Mîntuitorul răstignit pe Golgota aduce biruinţa vieţii asupra morţii, prin Învierea cea de-a treia zi. În grădina Raiului Dumnezeu a făcut pe om după chipul şi asemănarea Lui, fericit şi nemuritor. În grădina Golgotei, omul a făcut pe Dumnezeu după chipul lui, omorîndu-L. Mare cutezanţă a făpturii! De una mă minunez, de alta mă îngrozesc^[1].

Hristos a despicat istoria în două: Eveniment unic. El, spre deosebire de toţi muritorii, a rămas Viu şi după îngropare. Un mare semn de întrebare – întîi ca învăţătură (propovăduirea Lui), apoi învierea Lui. Realitate sau nălucire? Omul, biruitor asupra morţii! Cu adevărat Răscruce – cosmică, nu numai istorică. Taina tainelor pentru unii, poticnire pentru alţii. În răspuns se întrepătrund şi se leagă microcosmos – macrocosmos. Fiindcă El, ca vestitorul Voinţei Supreme este şi va rămîne Piatra filosofală pentru muritori. Azi ca stîncă de scăpare, mîine la Judecată, ca stîncă de cădere. El e Marele Răsplătitor, atît pentru prieteni, cît şi pentru duşmani.

Constantin Cel Mare, biruitor asupra păgînilor, mărturiseşte: „Crucea – biruinţa!” ICXC NIKA. De atunci Crucea din Ierusalim, apoi din bisericile cu idealul Învierii, sunt farul omenirii. Popoarele şi orice Imperiu – ca ideal – au de ales între înţelegerea spiritualistă şi cea materialistă, între Învierea lui Hristos sau împotriva învierii.

Scopul vieţii este lupta pentru eliberarea din robia ispitei şi a morţii cu nădejdea învierii în Împărăţia cerurilor. «Precum în Adam toţi mor, aşa în Hristos toţi vor învia»^[2]. Botezul dăruieşte înfierea şi puterea de a rămîne fără de păcat. Dar numai cine îşi ia crucea şi urmează Stăpînului primeşte puterea să biruie în luptă cu duşmanul.

Creştinul are trei valori:

Patria – hrana trupului;

Neamul – hrana sufletului;

Biserica – hrana minţii.

Slujirea lor este mai presus de viaţa personală.

(extrase din cartea Traian Trifan – Testament, Mănăstirea Petru Vodă, 2019)

[1] Didahiile, Ilie Miniat

[2] I Corinteni 15:22