai tulburat pe el; dar, ca un Îndelung-Răbdător şi Multmilostiv, tămăduieşte zdrobirile lui, că s-a clătinat foarte, că asprime a văzut norodul Tău (v. Ps. 59:3), asupra căruia în deşert s-a chemat numele Tău, că s-au împlinit asupra noastră graiurile Prorocilor: Intrat-au neamurile în moştenirea Ta şi au spurcat biserica Ta cea sfîntă (Ps. 78:1), unde s-a săvîrşit taina iconomiei Fiului Tău Unuia-Născut, şi au aprins cu foc jertfelnicul Tău, făcut-au Ierusalimul ca o colibă şi leşurile robilor Tăi erau în mijlocul şi împrejurul Ierusalimului, şi nu era cine să-i îngroape. Şi virtutea şi podoaba noastră cea de mîntuire – Crucea Hristosului Tău – ai dat-o celor potrivnici, şi ne-am făcut ocară vecinilor noştri şi celor de departe, rîs şi batjocură tuturor neamurilor, că ne-ai întors pe noi mai îndărăt decît pe vrăjmaşii noştri şi cei ce ne urăsc pe noi jefuiau loruşi, că ne-ai dat ca pe nişte oi de mîncare şi între neamuri ne-ai risipit pe noi, vîndut-ai pe norodul Tău fără preţ şi nu era mulţime întru strigările noastre (Ps. 43:12-14). Că ne-ai dat pe noi în mîinile vrăjmaşilor fără de lege, şi unui împărat nedrept şi mai rău decît oricare altul de pe pămînt, şi în toate bătăile acestea nu ne-a durut (v. Ier. 5:3), căci cu osîrdie se pleacă cugetul nostru spre cele rele din tinereţile noastre (v. Fac. 8:21) şi sîntem viteji cu prisosinţă la răutăţi. Cu adevărat, Drept eşti, Doamne, în toate cîte ne-ai făcut nouă – căci ştim că păcatele noastre au stat împotriva noastră, căci multe sînt fărădelegile noastre foarte înaintea Ta, Doamne -, dar să ajungă asupra noastră milostivirea Ta, Doamne, că Tu eşti întru noi şi s-a chemat asupra noastră numele Tău cel sfînt. Încetează mînia iuţimii Tale şi nu ne ruşina pe noi pînă în sfîrşit, nici nu pomeni fărădelegile noastre cele vechi, nici pe cele noi, nici nu ne judeca a fi nevrednici de îndurările Tale, ci adu-Ţi aminte că ne-ai răscumpărat pe noi cu Scumpul Tău Sînge.

Păcătuit-am – milostiveşte-Te, Doamne; nelegiuit-am – iartă, Stăpîne; ocărîtu-Te-am – împacă-Te şi arată, Doamne, faţa Ta asupra robilor Tăi celor din prinsoarea vrăjmaşului, şi trimite ajutorul cel de la Tine, Puternice, şi scoate norodul Tău din toată restriştea, şi izbăveşte-l de toată fărădelegea şi din mîna celor ce lucrează fărădelege; şi risipeşte, Stăpîne, toată primejdia, pentru milostivirea Ta, şi nu da pînă în sfîrşit moştenirea Ta spre pieire pentru nelegiuirile noastre, ci degrabă să ne întîmpine pe noi îndurările Tale, Doamne Dumnezeul nostru, că milele Tale sînt din veac peste zidirea Ta, şi Tu Te-ai făcut scăparea noastră, a tuturor, şi mîntuirea celor care nădăjduiesc în Tine. Fă-Te nouă, Doamne, turn de tărie de la faţa vrăjmaşilor noştri, şi nu îngădui să piară în mîinile celor ce nu Te cunosc pe Tine sufletele ce se mărturisesc Ţie. Nu îngădui, Doamne, să fie necinstită moştenirea Ta de un neam fără de ruşine, ci pleacă, Doamne, urechea Ta şi caută din cerul Tău cel sfînt spre prăpădirea noastră şi a cetăţii Tale Ierusalim, asupra căreia s-a chemat numele Tău, ca şi asupra Bisericii Tale, pe care ai zidit-o pe piatră şi ai zis: Porţile iadului nu o vor birui (Mt. 16:18). Ascultă, Doamne, rugăciunea robilor Tăi, şi ia aminte la cererea noastră, şi arată faţa Ta peste sfinţenia Ta (v. Dan. 9:17), că nu întru dreptăţile noastre îndrăznind aducem Ţie această rugă (pentru că pururea Te întărîtăm), ci îndrăznind întru îndurările Tale, Doamne, cele multe. Ascultă, Doamne; milostiveşte-Te, Doamne; cruţă norodul Tău, Stăpîne, nu da moştenirea Ta spre ocară, ca să nu-i stăpînească pe ei neamurile, ca să nu zică: „Unde e Dumnezeul lor?” (Ioil 2:17), nici să nu fie hulit numele Tău din pricina fărădelegilor noastre între neamurile care nu Te cunosc pe Tine. A Ta, Doamne, Dumnezeul nostru, este dreptatea, iar a noastră e ruşinarea feţei pînă acum (v. Varuh 2:5), căci nici după acestea nu ne-am întors, pentru că tari de cerbice sîntem: de va schimba arapul pielea sa (Ier. 13:23), atunci vom schimba şi noi prea-reaua noastră voie. Toate răutăţile acestea s-au abătut asupra noastră şi nu ne-am întors ca să ne pocăim, ci am şi adăugat păcate peste păcate, nici nu ne-am ruşinat de faţa Ta, Doamne, ca să ne lăsăm de cugetele inimii noastre rele; şi ai privegheat, Doamne, asupra răutăţilor noastre (v. Varuh 2:7), şi ai adus asupra noastră toiagul iuţimii Tale, că Drept eşti, Doamne, în toate, că nu am ascultat de glasul Tău ca să umblăm întru poruncile Tale. Ci acum, Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ne-ai izbăvit din rătăcirea idolilor cu semne şi minuni şi Ţi-ai făcut nume pînă acum, încetează, Doamne, că am rămas puţini pe pămînt şi ne-am făcut ca nişte necuraţi noi toţi, căci ca o cîrpă lepădată este dreptatea noastră şi am căzut ca frunzele pentru păcatele noastre (v. Is. 64:6).

Şi acum, Doamne, Tatăl nostru eşti Tu, iar noi sîntem ţărînă, lucrul mîinilor Tale toţi; nu Te mînia pe noi foarte şi nu pomeni fărădelegile noastre, ci caută, Doamne, că norodul Tău sîntem toţi. Cetatea Ta cea sfîntă s-a făcut pustie, şi slava Sionului s-a ars cu foc, şi toate cele slăvite ale noastre au căzut, şi Tu ai îngăduit toate acestea, Doamne, şi ne-ai smerit pe noifoarte (Is. 64:10-12), că nu am umblat întru cale bună, ci îndărătul păcatelor noastre am umblat. Ci cruţă, Doamne, norodul Tău şi moştenirea Ta, şi scoate-ne pe noi din mîna vrăjmaşilor noştri, pentru numele Tău, ca să cunoască tot pămîntul că Tu, Doamne Dumnezeul nostru, eşti puternic în război şi că îndurările Tale rămîn în neam şi în neam peste norodul cel deznădăjduit. Ca să Te rugăm precum se cade, Stăpîne Iubitorule de oameni, noi, păcătoşii, nu ştim, pămînt şi cenuşă fiind, însă avem Mijlocitor pentru noi către bunătatea Ta pe Cuvîntul Tău cel fără prihană, pe Care pentru îndurările milostivirii Tale L-ai trimis ca să cheme înapoi făptura Ta, Cel ce S-a întrupat şi S-a răstignit pentru noi. Însuşi ştergînd zapisul cel împotriva noastră (v. Col. 2:14), răscumpărare S-a făcut pentru păcatele noastre (v. I In 2:2). Şi Duhul Tău cel Sfînt Se roagă pentru noi (v. Rom. 8:26), nu ca un rob, ci cu dumnezeiască cuviinţă şi cu iubire de oameni îngrijindu-Se de făptura Ta. Adu-Ţi aminte, Stăpîne, de atîta bunătate a Ta către noi şi de Crucea Unuia-Născut Fiului Tău, şi trimite-ne nouă îndurările Tale şi harul Tău şi darul Sfîntului Tău Duh, ca prin venirea Sa cea bună să ne povăţuiască pe noi a săvîrşi cele plăcute Ţie şi a dobîndi viaţa veşnică.
Aşadar, Stăpîne, noi, nevrednicii, cerem îndrăznind întru cuvîntul rostit de Fiul şi Cuvîntul Tău Cel Veşnic, Părinte, de Domnul nostru Iisus Hristos: Cereţi, şi se va da vouă; căutaţi, şi veţi afla; bateţi, şi se va deschide vouă, pentru că tot cel care cere primeşte, şi cel ce caută găseşte, şi celui ce bate i se va deschide (Mt. 7:7-8), şi: Deci, dacă voi, răi fiind, ştiţi să daţi daruri bune fiilor voştri, cu cît mai mult Tatăl vostru Cel din cer va da Duh Sfînt celor ce cer de la El? (Lc. 11:13).

Că Ţie se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea, Tatălui, şi Fiului, şi Sfîntului Duh, acum, şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciune şi mărturisire a Sfîntului Antioh Pandectul, monahul lavrei Sf. Sava (din 130 de capete care cuprind pe scurt toată învăţătura Scripturilor de Dumnezeu insuflate, Ed. Sophia, Bucureşti, 2014, p. 380-383)