către: Preşedinţia României, Guvernul României, Parlamentul României, Sinodul Bisericii Ortodoxe Române şi către Presă

Actul de identitate al unui cetăţean a fost dintotdeauna dat de apartenenţa la realitatea biologică şi spirituală a unui popor. Actul de identitate numerică anulează aceste două mărturii conjuncte şi modifică raportarea cetăţeanului la stat şi viceversa, precum şi a cetăţeanului la Biserică şi viceversa.

Dreptul internaţional recunoaşte implicit că este ilegal a obliga pe cineva să-şi înlocuiască persoana reală biologică şi spirituală cu un avatar virtual. În ce priveşte interacţiunile între Instituţiile Statului şi societate, obligativitatea virtualizării în detrimentul realizării înseamnă de fapt intenţia de a relativiza cetăţenia română (pe care Statul o garantează tocmai pentru că el însuşi este consecinţa ei) precum şi la calitatea de om (drept inalienabil şi prin urmare, independent de orice legislaţie).

Consecinţele obligativităţii (obligativităţii, nu existenţei) actelor electronice sunt:

-Disoluţia fundamentului politico-juridic al statului român ca formă politică democratică şi instaurarea unei dictaturi anorganic-tehnice, instituirea unei noi forme de guvernare în care puterea aparţine unui computer care înlocuieşte cele trei puteri ale unui stat de drept.

-Desfiinţarea Familiei – prin ocultarea sau eliminarea numelor părinţilor din identitatea personală se contestă fundamentul supravieţuirii speciei, şi desfiinţarea Persoanei – prin posibilitatea nelimitarea stocării datelor virtuale – nerecunoaşterea morţii ca fenomen biologic (codul virtual e valabil şi folosit de către autorităţi chiar şi post-mortem, ceea ce e o negare a realităţii ipostasului uman, muritor, şi totodată o desacralizare).

-Atacul la integritatea fizică a persoanei şi a statului ca întreg, prin faptul că informaţiile personale ce ţin de locaţie, credit financiar şi sănătate, devin disponibile oricui, cu orice fel de intenţii. Cetăţeanul, nedreptăţit şi prin prezumţia de vinovăţie aferentă sistemului de supraveghere biometrică, rămâne fără nici o apărare, deciziile eludând funcţia juridică, fiind luate de un Aceste aspecte ameninţătoare şi lipsa de apărare determină o stare de nesiguranţă, frică şi teroare, ale căror consecinţe sunt sporirea criminalităţii şi anarhia, devenind justificare pentru instaurarea unui stat poliţienesc.

-Suma informaţiilor cetăţeanului constituie patrimoniul confidenţial al României. A dezvălui aceste informaţii pe piaţa mondială este definiţia infracţiunii de înaltă trădare.

-Adoptarea virtualizării exclusive ca mod de existenţă obligatorie ar deveni prima din lume în România, în condiţiile în care nici însăşi statele-leagăn ale ideologiei şi tehnicii care o fac posibilă nu o adoptă decât ca măsură excepţională (pentru deţinuţi, mercenari, ), spre exemplu în S.U.A., Rusia, Japonia. De asemenea multe state-membre U.E. s-au exprimat împotriva actelor de identitate biometrică cu microcip, întocmind şi publicând rapoarte oficiale din domeniul medicinei, al jurisprudenţei, al bioeticii, ş.a., în care se arată pericolele pe scară largă la nivel de sănătate şi de siguranţa populaţiei. Exemple recente, precum cel al Marii Britanii, Franţei şi Olandei, care au decis renunţarea la actele de identitate, sunt cât se poate de grăitoare.

Dovada că poporul român, – ingenios, inovator şi versatil utilizator al tehnologiei moderne -, nu consună cu identificarea sa ca inferioară şi subordonată acestei tehnologii, şi îşi susţine demnitatea umană, este că cel mai mare număr de semnături strânse pentru o iniţiativă în istoria României o constituie un milion de semnături împotriva actelor de identitate electronice strânse în 2009, în doar câteva luni.

Un referendum precedat de  o suficientă perioadă de dezbateri publice şi informare temeinică, este absolut obligatoriu pentru luarea unei decizii de o asemenea anvergură, mai ales când atât referendumul cât şi informarea populaţiei sînt condiţii stipulate de înseşi contractele ce au finanţat actele virtualizante. Referendumul trebuie să conţină exclusiv întrebarea referitoare la identitatea electronică, iar informarea, ca modalitate ştiinţifico-filosofică, într-o societate care respectă persoana, nu are voie să fie sinonimă cu persuasiunea.

Biserica Ortodoxă, reprezentată de:

– Sfânta Scriptură (pe care s-a construit întreaga istorie a Statului Român, şi pe care se depune jurământul demnitarilor români),

– Sfânta Tradiţie (scrierile şi activitatea Sfinţilor),

– o pleiadă  uriaşă  de  organizaţii  laice  creştin-ortodoxe  internaţionale  şi naţionale,

– poziţia tuturor marilor duhovnici ortodocşi din ultimul veac,

– cetăţenii români care împărtăşesc în proporţie de 85% din populaţie această credinţă în statul român democratic, şi care şi-au exprimat părerea prin 1.000.000 de semnături, strânse la iniţiativa doar a unei singure mănăstiri,

– toate statele majoritar ortodoxe, în frunte cu Grecia şi Rusia, unde au avut loc manifestări de mare amploare, însoţite de declaraţii oficiale ale Sinoadelor,

– comunităţile monahale ale întregii lumi ortodoxe se declară a fi păstrătoarea învăţăturii despre Persoana Dumnezeiască, despre Persoana Dumnezeomenească, şi despre persoana omenească, şi prin urmare nu poate fi de acord cu o lege care infirmă acest Adevăr, denigrând Dumnezeirea şi persoana umană,

se declară a fi păstrătoarea învăţăturii despre Persoana Dumnezeiască, despre Persoana Dumnezeomenească, şi despre persoana omenească, şi prin urmare nu poate fi de acord cu o lege care infirmă acest Adevăr, denigrând Dumnezeirea şi persoana umană.

Din perspectiva Bisericii, consecinţa primirii actelor electronice este renunţarea la mântuire – concept exclusiv ortodox, care înseamnă legătura personală dintre fiinţa umană şi Creatorul ei, realizare depinzând de energia divină primită prin Tainele creştine care necesită numele creştin. Iar fiindcă renunţarea la numele creştin este renunţarea la puterea Numelui lui Dumnezeu, acceptarea unei identităţi necreştine, simultane celei creştine, (adică a folosi numele creştin pentru raportarea individului la sine, dar numele necreştin pentru raportarea individului la societate), este în fapt renunţarea la Tainele creştine, posibile numai prin folosirea exclusivă a numelui şi a identităţii creştine, fiindcă un om nu poate adera simultan la două identităţi antagonice.

Primirea actelor necreştine înseamnă în mod logic şi evident, renunţarea la Botez, Spovedanie, Împărtăşanie, Nuntă, Preoţie, Maslu, Monahism, Înmormântare. Renunţarea la Taine, care sunt moduri de operare a energiei divine întru şi între oameni, vizează dizolvarea Bisericii – unicul scop al dictaturii de orice tip şi din orice veac, fiindcă numai credinţa în Iisus Hristos oferă omului libertate şi stăpânire de sine, valori cărora se opune orice totalitarism.

Concluzii

În cunoştinţa presiunii politicii globale în rapidă schimbare prin noile paradigme ideologice, este imperios necesară găsirea unei soluţii de adaptare într-un asemenea context, ocrotind mai responsabil, iar nicidecum anihilând existenţa spirituală şi materială a persoanelor şi statelor care fac parte din noua comunitate globală. Progresul nu este compatibil cu totalitarismul, ci cu diversitatea existând în armonie. Cu privire la interfaţa prin care să se facă noua infrastructură globală, ea trebuie să fie demnă de o fiinţă umană, păstrând valorile absolute ale ierarhizării: categoria umană este superioară, incomparabil, categoriei inteligenţei artificiale (computere, cyborgi, etc.), prin modul, calitatea, ontologia, soteriologia, gnoseologia, prin misterul existenţei.

Precum este recomandat atât de creatorii şi promotorii acestor programe de translaţie a fiinţelor şi societăţilor în virtual, cât şi de cei ce li se opun pe plan internaţional, cerem ca oricine doreşte un asemenea act să fie obligat prin lege să treacă printr-o perioadă suficientă de informare juridică şi instruire în implicaţiile spirituale, pentru ca o asemenea decizie să fie făcută în deplină cunoştinţă de cauză, omul fiind creat liber şi având deci dreptul de a alege liber la modul existenţei sale în lume şi în veşnicie.

Ca popor de spiritualitate creştină, ne mărturisim a fi persoane, nu obiecte, şi ne exprimăm cu toată fermitatea împotriva oricăror acte antiumane, antidemocratice, anticonstituţionale şi antihristice.

Arhim. Justin Pârvu şi obştea Mănăstirii Petru Vodă