Mănăstirea Petru Vodă

Radu Gyr – Cântec de leagăn

Dormi, copilul mamii, nani, nani…
A plecat şi ultimul lăstun.
Ruginiră plopii şi tufanii,
Şi din temniţa ce-i surpă anii
Nu s-a mai întors tăticul bun.

Dormi, copilul mamii, toamna plânge
Dezgolindu-şi umărul rănit,
Cade frunza, cade şi se frânge,
Orice frunză-i inimă de sânge
Şi tăticul nu a mai venit.

Nani, nani, mâini de crin plăpânde,
La fereastră păsări plâng şi ploi.
Lupii beznelor rânjesc la pânde,
Ţara-i toată temniţe flămânde
Şi tăticu-i dus de lângă noi. [strofă adăugată în temniţele comuniste]

Nani, nani, tata nu mai vine,
Maica stă cu sufletul răpus,
Cine să-ţi mai spuie basmul, cine
Să-ţi sărute pleoapele senine ?
Maica plânge şi tăticu-i dus.

L-au svârlit în temniţă duşmanii
Pentru sfânta-i lege din străbuni.
‘Or să-i ningă peste tâmple anii;
Să crești mare, puiul mamii, nani,
Neamul şi părinţii să-ţi răzbuni.

*

Imagini ilustrative, din arhiva CNSAS, despre pătimirile prin care a putut trece o simplă poezie, încă înainte de venirea comuniştilor:

Radu.Gyr.I.184933. vol.1_a Radu.Gyr.I.184933. vol.1_b

Categories:   Cultura românească, Poezie, Sfinţii închisorilor

Comments

Sorry, comments are closed for this item.

CLOSE
CLOSE