Este de datoria Bisericii şi a noastră în calitate de comunitate creştină să ne apărăm credinţa şi să ne afirmăm valorile creştine în maniera în care se cuvine ca aceste lucruri să fie făcute. Astfel, în ce privește comportamentul recent al doamnei Diana Iovanovici Şoşoacă în Parlamentul European, trebuie menționat faptul că domnia sa a fost aleasă exclusiv pe baza calificării sale de ambițios politician, și nu ca cleric sau reprezentant spiritual.
Pretenția doamnei Iovanovici Şoşoacă de a reprezenta un punct de vedere creștin trebuie dezmințită – în primul rând pentru că comportamentul său este contrar raționalităţii şi nobleţei Creștinismului, care învinge prin puterea spiritului, a raţiunii și a argumentelor, nu prin vexare anarhică, iar în al doilea rând, din cauza utilizării etice greșite de către domnia sa a sfintelor icoane, care, conform celui de-al 7-lea Sinod Ecumenic de la Niceea din 787 d.Hr., trebuie venerate în mod corespunzător, nu manipulate în mod necuviincios și într-un context care să ducă la desacralizarea lor.
De asemenea, purtarea de către doamna Iovanovici Şoşoacă a portului național românesc este un alt abuz etic – întâi pentru că îl poartă provocator într-un context în care ar trebui respectată o altă etichetă vestimentară și în al doilea rând pentru că îl asociază unui comportament neelegant, care îi uzurpă semnificația sacră, astfel necinstind portul popular și poporul român.
Conform învățăturilor Creștinismului, nu poate exista discrepanță între fond și formă, între conținutul ideilor și realizarea lor, între mijloace și scopuri. În timp ce sfintele icoane și portul național au un simbolism și o frumusețe care obligă la o conduită adecvată, atunci când ele sunt folosite în mod nepotrivit, toate aceste elemente sacre devin simple piese de teatru cu efect de a dezgusta, cauzând prejudiciu de imagine și transformându-se într-un vehicul de uzurpare a valorilor creştine şi naționale. Discursul intenţionat strident depăşeşte “libertatea de exprimare” personală, melanjul între acest mod de manifestare şi sfintele simboluri ale culturii creştine vădind intenţia incitării la un dublu atac, asupra Creştinismului şi asupra fragedei stabilităţi într-o regiune de interes esențial pentru pacea Europei.
Dovedind uneori că posedă inteligență şi profesionalism, faptul că în unele momente importante D-na Iovanovici Şoşoacă acționează contrar acestor trăsături, cu efectul previzibil de a incita un răspuns emoțional negativ, constituie o formă de manipulare psihologică, uzurpare spirituală și sabotaj politic care servesc exact interesului opus celui pretins.
O persoană creștină este cunoscută prin prezența Duhului Sfânt și a Harului Său. O femeie creștină nu ar putea dori să semene vreodată cu Ana Pauker prin tonul vocii, atitudinea generală, utilizarea brutală a parafernalei religioase, înverşunarea în sloganuri filantropice, decontextualizarea adevărurilor factuale și juxtapunerea lor cu un ethos perceput universal ca irațional. Politicienii creștini acționează în conformitate cu Evanghelia, nu în pofida ei. Iar atunci când Creștinismul, în loc să fie o credință profundă care susține idealuri sublime, este folosit ca un simplu apanaj pentru a stârni adeziunea sau respingerea emoțională, nu se mai poate spune că reprezintă o credință personală, şi cu atât mai puţin una naţională.
Mănăstirea Petru Vodă
ENGLISH:
It is the duty of the Church and of us as a Christian community to defend our faith and affirm our Christian values in the manner in which it is right that these things should be done. Thus, in regards to the recent behavior of Ms. Diana Iovanovici Şoşoacă at the European Parliament Assembly, it should be noted that she was elected solely on the grounds of her qualification as an ambitious politician, and not as cleric or spiritual representative.
Ms. Iovanovici’s claim to represent a Christian viewpoint must be disavowed – firstly because her behavior proves contrary to the rationality and nobility of Christianity, which wins by the power of spirit, reason and argument, not by anarchic vexing. And secondly, because of her ethical misuse of the holy icons, which according to the 7th Ecumenical Council of Nicaea in 787 AD are to be venerated properly, not handled impiously and in a context eliciting their desacralizing.
Moreover, Ms. Iovanovici wearing the folkloric Romanian sacred ancient national dress is another ethical misuse – firstly because she wears it provocatively in a context where another dress etiquette should be observed, and secondly because she associates it with inelegant behavior, usurping its sacred significance, thus dishonoring the national dress and the Romanian people.
According to the teachings of Christianity, there can be no discrepancy between substance and form, between content of ideas and realization thereof, between means and goals. While the holy icons and the sacred ancient national attire are of a symbolism and beauty which oblige to proper conduct, when they are used inappropriately, all these sacred elements become mere theatrics with a nauseating effect, a prejudice of image and an act of usurping of Christian and national values. The intentionally screeching discourse goes beyond personal «freedom of expression», as the mix between this form of manifestation and the holy symbols of Christian culture shows the intention of inciting a double attack, on Christianity and on the fragile stability in a region of essential interest for the peace of Europe.
Proving at times that she possesses intelligence and professionalism, the fact that at certain important moments Ms. Iovanovici Şoşoacă acts contrary to those traits, to the predictable effect of inciting a negative emotional response, constitutes a form of psychological manipulation, spiritual usurpation and political sabotage which serve the opposite interest than the one which she claims.
A Christian person is known by the presence of the Holy Spirit and His Grace. A Christian woman could not wish to resemble Ana Pauker in tone of voice, general attitude, brutish use of religious paraphernalia, fire-spitting pretended to be philanthropist slogans, decontextualizing of factual truths and juxtaposing them to an ethos universally perceived as irrational. Christian politicians act in accordance to the Gospel, not in defiance of it. And when Christianity, instead of being a deep faith which upholds sublime ideals, is used a mere appendage to stir emotional adhesion or refuting, it no longer can be said to represent e personal faith, let alone a national one.
Petru Voda Monastery