Noi, Mănăstirea Petru Vodă, dorim pacea şi lămurirea întru Adevăr a drept-credincioşilor noştri fraţi de credinţă şi de neam. Pentru aceea, cu frica lui Dumnezeu şi cu conştiinţă curată, grăim următoarele:
1 Mănăstirea noastră mărturiseşte acelaşi neschimbat şi neschimbabil adevăr dogmatic al Ortodoxiei, dimpreună cu toate Sfintele Soboare, cu întreaga învăţătură de credinţă a Sfinţilor Părinţi şi a Părintelui Ctitor, Arhimandritul Justin Pîrvu. Nu modificăm nici o iotă din pravila şi rînduiala lăsată de Părintele Ctitor, ci o mărturisim şi o susţinem în continuare, precum se cuvine, spre mîntuirea noastră, spre întărirea credincioşilor, şi spre slava lui Dumnezeu şi a sfintei Sale Biserici. Dacă veţi citi în presă sau veţi auzi zvonuri cum că am schimba predania dreptei-credinţe, vă rugăm să ne întrebaţi direct, şi vă vom lămuri cugetul precum ne va lumina Dumnezeu.
2 Precum se ştie, din raţiuni importante mîntuirii, începînd din ianuarie 2009, Părintele nostru şi vrednicul de pomenire Arhimandritul Justin a ţinut să transmită publicului român din toată lumea mesajele şi învăţăturile Sfinţilor Părinţi şi ale Prea-cuvioşiei sale. Întrucît Mănăstirea Petru Vodă nu avea atunci nici un mijloc propriu şi independent pentru această funcţie, cu scopul de a ajunge cuvîntul Părintelui Justin la cît mai mulţi credincioşi, Prea-cuvioşia Sa a binecuvîntat publicarea pe toate canalele media care au binevoit să îi preia învăţătura. Toate textele oficiale ale Mănăstirii scrise de vieţuitorii mănăstirii noastre au fost citite şi binecuvîntate de Părintele Justin, semnate de autorii lor şi publicate pe orice sait care a binevoit să le preia.
3 La acuzaţiile care se aduc mie, ca stareţ, şi obştii noastre, răspund ca înaintea lui Dumnezeu că nimeni dintre noi nu voieşte altceva decît păstrarea ortodoxiei, grija faţă de mîntuire fiind singurul nostru subiect de preocupare. Precizăm aici că purtătorul nostru de cuvînt, monahul Filotheu Bălan nu a avut niciodată şi nu are nici o colaborare, de nici un fel, cu nici un organism politic sau informaţional, nici naţional, nici internaţional. Acest lucru îl susţine în faţa Sfîntului Altar cu mâna pe Sfînta Evanghelie şi pe Sfînta Cruce. Toate colaborările sfinţiei sale cu mirenii sunt exclusiv pe plan religios şi cultural, exclusiv pentru promovarea Ortodoxiei.
4 Părintele Gheorghe Calciu a lăsat scris un Testament ce conţine în mod detaliat o prorocie, text publicat în anul 2007 (cu binecuvîntarea Înalt Prea Sfinţitului Mitropolit Bartolomeu Anania, cu care Părintele Gheorghe a fost frate de suferinţă vreme de mulţi ani în temniţele comuniste). În acest text Sfinţia Sa scrie că trupul său va fi găsit neputrezit şi exprimă textual că acest lucru nu este lucrarea lui Dumnezeu, ci lucrarea duhului rău. Nici un creştin, nici un preot şi nici un Sfînt nu ar atribui duhului celui rău un lucru dumnezeiesc; este limpede că prin descoperire dumnezeiască Părintele Gheorghe Calciu – care niciodată nu a spus vreun neadevăr şi care s-a remarcat tocmai prin această limpezime a sincerităţii mărturisirii sale – a spus foarte clar că neputrezirea sa nu este minune dumnezeiască, ci lucrarea vrăjmaşului diavol, şi că, tocmai din acest motiv, pentru a evita sminteala multora, doreşte ca trupul său să fie reîngropat.
Începînd cu 1999, Mănăstirea Petru Vodă, mai ales prin activitatea cărturărească a monahului Filotheu Bălan, a publicat mii de pagini de literatură a Sfinţilor din temniţele comuniste, mărturisitori pe care i-a promovat publicîndu-le cărţile şi dedicîndu-le o amplă activitate de susţinere cu cuvântul scris şi rostit. Cinstirea Sfinţilor constă în cinstirea sfinţeniei vieţii lor, a învăţăturilor lor, a scrierilor lor, a testamentului lor, a memoriei lor şi a moaştelor lor. Mănăstirea noastră respectă toate aceste forme de cinstire a Sfinţilor şi nu poate fi de acord cu nici un fel de încălcare a acestei cinstiri. Ca stareţ, şi având în unanimitate acceptul şi susţinerea întregii noastre obşti, prin vot deschis, la două sinaxe premergătoare pomenirii de şapte ani a Părintelui Gheorghe Calciu, am hotărît nedezgroparea Părintelui, hotărîre conformă cu canoanele bisericeşti şi cu constituţia ţării.
Înţelegem, ca Mănăstire drept-credincioasă, cinstirea sfintelor moaşte conform Sinodului al Şaptelea Ecumenic din anul 787. Deoarece Mănăstirea noastră este închinată şi Sfinţilor Închisorilor, ca al doilea hram, şi pentru mulţimea faptelor de sfinţenie a Părintelui Gheorghe Calciu, cunoscute întregii lumi, nimeni dintre noi nu s-a îndoit vreodată de sfinţenia Părintelui Gheorghe Calciu, şi nimeni nu poate fi de acord cu necuviinţa săvîrşită asupra sfintelor oseminte ale Părintelui Gheorghe Calciu. Îngropat cu toată rînduiala de îngropăciune de către însuşi Prea-fericitul Patriarh Teoctist şi de Prea-cuviosul Arhimandrit Justin Pârvu în anul 2006, Părintele Gheorghe Calciu este pomenit şi venerat în fiecare zi de obştea noastră şi de pelerinii ce ne vizitează, spre folos sufletesc şi mîngîiere duhovnicească, rugîndu-se neîncetat pentru noi.
Fie acestea spre mărturisirea adevărului întru pacea Domnului nostru Iisus Hristos.
Stareţ al obştii Mănăstirii Petru Vodă,
Protosinghel Hariton Negrea
Anexă:
Scrisoarea Testament a Părintelui Gheorghe Calciu către Prea-cuviosul Părinte Justin Pârvu şi către obştea Mănăstirii Petru Vodă
Prea Cuvioase Părinte Stareţ Iustin, Prea Cuvioşi Părinţi Ieromonahi, Ierodiaconi, Monahi şi fraţi ai obştii Sfintei Mănăstiri a Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil,
Vine o vreme când oamenii trebuie să se oprească din goana lor şi să se gândească măcar o clipă la drumul pe care l-au făcut şi la ceea ce a mai rămas de împlinit. După toate aparenţele, Dumnezeu a hotărât să pună capăt zilelor mele pământeşti şi să mă cheme la El, să-mi ceară socoteală pentru toate faptele pe care le-am făcut în viaţa aceasta, bune sau rele.
Sunt speriat, că multe sunt păcatele mele, dar nu sunt deznădăjduit. Înaintea lui Dumnezeu nu se ascunde nici lacrima, nici din lacrimă o fărâmă… Şi El ia în seamă nu numai faptele noastre, ci şi strădaniile noastre. Şi cred cu tărie în cuvintele Mântuitorului „milă voiesc, iar nu jertfă”. Fără mila lui Dumnezeu, cine se poate mântui?!…
Mulţumesc lui Dumnezeu că înainte de a muri mi-a dat să vin pe la Mănăstirea Petru Vodă, să mă mai adap o dată la duhul creştin ortodox din care aţi făcut ţelul suprem al lucrării acestei mănăstiri şi al trăitorilor ei, că am primit mângâierea Sfântului Maslu şi podoaba binecuvântărilor. Prea Cuvioase Părinte Stareţ şi Prea Cuvioasă Obşte, introducerea această lungă a fost făcută în ideea de a-mi da binecuvântarea ca să fiu înmormântat în cimitirul mănăstirii, printre cei smeriţi şi printre cei nevrednici, deşi smerit n-am fost îndeajuns, iar nevrednic am fost cu prisosinţă. Curând după moartea mea va veni şi preoteasa Adriana, căci este în vârstă ca şi mine. Mi-a fost tovarăşă de o viaţă în lupta pe care am dus-o, în suferinţa prin care am trecut, în lacrimile pe care le-am vărsat împreună şi niciodată nu m-a părăsit în timpul vieţii. Prea Cuvioase Părinte Stareţ, binecuvântaţi să fie lângă mine şi în viaţa eternă de dincolo! Crucea să fie foarte simplă, numai numele şi data naşterii şi a morţii, cu un îndemn scurt către tot creştinul care va trece pe acolo să se roage pentru noi. Dacă voi muri în România, tot procesul înmormântării va fi mult simplificat. Dacă voi muri în America, lucrurile vor fi mult mai complicate, dar oricum va fi, doresc Părinte, să mă primiţi în cimitirul mănăstirii. Ştiu că înmormântarea mea va fi înconjurată de o anumită vâlvă, pe care n-o merit în moarte, precum n-am meritat-o nici în viaţă. Oameni vor vorbi, vor crea legende, dar Dumnezeu va deosebi adevărul de legendă şi mă va arăta aşa cum am fost, ca un păcătos şi nevrednic.
Dacă la înmormântarea mea va veni vreun episcop sau alt ierarh şi va dori să vorbească, să vorbească, căci Dumnezeu a dat arhiereului duhul învăţării, şi dacă el va tăcea, cine va vorbi pentru noi în faţa lui Dumnezeu?… Dacă însă nu va veni nici un ierarh, nimeni să nu vorbească, pentru că mai de folos este rugăciunea de iertare pe care cineva o spune pentru cel adormit decât toate laudele pe care o minte omenească le poate construi în fraze frumoase, dar care valorează mai puţin decât un simplu „Dumnezeu să-l ierte”.
Am vorbit mai sus despre acel duh de pietate populară care poate greşi, poate crea false minuni. De aceea Vă rog, Prea Cuvioase Părinte stareţ, să găsiţi o cale prin care să împiedicaţi asemenea lucruri: fie că veţi lăsa la mănăstire un document, fie că veţi pune acest document în sicriul meu. Diavolul s-ar putea folosi de această mitologie populară spre a împiedica putrezirea trupului meu şi atunci ar putea fi rătăcirea din urmă mai mare ca cea dintâi.
Dacă peste ani, din anumite nevoi de construcţie sau din alte cauze, trupul meu va fi dezgropat şi, spre uimirea multora, va fi neputrezit, preoţii să citească peste el rugăciuni de desfacere a blestemului, ca trupul să se risipească în cele din care a fost alcătuit, că nu de la Dumnezeu se va fi făcut minunea aceasta, ci din înşelarea celui rău. Să fie legaţi preoţii care m-au văzut să nu vorbească niciodată despre această minune falsă şi trupul pus într-o altă groapă spre a fi uitat pentru totdeauna. Prea Cuvioase Părinte Stareţ, pentru viaţa mea aţi fost o mare binecuvântare, şi obştea, şi mănăstirea. Pentru toate dau slavă lui Dumnezeu şi-L rog să mă ierte pe mine păcătosul că mi-a dat dulceţi duhovniceşti pentru care eu n-am mişcat un deget şi oameni pe care nu i-am meritat. Vă sărut dreapta cu smerenie şi lacrimi de pocăinţă.
28 octombrie 2006, Spitalul Militar Bucureşti
Preot Gheorghe Calciu
(Viaţa Părintelui Gheorghe Calciu, Ed. Chistiana, Bucureşti 2007)