Cei vii sînt săgetaţi şi săgetează cu invidia, iar cu cei morţi şi vrăjmaşii se împacă.

Deci pentru ce calci şi legile firii, şi hotarele vrăjmăşiei, prihănindu-l pe cel mort? Căci nu împotriva prafului şi a cenuşii îţi ascuţi limba, precum socoteşti, ci mai întîi ocărăşti însăşi cuvioşia, de care toţi oamenii se ţin, apoi sufletul este fără de moarte, al cărui izbînditor este neadormitul ochi [al lui Dumnezeu].

Sf. Isidor Pelusiotul, Scrisoare către preotul Zosima (Epistola 1896; V. 491; traducere din ms. Bibl.Măn.Neamţ m.r. 186, f.481r)