Niciodată Dumnezeu nu a fost, iubiți frați, mai puțin în om decât astăzi. Astăzi diavolul s-a sălășluit în om, pentru a-L înlătura pe Dumnezeu. Astăzi, întreg răul s-a mutat în trupul omului, ca să-L alunge pe Dumnezeu din trupul lui. Astăzi, întreg iadul s-a strămutat pe pământ; își amintește câtuși de puțin cineva că pământul a fost cândva Raiul? Căderea de astăzi a omului este cu mult mai mare decât cea dintâi: atunci s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu, asta, însă, L-a omorât pe Dumnezeu.

Omule, care este numele tău, dacă nu diavol? Dar, ce spun eu? Aceasta-i o insultă pentru diavol. Diavolul n-a fost niciodată atât de rău, atât de iscusit în răutatea lui, precum omul. Domnul Iisus Hristos S-a pogorât până la iad, dar acolo nu L-au răstignit. Noi L-am răstignit! Oare, oamenii nu sunt mai răi decât diavolul? Oare, pământul nu este mai rău decât iadul? Din iad nu L-au alungat pe Hristos: oamenii, în ziua de azi, L-au alungat de pe pământ, L-au alungat din trupul lor, din sufletul lor, din cetatea lor.

În pupila ochilor mei s-a cuibărit, asemenea unui șarpe, întrebarea înveninată, care mă urmărește cu pizmă: când a fost omul bun, dacă a putut să-L răstignească pe Hristos? Te încrezi în om, te lauzi cu el, ești optimist? Privește omul din zenitul Vinerii Mari, uită-te la el cum Îl omoară pe Dumnezeu-Omul și spune-mi, mai ești și acum optimist? Nu ție rușine că ești om? Nu vezi că omul este mai rău decât diavolul?

Uitați de toate zilele de dinainte și de după Vinerea mare: coborâți omul în hotarele Vinerii Mari, oare, nu este acesta focarul tuturor relelor, terenul tuturor ispitelor, adunarea tuturor ororilor? Oare, pământul nu și-a pierdut azi mințile din cauza omului? Oare, omul, omorându-L pe Dumnezeu-Omul, n-a demonstrat că, într-adevăr, este alienarea pământului? Nici măcar Ziua Judecății nu este mai cutremurătoare decât Vinerea Mare. Nu, va fi neîndoielnic mai puțin îngrozitoare, pentru că atunci Dumnezeu îl va judeca pe om, în timp ce astăzi, omul Îl judecă pe Dumnezeu. Astăzi este înfricoșătoarea zi a Judecății pentru Dumnezeu. Îl judecă umanitatea. Astăzi, umanitatea cântărește valoarea lui Dumnezeu: Îl apreciază la prețul de 30 de arginți. 30 de arginți pentru Hristos! Oare, acesta-i ultimul preț? Oare, Iuda este ultimul nostru cuvânt pentru Hristos?

Astăzi, umanitatea L-a condamnat pe Dumnezeu la moarte. Aceasta este cea mai mare revoltă din istoria cerului și a pământului. Este cel mai mare păcat din istoria Cerului și a pământului. Nici măcar îngerii căzuți n-au facut un asemenea păcat. Astăzi, s-a înfăptuit înfricoșătoarea zi a judecății asupra lui Dumnezeu. Niciodată până în această zi, lumea n-a mai văzut să fie acuzat cel mai nevinovat dintre toți și nici să fie judecător cel mai smintit dintre toți. Dumnezeu este mai amăgit ca niciodată.

„Iadul atotamăgit” s-a mutat în om și L-a amăgit pe Dumnezeu și tot ce este al lui Dumnezeu. Astăzi, este disprețuit Cel care nu râdea niciodată. Se spune că Domnul Iisus n-a râs niciodată, dar L-au văzut de multe ori plângând. Rușinat este astăzi Cel ce a venit să ne slăvească; chinuit este astăzi Cel ce a venit să ne izbăvească de tristețe; este dat morții Cel care ne-a adus viața veșnică.

Există vreo limită a căderii tale? Crucea, darul cel mai plin de rușine, am dat-o Celui ce ne-a hărăzit viața veșnică. Leprosule, oare, de aceea te-a curățit El de lepră, pentru a-I dărui Crucea? Orbule, oare, de aceea ți-a deschis El ochii, pentru ca tu să vezi să-I faci Crucea și să-L răstignești pe Ea? Mortule, oare, El te-a înviat din mormânt ca să-L împingi în mormântul tău?

Pentru care anume dintre plăcutele vestiri, cu care Prea-dulcele Iisus a îndulcit taina amară a vieții noastre, fraților, I-au dat, în schimb, o asemenea amărăciune? „Oamenilor, ce v-am făcut? Oare, n-am umplut Iudeea de minuni? Nu i-am înviat pe morții voștri cu un simplu cuvânt? Nu am vindecat fiecare boală și neputință? Ce-Mi dați voi în schimb? Ce Mi-ați dat pentru vindecări, rănile? Pentru viață Mă ucideți și Mă răstigniți pe Cruce?”

Vinerea Mare este dezonorarea noastră, fraților, rușinea și înfrângerea noastră. În Iuda Iscarioteanul se află câte puțin din sufletul fiecăruia dintre noi. Dacă nu ar fi așa, ați fi fără de păcat. Prin Iuda, am căzut cu toții; cu toții L-am vândut pe Hristos; cu toții L-am trădat pe Hristos și L-am primit pe diavolul, L-am îmbrățișat pe satana, da, pe satana, pentru că în Evanghelie stă scris: „Și după îmbucătură a intrat satana în el”. După care îmbucătură? După bucățica de pâine pe care Hristos i-a dat-o; după Împărtășanie; după Hristos.

Ah, există o cădere mai mare, o mai mare grozăvie? Iubirea de arginți, tu L-ai trădat pe Domnul nostru Iisus Hristos! Iubire de arginți, tu și astăzi Îl trădezi. Pe Iuda, care a fost ucenicul lui Hristos, care a fost trei ani alături de El, care a fost de față la toate minunile lui Hristos, care, în numele lui Hristos, curățea leproșii, vindeca bolnavii, învia morții, alunga duhurile necurate, pe acest Iuda, iubirea de arginți l-a făcut trădător și ucigaș al lui Hristos; cum atunci să nu mă facă și pe mine și pe tine trădător și ucigaș al lui Hristos, pe mine, care nu L-am văzut pe Dumnezeu în Trup vreme de trei ani, care nici n-am curățat leproșii în numele lui Iisus, nici n-am vindecat bolnavii, nici nu i-am înviat pe cei morți? Iuda a fost destulă vreme alături de Cel care n-a avut „unde să-Și plece capul”, alături de Cel care, fie prin fapte, fie prin cuvânt, învăța că nu trebuie sa avem asupra noastră argint, nici aur.

Iar eu? Și tu? Dacă nu știi să te bucuri de sărăcie, frate, dacă nu știi să fii vesel cu sărăcia, să știi, că într-un oarecare fel, te asemeni lui Iuda. Nu întreba: „Nu cumva sunt eu?”, pentru că, neîndoielnic, vei auzi răspunsul: „Tu ai zis.”. Dacă poftești bogăție, dacă în tine arde încet-încet patima banilor, să știi că, înlăuntrul tău, îl zămislești pe Iuda. Frate și prietene, ține minte pentru tot restul vieții tale: iubirea de arginți L-au răstignit pe Hristos, L-a omorât pe Dumnezeu; din ucenic al lui Hristos, iubirea de arginți l-a făcut dușman al lui Hristos, ucigaș al lui Hristos. Și nu numai atât, ea l-a omorât și pe Iuda. Iubirea de arginți are această trăsătură blestemată. Îl face pe om nu doar ucigaș al lui Hristos, ci și sinucigaș. Îl „omoară” pe Dumnezeu în sufletul omului, îl ucide și pe omul însuși, Dumnezeu în om.

Moartea este o taină înfricoșătoare, fraților, însă, cel mai cumplit este atunci când oamenii Îl dau pe Dumnezeu morții… este atunci când oamenii Îl dau pe Dumnezeu morții și urmăresc să-L nimicească în Întregime, să-L distrugă pe deplin, cu totul, ca să fie mort, să dispară cu desăvârșire. Astăzi este ziua în care oamenii Îl îngrozesc pe Dumnezeu, pentru că Îl supun la chinuri, așa cum nimeni nu L-a supus niciodată la chinuri, pentru că Îl lovesc pe Dumnezeu, așa cum nimeni niciodată nu L-a lovit. Să amuțească tot ceea ce se numește om! Să tacă tot trupul pământesc! Nimeni să nu mai dorească să fie om, nimeni să nu mai dorească să facă parte din umanitate, de vreme ce, iată, aceasta nu Îl poate suferi pe Dumnezeu în apropierea sa, Îl ucide pe Dumnezeu. Într-adevăr, să ne mândrim, oare, cu o astfel de umanitate? Să nu se laude nimeni cu umanismul! O, dar aceasta nu este decât satanism, satanism, satanism…

Astăzi, nu diavolii, nu fiarele sălbatice, nu șacalii, ci oamenii I-au împletit o cunună de spini și au așezat-o pe capul lui Hristos. Cu o cunună de spini Îl încununează pe Cel ce l-a împodobit pe om cu nemurirea. Umanitatea împletește cununa de spini, Îl încununează pe Cel ce l-a împodobit pe om cu nemurirea. Umanitatea împletește cununa de spini pe capul Celui care a împletit cununa de stele în jurul pământului. O cunună de spini împletesc și eu și tu, prietene al meu, dacă sunt iubitor de arginți, dacă sunt desfrânat, dacă sunt adulterin, dacă hulesc, calomniez și bârfesc, dacă sunt un bețiv, dacă sunt nemilos, dacă sunt mânios, dacă sunt zgârcit, dacă nutresc gânduri păcătoase, dacă am simțiri necurate, dacă nu am credință, dacă n-am dragoste. Fiecare păcat al meu, fiecare păcat al nostru este un spin, pe care îl adăugăm la blestemata cunună de spini, pe care umanitatea, ieșită din minți, o împletește neîncetat în jurul capului Domnului Hristos.