Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor

Acesta este cel mai mare din Daruri, căci nu este vreo oarecare spălare a Legii, nici slujbă simţitoare sau jerftă, care să poată să curăţească, oricât de multe ori s-ar fi făcut, şi mai vârtos cele necuvântătoare aducându-se pentru cei cuvântători, căci încă nu se arătase adevărul lui Hristos, Cel fără de păcat, nici înălţându-se prin Cruce jertfa cea vie a trupului Său, nu era nici curăţie desăvârşită, nici înnoire.

Iar de vreme ce aceasta s-a făcut şi Hristos s-a jertfit pentru noi şi din coasta Lui avem apa şi sângele, cu aceasta ne închipuim de a doua oară şi cu sângele ne înviem. Cu apa, de trei ori afundându-ne într-însa, ne curăţim cu chemarea a-toate-lucrătoarei Treimi. Zidindu-ne îndată din nou Fiul Luminii, ne facem fiii lui Dumnezeu după har, îmbrăcându-ne în Fiul cel adevărat Hristos Dumnezeul nostru. Căci Cel ce s-a botezat pentru noi Se află împreună cu noi în apă şi pune întru noi chipul nestricăciunii şi al sfinţeniei. Aceasta zice Pavel: „Câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi şi îmbrăcat.” Pentru aceasta s-a botezat Hristos, pentru ca Darul Duhului şi chipul sfinţeniei Lui să-l pună în apă, şi tot cel ce se botează cu apa Duhului, cu chemarea Treimii, ia chipul curăţiei, al nepătimirii şi al luminării cel din Trupul lui Hristos.

Aceasta este Botezul: Omul îmbrăcându-se în Hristos nevăzut, se face cu totul fără de păcat şi plin de Duh. Şi dacă va păzi Darul precum a zis oarecare din cei plini de Dar, se face prooroc, apostol şi înger. Şi nu e minune, căci dacă este într-un chip cu Hristos, făcându-se fiu după Dar, cu mult mai vârtos se poate face într-un chip cu îngerii.

Acest Dar ni l-a dat nouă Hristos Cuvântul lui Dumnezeu, Cel ce ne-a zidit spre mai bine. Hristos întrupându-se din Fecioară şi născându-se fără patimă, ne naşte şi pe noi fără patimă din coasta Lui şi duhovniceşte, ne adapă, ne hrăneşte şi ne înviază cu Duhul, căci sângele şi apa curgând din coasta Lui, cu apa, precum s-a zis, ne naşte de a doua oară cu Duhul, iar cu sângele ne face fii, şi fără aceasta nu ne putem mântui.

Drept aceea mulţi dintre eretici neînţelegând, împreună cu păgânii îndemnându-i pe ei către aceasta dracii, se pornesc mai cu seamă asupra acestor sfinte şi mântuitoare Taine ale lui Hristos, adică asupra Dumnezeiescului Botez şi a Sfintei Cuminecături, ca, neîmpărtăşindu-se cu acestea, să se lipsească de viaţa cea veşnică. Înfricoşată hotărâre este asupra celor ce n-au primit Botezul şi nu s-au împărtăşit de Cuminecătura cea făcătoare de viaţă, că zice: „De nu vă veţi naşte din apă şi din Duh, nu veţi intra în Împărăţia lui Dumnezeu.” Şi: „De nu veţi mânca Trupul Fiului omului, şi de nu veţi bea Sângele Lui, nu veţi avea viaţă veşnică întru voi.”

Deci unul este Botezul, pentru că şi Cel ce l-a dat pe el este Unul Domn, care o dată şi-a vărsat Sângele, dându-se pentru noi Jerfă Părintelui. Aceasta zice Pavel: „Un Domn, o credinţă, un Botez.” Nu este dar alt Botez afară de acesta, nici altă iertare după Dar, nici altă naştere de a doua oară sau zidire din nou, nici izbăvire, asemenea, din păcat. Iar deşi se zice „a doua oară,” [acela] este însă cel al pocăinţei, care se face prin multe osteneli; că trebuie spovedanie, smerenie, lacrimi, zdrobire, nevoinţă după putere, milostenie şi încă adesea rugăciuni, ca s-o dobândim. Este şi altă iertare: a mărturisirii şi a muceniciei pentru Hristos. Aceasta se dă cu greu şi după vreme. Drept aceea, un Botez este spre iertarea păcatelor.