„Cred că foarte importantă este părerea părinţilor de la sfintele mănăstiri din Moldova şi din toata ţara românească, a preoţilor care cu credinţă şi cu dragoste se îndreaptă acum către sfintele altare şi se roagă – părerea acestora are importanţă. Importanţă are şi părerea credincioşilor despre săptămâna de rugăciune, care este străină – acesta este cuvântul însuşi – este străină de spiritualitatea Bisericii Ortodoxe. Părerea mea este că Biserica noastră se roagă de fapt nu numai într-o săptămână, nu numai în timp limitat, ci Biserica Ortodoxă se roagă pentru unitatea creştinilor la toate serviciile divine – acestea sunt cu adevărat rugăciunile rânduite, ascultate de bunul Dumnezeu. Mişcarea Ecumenică cunoaştem cu toţi de unde a plecat şi care sunt rezultatele; cunoaşteţi şi dumneavoastră, cunoaşteţi toţi – care cunosc… Credincioşii, poporul nu cunoaşte, nu ştie ce-i aceea ecumenism; nu vede rezultate, nu vede o apropiere, o dragoste, nu vede că acest ecumenism, această mişcare ar fi adus vreo îmbunătăţire în relaţiile dintre creştinii din toată lumea. Relaţiile au rămas aceleaşi; nu s-a făcut nici un pas, dimpotrivă încă! s-a ajuns să se cadă în grave erori în cadrul Mişcării Ecumenice. Şi erorile le cunoaşteţi, nu e cazul să vi le enumăr acum. Aşa că ‘Săptămâna de rugăciune pentru unitatea creştinilor’ este doar un cuvânt pompos, festiv; se face o festivitate fără o finalitate. Noi, când ne rugăm, avem încrederea că Bunul Dumnezeu ne şi ascultă, dacă avem inimă curată şi suflet drept. Ori să faci rugăciuni fără să vezi un rezultat înseamnă că Dumnezeu nu a ascultat, nu a ajuns la El rugăciunea, nu a fost pornită din inimă sfinţită şi curată. Dar sunt absolut sigur că rugăciunea unei mame care se roagă lângă copilaşul ei, lângă leagăn, rugăciunea unui tată, rugăciunile unui credincios, rugăciunile unui călugăr, rugăciunile unui preot, acestea sunt cu adevărat ascultate de Dumnezeu şi iubite de Dumnezeu. Cam aceasta pot spune, în câteva cuvinte, despre această problemă foarte serioasă. (…) Trebuie să căutăm cauza care a dus la această dezbinare. (…) Biserica Ortodoxă trebuie să se roage în continuare pentru toată lumea – aceasta este rugăciunea pe care Dumnezeu o aşteaptă de la noi; o rugăciune însoţită de fapte sfinte şi bune şi de dreptate. Dumnezeu, în cazul acesta, ne va asculta rugăciunea. (…) Sensul vieţii creştine este de a face din toata populaţia globului fii ai lui Dumnezeu. (…) Vorbim de unitate, unitate şi rugăciuni împreună… Aceste rugăciuni împreună sunt o sfidare. Aşteptăm până când vom rezolva lucrurile esenţiale, dar să ne rugăm împreună? Acestea sunt făcături şi Dumnezeu vede făcăturile” (interviu difuzat de Televiziunea Română în 29 Ianuarie 2006)