Slavă lui Dumnezeu! Ca o contramăsură a iadului veşnic, pentru păcatele nenumărate pe care le facem cu cuvîntul spus sau nespus, sau pentru a ne fi delectat cumva cu discursuri şi muzici neortodoxe, Bunul Dumnezeu îngăduie să plătim puţin aici, în această viaţă trecătoare. Aşa cum pentru uriaşa neascultare a lui Adam şi a Evei – că nu e mic lucru a fi cel mai important din lumea creată şi a sfida pe Creator -, Bunul Dumnezeu a hotărît temporara despărţire a sufletului de trup, tot aşa şi pentru uriaşul păcat de a fi singura fiinţă cuvîntătoare cu trup şi a greşi cu cuvintele -şi cu muzicile, limbaj superior!-, tot aşa, în îndelunga Lui răbdare şi dorinţă de a ne mîntui, pentru noi, generaţiile care greşim cel mai mult cu cuvintele tocmai pentru că sînt răspîndite pretutindeni prin internet – a hotărît Domnul moartea temporară a …urechilor. Ca orice pedeapsă divină, ea e pusă în aplicare mai ales de către demoni şi de către oamenii demonizaţi, la fel cum în natura atît de înfloritoare, există şi bacterii, insecte, tot felul de vietăţi degradante materiei foste vii în elementele constituente.
În ce constă moartea urechilor, adică plata păcatului de a nu fi respectat isihia proprie şi pacea altora prin muzici şi cuvinte nemîntuitoare? În degradarea rapidă, evidentă, demonstrabilă ştiinţific, a auzului tot mai multor oameni pe pămînt. Intonarea imnului naţional, a unui simplu „mulţi ani trăiască”, a unui „Hristos a înviat!” era executată corect cu doar cîteva zeci de ani înainte, cînd 9 din 10 oameni erau apţi dpdv muzical. Acum e invers, 9 din 10 sunt afoni! E trista realitate. Pe măsură ce bolşevismul a devenit global, vorbirea, chip şi asemănare a lui Dumnezeu Cuvîntul, a fost cel dintîi lucru de care cezarul s-a îngrijit să fie degenerată intenţionat. Totul s-a transformat dintr-un Rai unde spiritul putea să se desfăşoare întrucîtva, într-un internaţional CAP )unde, pentru că nu e gîndit corect, totul e făcut contraproductiv), tocmai pentru omorîrea spiritului. Şi cum se ucide spiritul decît prin imitarea iadului unde este un vacarm permanent, prin tortura sistemului nervos într-o pastă sonoră groasă, implacabilă, permanentă, atotprezentă. Degradarea sistemului nervos înseamnă pierderea iremediabilă a celulelor nervoase, care să zicem n-ar fi mare lucru pentru cineva care şi aşa nu le prea foloseşte (fie cu iertare acest crud adevăr), necum a sinapselor, care doar ele reflectă coeficientul de inteligenţă, ci înseamnă mult mai mult: degradarea tuturor sistemelor biologice ale trupului omenesc. Bolile degenerative nervoase nu se opresc la cele precum Parkinsons, Alzheimers, Tourette, senilitatea sau debilitatea mintală, care fac îngrijirea de specialitate o necesitate, ci atacă şi sufletul (schizofrenie, paranoia, sindromul neatenţiei, autism, depresie suicidală, etc) şi trupul (scleroză în plăci, pareză, incontinenţă, convulsii, tremur, boli tumorale).
Metodele de tortură fonică au fost întrebuinţate la început în lagăre şi penitenciare. Şi sînt în continuare metodă eficientă de reeducare şi de determinare a clacării psihice. Acum extinse la întreaga populaţie, privarea de linişte, de intimitate, de cunoaştere şi de somn sînt folosite de cezarul bolşevic pentru a nimici intelectul şi, prin sistemul nervos, şi restul fiinţei umane, care, astfel îmbolnăvită şi slăbănogită, moare. Că ar muri n-ar fi aşa de grav decît că adesea moare fără să se mîntuiască. Fiindcă pentru a te mîntui îţi trebui minte limpede, intelect sănătos.
Nimicirea auzului fizic se face prin trei mari strategii ofensive:
1 Zgomote mari şi prelungite, uneori permanente, făcute de maşinării mari – tractor, picamer, flex, drujbă, avion, tir, metrou, tren, maşini industriale, claxoane, staţii de amplificare etc. Din pricina acestora nu mai există linişte pe pămînt, aşa cum exista în secolele precedente. Există legi contra poluării fonice, dar cine le respectă? Azi şi mănăstirile sunt oaze unde poţi asculta la nesfîrşit arii de drujbă şi flex – cum să se mai roage monahii cu „Doamne Iisuse”, ce viaţă lăuntrică mai au ei? Filocalia vorbeşte de „rîvna fără de minte”, care se caracterizează printr-o muncă fizică prin care să se evite munca mai grea, care este rugăciunea, adevărata osteneală pe care o cere Dumnezeu de la om şi mai ales de la călugăr.
2 Zgomotul făcut de vorbitul tuturor, simultan. Nu ne referim la cei ce vorbesc prostii sau erezii, ici colo. Ne referim la vorbitul ca fapt devenit în tandem cu respiraţia – vorbitul general, la telefoanele mobile, prezenţa peste tot a televizoarelor, unde de obicei susură reclame, se produc diverse circuri sau urlă talk-showuri, muzica (de cea mai proastă calitate, dată la maximum) în toate locurile publice şi de transport în comun, lucruri care erau de neconceput acum puţină vreme, cînd oamenii se respectau între ei. Era de neimaginat ca cineva -care nu e grec, italian, american sau rrom- să discute aşa încît să audă toţi problemele sale familiale, financiare, intime, cum discută azi toată lumea aceste lucruri la telefon, în mod public. Libertate de expresie, perfect, dar expresia e dezamăgitoare, neinteligentă, şi mai ales tare şi locvace. Talk-showurile, tabletele, internetul, conferinţele, sălile de curs, locaşurile de cult (devenite locuri de socializare), totul e inundat de o continuă substanţă verbală pestilenţială şi ridicolă, încît unii nostalgici regretă cenzura care obliga ca pretutindeni să se vorbească puţin şi în şoaptă…
Muzica disonantă sau executată fals creează leziuni fizice, dezorganizînd structura moleculară. Muzica tare, disonantă sau urîtă cauzează boli plantelor, animalelor şi oamenilor. De aceea nu este de tolerat, ci de combătut, existînd şi legi în acest sens.
Între noi fiind vorba, singurul loc unde eram ocrotiţi de Dumnezeu era Sfînta Biserică şi Sfînta Liturghie, dar acum şi aceasta s-a umplut de tot soiul de nenorociri muzicale, care mai de care mai aberante, mai prost cîntate, mai ofensatoare simţului evlaviei şi a auzului elementar, încît… e şi aceasta o cruce.
3 Tortura cu frecvenţe foarte joase sau foarte înalte – tehnologia 4G şi 5G, emisii electromagnetice, aparate specializate, etc. Aceasta e audibilă numai celor mai sensibili, dar este demonstrabilă cu detectoare, degeaba mint ideologii şarlatani că ni se pare, “fiindcă sîntem inculţi şi duşmani ai progresului” (unii ca aceştia uită că progresul numai Biserica îl aduce, iar regresul, chiar ei). Efectul acestei torturi – degradarea sistemului nervos şi a simţului echilibrului (tehnicile se folosesc în războaiele contemporane), stările de nervozitate, vertij, greaţă, dureri generalizate, incapacitate de concentrare, şamd, dar mai ales degradarea organelor interne, creînd leziuni grave, unele mortale.
Cu toate că aceste lucruri se cunosc, blocurile şi casele sunt pline de antene care, receptînd mai bine internetul sau mobilul, distrug organele interne ale tuturor celor din raza de acţiune. Companiile care folosesc aceste antene plătesc celor ce le acceptă, dispuşi să rabde un cancer galopant, sume fabuloase (cancerul fiind un efect aproape garantat de prezenţa antenei). Evident, cei care-şi montează asemenea dispozitive o fac nu numai pentru confortul lor, dar şi în detrimentul, uneori letal, al vecinilor lor. Aici nu mai e vorba de o simplă lipsă de bun simţ, de educaţie, de omenie, e vorba de un atac criminal, lăsat nepedepsit.
Degenerativ nervos este şi uzul prelungit al căştilor audio şi al computerului (telefon mobil, televizor, tabletă, monitor, etc, toate acestea emiţînd unde nocive).
Combinaţia acestor trei cauze creează afonia, hipoacuzia, surzenia, autismul, bolile mintale, cancerul, diabetul, atacurile cerebrale, hipertensiunea şi infarctul miocardic. Pe scurt, omul se autodistruge cu bună ştiinţă. Că nu se poate spune că Dumnezeu face acestea! Dumnezeu a creat o lume minunată, plină de armonie sonoră, plină de frumuseţe a tuturor sunetelor naturale şi a unor muzici cereşti, revelate oamenilor spre desfătare şi întraripare către El. Zgomotul, urletele, vacarmul, cearta, disonanţa, boala, prostia, răutatea, sunt lucrurile satanei.
Cum să ne protejăm? Înainte de a vorbi de o protecţie spirituală, prin rugăciuni, e nevoie şi de o apărare concretă, fizică:
-prin izolarea fonică a camerei de dormit, unde se recomandă să nu fie modemuri sau aparaturi ce emit radiaţii. Camera de dormit să fie cea mai silenţioasă din casă, cea mai bine aerisită şi mai lipsită de obiecte.
-Să închidem televizoarele deschise permanent în bucătării, radiourile în maşină, youtube-urile în căşti.
-SĂ MAI ŞI TĂCEM. Se vorbeşte prea mult, şi, iertat să fie, se vorbeşte degeaba. Să dăm odihnă şi buzelor, şi auzului nostru. După o vreme, duhul se linişteşte şi omul se înţelepţeşte. Vorbind încontinuu, nu face decît să se consume şi să se tîmpească.
Cît priveşte poluarea fonică, există în toate ţările legi contra ei, însă prea puţini se tem de lege sau o respectă. Ţine mai mult de bunul simţ, de dragostea de oameni, decît de amenzi. Maneaua ubicuă (la noi e maneaua, la alţii e tehno, pop, trance, salsa, etc), zdrăngăneala la creier, metode sigure de a zădărnici efortul de a gîndi, de a medita, de a crea, de a te ruga, este oare un chin pe care va trebui să-l răbdăm, ca penitenţă că n-am apărat, cînd încă se putea, Planeta de molima vacarmului? Poate măcar aşa, trezviţi cu de-a sila, vom lua aminte la porunca Mîntuitorului: “Privegheaţi şi vă rugaţi, că nu ştiţi clipa, nici ceasul, cînd Fiul Omului va veni”, “privegheaţi, că duhul este osîrduitor, dar trupul neputincios”. Dumnezeu să ne ajute să recîştigăm armonia din noi înşine şi a întregii lumi, amin.