Dezideratul Părintelui Justin – unitatea de neam întru slava lui Dumnezeu – s-a împlinit cel mai măreţ, în ultimul veac, chiar prin mutarea lui la Cer. Într-un cutremurător moment de înălţare în duh a întregii Românii în uimirea admirativă a omenirii, Părintele Justin şi-a unit pe veşnicie sufletul cu Dumnezeirea, şi trupul cu pămîntul Ţării, dînd marilor lui iubiri întregul fiinţei sale.

Cine, în ultimii 30 de ani, a mai fost atît de iubit de popor? Multe zeci de mii de oameni au venit la înmormîntarea lui să-şi aducă ofranda de recunoştinţă binefăcătorului lor şi al întregului neam. Părintele Justin a fost voievodul absolut şi recunoscut al unui popor “fără de păstor”, căruia i-a readus aminte de rolul apostolic pe care l-a primit de la Dumnezeu, întocmai precum Prorocul Moisi a fost pentru poporul evreu în Vechiul Testament.

Odată la un veac, Duhul Sfînt Îşi alege un vas care să îngemăneze inimile tuturor într-un singur chip al focului necreat (v. Luca 12:49), pe care să-l pună înaintea Tronului ceresc.