Mănăstirea Petru Vodă

La plecarea a doi români verzi: Corneliu Marcu (schimonahul Ipatie) şi Mugur Vasiliu

La distanţă de jumătate de zi, s-au mutat dintre noi spre viaţa cea veşnică Corneliu Marcu, luptător pentru o Românie creştină, călugărit sub numele de schimonahul Ipatie, şi Mugur Vasiliu, scriitor şi om politic creştin. Amîndoi, fii duhovniceşti ai Părintelui Justin Pârvu, au fost chemaţi la cele veşnice la sfîrşitul aceleiaşi Duminici în care şi duhovnicul nostru s-a mutat din viaţa de aici, în Duminica Sfinţilor Părinţi ai Sinodului I Ecumenic de la anul 325.

Schimonahul Ipatie Marcu s-a născut la Focşani, la 4 Octombrie 1945, ca fiu al preotului Ştefan Marcu, care i-a pus numele Corneliu, în amintirea naşului său de căsătorie – Corneliu Zelea Codreanu. Copil fiind, a cunoscut prigoana comunistă la modul direct, nu doar ca fiu de preot, ci ca fiu de preot şi comandant legionar, arestat de comunişti. A fost crescut de o mamă neînfricată, învăţătoare, şi de ţăranii din Munţii Vrancei, buni creştini şi patrioţi, care i-au sădit fără putinţă de schimbare iubirea de Dumnezeu şi de neam. A reuşit să-şi vadă tatăl abia la eliberarea sa din 1961. Cu greu a fost acceptat să facă studii superioare, din cauza dosarului său. După o viaţă de inginer silvic, în 1990 s-a retras din acest domeniu, ocupîndu-se de viţa de vie moştenită de la părinţi şi încercînd să contribuie cît s-a putut de mult la renaşterea unei Românii creştine.

Pentru aceasta, s-a implicat în cîteva proiecte politice, precum Uniunea Democrat Creştină din 1990 şi apoi, din 1994, Partidul “Pentru Patrie” al foştilor deţinuţi politici legionari. După ce l-a cunoscut pe Părintele Justin Pârvu, în 1998, un an mai tîrziu s-a retras din viaţa politică şi s-a implicat doar în acţiunile civice ale foştilor deţinuţi şi ale urmaşilor acestora.

A fost un apropiat al Mănăstirii Petru Vodă, implicîndu-se activ alături de foarte multe din iniţiativele Părintelui Justin şi ale obştii. După aducerea moaştelor părinţilor săi în cimitirul mănăstirii Petru Vodă, ultimul său gînd a fost acela de a se călugări şi a fi îngropat lîngă părinţii săi, în apropierea duhovnicului său – Părintele Justin Pârvu. Dorinţa i-a fost ascultată: în urma unei îndelungate suferinţe provocate de un cancer rebel, a hotărît să se călugărească în seara zilei de 9 Mai 2017 şi a cerut familiei să fie adus în mănăstirea pe care a iubit-o atît de mult. S-a săvîrşit în dimineaţa acestei zile de Luni.

Mugur Vasiliu, născut la Bacău, la 9 Martie 1965, ca student al Facultăţii de Litere a Universităţii Bucureşti s-a numărat între întemeietorii Ligii Studenţilor şi iniţiatorii celui mai lung protest din lume, cel din Piaţa Universităţii, dintre 23 Aprilie şi 13 Iunie 1990. Multe dintre filmările de la demonstraţiile studenţeşti şi de la vizitele pe care el şi colegii lui le-au făcut mărturisitorilor din temniţele comuniste – Petre Ţuţea, Pr. Dumitru Stăniloae, Raul Volcinschi, Radu Ştefan, Elena Codreanu, etc – îi aparţin.

În 1996 a iniţiat, împreună cu prietenul său de o viaţă, Florin Stuparu (+2 Aug. 2011) şi cu binecuvîntarea duhovnicului lor, Părintele Constantin Voicescu, editarea revistei Scara, o iniţiativă care a dat multe speranţe în acei ani pentru o trezire autentic creştină şi românească. După anul 2004, proiectul editorial a continuat, cu binecuvîntarea şi sprijinul Părintelui Justin Pârvu (care i-a fost duhovnic mulţi ani) sub numele de revista Axa.

În 1998, cu sprijinul foştilor colegi de la Liga Studenţilor şi cu al preşedintelui ţării din acea vreme, Mugur Vasiliu a fost cel ce a întemeiat la Guvernul României Departamentul (acum Ministerul) Românilor de Pretutindeni, în anul 1998. A deţinut vreme de doi ani funcţia de ministru secretar de stat pentru românii de pretutindeni. În anul 2000 a organizat la Sibiu ultimul Romfest – adunarea românilor de pretudindeni – împreună cu Părintele Gheorghe Calciu.

Mugur Vasiliu a fost primul demnitar al Statului Roman care, după al doilea Razboi mondial, a călcat în Timoc în vizită oficială şi care, tot în 1998, a redezgropat chestiunea Fundatiei Gojdu în Comisia Mixtă româno-ungară, printr-un demers fără precedent în istoria postbelică. A demisionat din Guvern după ce Departamentul a fost creat, iar cele zece programe guvernamentale pentru Românii de Pretutindeni – prima strategie de stat în domeniu – deveniseră funcţionale, o parte din ele încă în desfăşurare.

După iniţiativa eşuată a unui partid politic intitulat Axa Neamului între anii 2007-2010, s-a ocupat mai ales de redactarea şi editarea unor volume de referinţă pentru cultura română. La începutul acestui an a suferit o serie de atacuri cerebrale chiar pe drum spre mănăstirea noastră. A fost dus la Iaşi şi spitalizat. Au urmat cîteva operaţii foarte dificile, în mare parte reuşite, însă cu multe complicaţii medicale. În cele din urmă, cînd şi-a revenit un pic şi începuse un program de recuperare, a dorit să meargă la Bucureşti să continue recuperarea, însă ajuns acolo starea sănătăţii s-a agravat pînă la punctul dincolo de care nu şi-a mai putut reveni. Ieri seară, Duminică, 28 Mai 2017, în Duminica Românilor de Pretutindeni, sufletul său a fost chemat la cele veşnice.

Cei doi fraţi şi prieteni ai noştri vor fi înmormîntaţi amîndoi în cimitirul mănăstirii noastre Miercuri, 31 Mai 2017. Înmormîntarea lui Mugur Vasiliu va fi la ora 11 a României, iar a schimonahului Ipatie (Corneliu) Marcu în continuarea celei dintîi.

*

Categories:   ! Stareţul Justin Pârvu, Cultura românească, Istoria mănăstirii

Comments

Sorry, comments are closed for this item.