Martorii Domnului celui înviat

Predica a treia a Sfîntului Iustin Popovici la Duminica Sfinţilor Părinţi de la Sinodul întîi Ecumenic şi la prăznuirea Sfintei Muceniţe Glicheria (1974)

 

Iată minunată Buna-Vestire a Sfintei Evanghelii de astăzi:

Buna-Vestire: nu mai există moarte! Nu mai există moarte. Domnul Hristos a venit în această lume pămîntească, S-a coborît în această insulă a morţii, ca să o preschimbe în insula nemuririi. S-a coborît în această lume, cum se spune în Sfînta Evanghelie de astăzi, ca să dea Viaţa veşnică tuturor (Ioan 17,2). Tuturor, fiecărei fiinţe omeneşti şi fiecărei creaturi. Oare a făcut Domnul aceasta? Fără îndoială Domnul a făcut aceasta prin Învierea Sa din morţi. A biruit moartea! A biruit moartea pentru fiecare dintre noi, pentru fiecare fiinţă omenească şi pentru fiecare neam omenesc. Şi nu numai că a biruit-o, ci a dăruit şi viaţa veşnică.

Şi Domnul a arătat aceasta prin nenumărate pilde spre a servi ca model prin fiecare Sfînt: că El într-adevăr a venit în această lume să dăruiască omului viaţa veşnică; să aducă aminte oamenilor că ei sunt creaţie dumnezeiască; că sufletul lor este din Ceruri; că sufletul lor este nemuritor; că sufletul nemuritor înveşniceşte şi trupul. Şi trupul este creat pentru Domnul (1 Corinteni 6, 13 şi 19), aşa cum spune Sfînta Evanghelie. Şi trupul este creat pentru viaţa veşnică şi el va învia, şi trupul fiecăruia, şi al meu şi al tău şi al fiecărei fiinţe omeneşti va învia în ziua înfricoşătoarei Judecăţi, ca să se încorporeze sufletului său şi să moştenească Împărăţia Cerurilor.

Iată, nenumăraţi mărturisitori ai acesteia. Noi astăzi slăvim pe Sfinţii Părinţi de la Primul Sinod Ecumenic, cei trei sute optsprezece care ne-au şi arătat şi au mărturisit adevărul Evangheliei lui Hristos şi adevărul Bunei Sale Vestiri: Că această lume a încetat să mai fie ostrovul morţii şi a devenit ostrovul nemuririi. Şi fiecare este chemat să ajungă să trăiască această, să-şi găsească sensul în această lume ca fiinţă omenească, sensul adevărat, singurul sens.

Iată: trei sute optsprezece Părinţi – ce au mărturisit ei, ai cui martori sunt ei? Sunt Martorii Dumnezeu-Omului Hristos celui înviat, sînt martorii Lui, ca Dumnezeu cel adevărat. Prin ce L-au mărturisit ei? L-au mărturisit prin viaţa lor sfîntă, prin biruinţa lor asupra păcatelor, asupra, morţii, biruinţă asupra iadului şi asupra tuturor diavolilor. Astfel, ei sunt de fapt singurii adevăraţii Conducători de oşti ai oastei creştine a lui Hristos în această lume. Conducători de oşti care se luptă pentru noi şi împreună cu noi şi în jurul nostru, împotriva oricărui păcat, împotriva oricărei morţi, împotriva oricărui diavol, şi asigură Viaţa veşnică. De aceea Biserica îi slăveşte şi îi proslăveşte pe Sfinţi în fiecare zi, fiindcă ei sunt mărturisitori Dumnezeu-Omului Hristos celui Înviat, a Celui pururi Atotputernic. Nu numai ei, Sfinţii Părinţi, ci şi fiecare Sfînt şi fiecare Mucenic şi fiecare Mărturisitor, toţi sînt mărturisitorii singurului adevăr, adevărului esenţial în această lume, iar acesta este Învierea lui Hristos, şi prin aceasta mărturisitorii vieţuirii noastre.

[…]

Şi ce ne cere El? Credinţa în Domnul Hristos, credinţa şi străduinţă în împlinirea poruncile Sale, vieţuirea după Sfintele Sale virtuţi. Şi Domnul dăruieşte putere tuturor care arata o asemenea credinţa în El.

Iată, şi Sfînta Glicheria, şi toţi Sfinţii Mucenici, şi Sfinţii Părinţi mărturisesc – ce? Mărturisesc că Domnul Hristos este într-adevăr Dumnezeu Atotbiruitorul, Adevăratul Dumnezeu, că toate celelalte sînt minciuni, dacă nu slujesc Lui. Tot aşa şi omul, şi fiecare fiinţă omenească. Noi ne osîndim pe noi înşine la moarte, săvîrşim sinucidere dacă nu credem în Domnul Hristos, dacă nu ţinem poruncile Sale, dacă nu trăim după Sfînta Sa Evanghelie, în această lume există nenumăraţi sinucigaşi duhovniceşti care se ucid pe sine – prin ce? Prin aceea că resping credinţa în Domnul Hristos. Nu cred în El, în Singurul Dumnezeu Cel adevărat, Care într-adevăr asigura biruinţă asupra morţii şi dăruieşte fericirea fiinţei omeneşti. Cum? Omul care este în afara lui Hristos şi fără Hristos nu ştie.

Şi noi, creştini ortodocşi fiind, avînd întregul Adevăr al lui Hristos împreună cu noi în Biserica noastră, primim forţa şi tăria să ne luptăm împotriva fiecărui păcat şi să ne curăţim pe noi înşine de orice păcat. Nu am cuvinte: sînt neputincios, nu mă pot lupta împotriva acestui păcat, său împotriva acelui păcat. Cugetă, Apostolul Pavel a fost om ca şi tine, şi ce a dăruit de la el însuşi? Sfîntul Mare Mucenic Gheorghe a fost om ca şi tine, şi ce a dăruit el de la sine însuşi? Şi nenumăraţi Drepţi în Biserica lui Hristos, aceştia sunt oameni ca şi tine, ca şi mine, numai, prin ce se deosebesc de noi? – Prin rîvnă şi prin credinţă. Sileşte-te la orice bine, căci nu poţi fi creştin în această lume dacă nu te sileşti la bine. Căci păcatele trag şi într-o parte şi în alta, sus şi jos, ispitele sînt nenumărate. Şi tu eşti dator să te sileşti la orice bine.

Iată, te-a jignit acesta şi acela, ce trebuie să faci? Să te sileşti să-l ierţi, să te rogi lui Dumnezeu pentru el, şi atunci eşti pe calea cea bună. Te înjură, te scuipă, te ocărăşte – roagă-te lui Dumnezeu pentru ei că Domnul să-i izbăvească de aceste vicii, căci ei de fapt se omoară pe sine, iar nu pe tine. Astfel, nimeni nu are scuze pentru neîmplinirea poruncilor lui Hristos, căci ne-a dăruit Domnul toate mijloacele că într-adevăr să biruim orice păcat: ca mîndria să o biruim cu smerenia, ca răutatea să o biruim cu dragostea, ca orgoliul, necuviinţa să o biruim cu smerenia, ca fiecare păcat să îl biruim cu virtutea. Şi noi trăind în această lume, trăind în Biserica lui Hristos, întotdeauna sîntem ajutaţi de Sfinţii lui Dumnezeu pe această cale curajoasă şi dreaptă – pe calea luptei cu păcatul şi a biruinţei asupra păcatului, pe calea luptei cu moartea şi a biruinţei asupra morţii.

Fie ca Sfinţii Părinţi prăznuiţi astăzi şi Sfînta Muceniţă Glicheria, pe care o prăznuim şi o slăvim, să ne fie de ajutor nouă tuturor ca şi noi să împlinim poruncile lui Hristos, ca şi noi să ne întărim credinţa noastră în Domnul Hristos cel înviat. Ca să nu ne temem nici de păcat, nici de moarte, crezînd în Domnul cel fără de moarte şi fără de păcat.

Fie ca rugăciunile Sfinţilor Părinţi de la Primul Sinod Ecumenic şi ale Sfintei Muceniţe Glicheria să ne ajute pe fiecare dintre noi, iar noi în această lume să apărem ca biruitori asupra oricărui păcat, asupra oricărei morţi, asupra oricărui diavol. Şi astfel, cu rugăciunile lor, să dobîndim Viaţă veşnică.

Hristos a înviat! Adevărat a înviat!