Sf. Theodor Studitul – Cateheza 65. Despre feciorie. La Buna Vestire

Frați și părinți,

Fiindcă a venit Buna Vestire, voi încerca să vă vorbesc câteva lucruri despre Buna Vestire, arătând de aici că mare este făgăduința fecioriei, ceea ce fie să fim și noi învredniciți să îmbrățișăm.

Cui a spus îngerul Gavriil: Bucură-te, ceea ce ești plină de har, Domnul este cu tine[1]? Nu Sfintei Fecioare Maria? Și din cine luând trup S-a înomenit Însuși Dumnezeu Cuvântul? Nu din Însăși fericita Fecioară? Prin urmare, fecioria este cea care a odrăslit viața tuturor.

Fecioria este împărăteasa virtuților. Fecioria este mireasa și purtătoarea de grijă a lui Hristos. Și dacă vreți, să ascultăm pe Fericitul Pavel, zicând: Cel necăsătorit se îngrijește de cele ale Domnului, cum să placă Domnului. Iar cel ce s-a căsătorit se îngrijește de cele ale lumii, cum să placă femeii. Și este împărțire: și femeia nemăritată și fecioara poartă grijă de cele ale Domnului, ca să fie sfântă și cu trupul, și cu duhul. Iar cea care s-a măritat poartă grijă de cele ale lumii, cum să placă bărbatului[2]. Vedeți sensul cuvântului, cum căsătoria nu lasă timp să se îngrijească de cele ale Domnului, ci de cele ale lumii?

Prin feciorie, așadar, este moștenită partea cea bună[3]. Dar și în Împărăția cerurilor fecioria are întâietate. Și este scris în Apocalipsa Sfântului Ioan așa: Aceștia sunt cei care nu s-au întinat cu femei. Căci feciorelnici sunt. Aceștia sunt cei care merg după Miel oriunde Se va duce[4]. O, întâietate, de care au fost învredniciți cei ce au ales fecioria, cei ce au urmat lui Hristos și care se bucură împreună cu El!

Dar să luăm aminte, fraților, pe cât este de mare și mai presus de fire această ispravă, pe atât diavolul, stricătorul vieții noastre, mai presus de toate celelalte patimi, în aceasta[5] încearcă să ne arunce. Și pe câți i-a doborât din veac, cine i-ar putea număra? Cum am auzit eu de la cei ce știu bine că și acum în Asia unui bărbat care se nevoia de mulți ani și care era minunat cu viața, atâta a izbutit balaurul să-i pună piedică, încât l-a făcut nu numai să-și tăgăduiască sfânta schimă, ci să ducă și o femeie în adulter. Ce este mai jalnic decât aceasta? Și așa sunt meșteșugirile și isprăvile diavolului.

Dar noi, vă rog, fraților, să ne păzim pe noi înșine, ca lumina ochilor[6], rușinându-ne de Mirele nostru Hristos, fără să predăm comoara fecioriei încredințată nouă, nici să pățim asemenea peștilor, care, înghițind undița trupului, află moartea. Căci undiță este plăcerea, stricând, iar nu îndulcind, omorând, iar nu dând viață. De această undiță fie să ne izbăvim, întăriți fiind de puterea lui Dumnezeu, și să ne arătăm în continuare sinceri și fără reproș, cât timp respirăm, ca să ne mutăm de la cele de aici biruitori și să dobândim Împărăția cerurilor, în Hristos Iisus, Domnul nostru, Căruia fie slava și puterea, împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

(din vol. Sfântul Teodor Studitul – Catehezele mici, ed. Doxologia, Iaşi, 2018, p. 269-270)

[1] Lc. 1:28.

[2] I Cor. 7:32-34.

[3] Cf. Lc. 10:42.

[4] Apoc. 14:4.

[5] Adică în patima opusă fecioriei.

[6] Cf. Deut. 32:10; Ps. 16:8.