[…] Am fost acolo la Argeş în vizită, cea mai frumoasă mănăstire. Ai văzut Neagoe? Ce catedrală o făcut! Regi sunt înmormântaţi acolo! Regele Carol I cu Regina Elisabeta şi Regele Ferdinand cu Regina Maria. Doi regi binecuvântaţi de Dumnezeu! La 1866, când l-o adus Brătienii pe Carol I de la Sigmaringen, din Germania, el când o călcat piciorul pe pământ în România o zis aşa: „Nihil sine Deo” – nimic fără Dumnezeu! De ce i-o ajutat Dumnezeu de i-o bătut pe turci la Plevna şi ne-o scos independenţa de sub turci? Că erau robi la turci de pe timpul lui Brâncoveanu până la Ghica, aproape 400 de ani. Şi o făcut regii şi Unirea. Ehei!

Carol I… Regina Eilsabeta n-o vrut să se cunune cu el până n-o trecut la ortodocşi, că el era catolic. După ce l-o botezat Episcopul Iosif de la Argeş, s-o cununat cu Regina Elisabeta. Binecuvântaţi de Dumnezeu, săracii…! Ne-o scos din robia turcească. Că până atunci avusesem domni fanarioţi, adică din mahalaua Fanar din Constantinopol. Care strunjea mai mult România, acela era domn şi îl ţineau turcii mai mult. Dacă aveai două hogeacuri pe casă, tributul era îndoit, dacă aveai doi boi, dacă aveai doi cai, taxa era îndoită. Dar ai văzut la Plevna? Credinţa! Că erau întăriţi grozav turcii acolo. Aveau tunel de aprovizionare cu hrană şi arme, dar nimeni nu ştia şi pe acolo le aduceau arme şi hrană la soldaţii care apărau reduta Plevna. Armata noastră înconjurase Plevna. Un soldat de-al nostru stătea culcat în iarbă. Şi o auzit în pământ trei cuvinte: Harjea, bajea, cocororgea. O anunţat pe ceilalţi şi o spus: „Săpaţi aici“. Când o săpat o dat de tunelul turcesc care avea legătură cu Plevna. Gata, o pus stăpânire şi o băgat armată acolo. Şi n-o putut turcii ceilalţi să le aducă arme şi hrană şi muniţii. Şi după o luptă crâncenă s-o predat însuşi comandantul turcilor, Osman Paşa, care fusese rănit în luptă, s-o predat dându-şi sabia colonelului român Cerchez. Cel dintâi care o pus steagul României cu cruce de aur pe el şi pe care scria „Nihil sine Deo”- „Nimic fără Dumnezeu” a fost Valter Mărăcineanu, căpitanul român, al nostru.

În timpul aista, Domnul Carol se purta printre trupe, împărtăşind pericolele şi îmbărbătându-le la luptă. În timp ce Domnul Carol comanda în război, Regina Elisabeta îngrijea de răniţi şi de bolnavii din spatele frontului. Coroana regală îi făcută din oţelul tunurilor turceşti capturate la Plevna, Vidin, Smârdan. „Nimic fără Dumnezeu” asta a fost deviza Iui Carol şi a fost tare credincios şi Dumnezeu i-o ajutat de a scos ţara de sub robia turcească.

Al doilea mare rege al României a fost Ferdinand, în timpul lui s-o făcut România Mare. Catedrala Reîntregirii din Alba-Iulia, acolo s-o cununat cu Regina Maria, după ce o făcut România Mare, de la Nistru până la Tisa. Ferdinand o făcut România Mare, că îi sărbătoarea acu’ pe 1 Decembrie spre amintire de la reîntregirea ţării, care-i făcută de el săracul. Da, zic, Regele Ferdinand și Regina Maria.

Când o plecat Părintele Ioan [Iacov] de la Neamţ, – și eu am fost prieten bun cu dânsul, ne cunoşteam -, el o fost la infirmerie, apoi l-o dat la bibliotecă, nu avea bani, săracul, să plece la Ierusalim. O plecat trei, săracii, şi n-aveau bani și o făcut o cerere la Regina Maria și le-o dat bani ca să plece. Ea trăia încă. Iaca unul din cei trei care o plecat s-o făcut sfânt, săracul, Sfântul loan lacob Hozevitul. Ceilalţi s-o întors, dar el o rămas și s-o făcut sfânt. Har are Regina Maria înaintea lui Dumnezeu că l-o ajutat de s-o făcut sfânt.

Vezi dumneata, ei conduceau țara, dar gândul le era la mormânt. Că de 600 de ani re rugăm pentru ei așa: „Ne rugăm pentru fericiţii și pururea pomeniţii ctitori ai acestor sfinte lăcaşe”. Ai văzut? Ei sunt vii în altarul bisericilor unde sunt ctitori și sunt vii și în cer după atâtea mii și milioane de Liturghii care s-au făcut și se fac în bisericile lor!Regii binecuvântaţi de Dumnezeu erau mari, dar se gândeau: „Mâine mă duc să-mi fac o biserică sau o mănăstire să am un mormânt, să fiu pomenit, că aceea îmi va ajuta în vecii vecilor!”

– Părinte, ați făcut armata?
– Fiule, eu am stat aici (la Sihăstrie) înainte de armată, că atunci te lua la 21 de ani în armată. Atunci erai major, nu ca acum, la 18 ani şi minte necoaptă. Am ajuns caporal la compania de specialităţi. Dar atunci era religie şi credinţă în armată, nu ca acum. Erau preoţi misionari maiori şi colonei. Ia uite aici fotografia asta cu serviciul religios făcut înainte de trecerea Dunării la 1877 în prezenţa Regelui Carol I cel Mare. Toate oştirile românești au luptat sub Sfânta Cruce pentru credinţa strămoşească şi pentru neam.
Am făcut o cerere (în armată) la colonelul Craiu imediat şi am arătat că eu sunt dintr-o mănăstire unde nu se mănâncă carne de 400 de ani şi stareţul meu nu mi-a dat voie să mănânc carne. Atunci mi-a aprobat să iau masa fără carne. Nu vreau carne, că eu sunt călugăr.
Fiule, voi care luptaţi pentru neamul nostru străbun trebuie să fiţi şi ostaşi ai lui Hristos. Să-L aveți pe Hristos permanent în inimă. Numai aşa poți birui duşmanul. Căci cei ce mor pentru Hristos şi pentru neam se mântuiesc. Ei sunt pomeniţi zilnic la Sfânta Liturghie, la Vohodul Mare (ieşirea cu Sfintele Daruri). Ca şi în veacul acesta, au căzut mii şi milioane de români pentru Sfânta Cruce şi pentru Ţară.

– Dar ce părere aveţi, părinte, cine este mai bun, regele sau preşedintele? Pentru că regele este unsul lui Dumnezeu.
– Regele este unsul lui Dumnezeu. Dar când eram militar, era o batjocură pe ţara noastră. (Eu de aici din mănăstire am plecat în armată. Am făcut armata la Botoşani, la regimentul 3 Infanterie. Am fost caporal la compania de specialişti – radiotelegrafist. Am făcut marşuri, manevre de front şi armată, nu ca acum). Era o batjocură ce făcea Regele Carol al II-lea. Carol I – acela a fost credincios. Da, aceluia i-a ajutat Dumnezeu de ne-a scos independenţa de sub turci. De ce i-a ajutat Dumnezeu? Că a fost ortodox. Ia vezi ce scrie acolo? (părintele arată spre o fotografie înrămată care este pe peretele chiliei sale n.n.): „sfinţirea drapelelor de luptă române şi serviciul Divin în 1877, la trecerea Dunării”. Vezi, fiule? El a plecat cu gândul la Dumnezeu. El a sfinţit drapelele!

– Da, părinte, dar asta se întâmpla în timpul unui rege, nu al unui preşedinte.
– Da, Regele Carol I. Carol al II-lea a fost de toată batjocura. Ferdinand a fost iară de treabă, în timpul lui s-a făcut Marea Unire de la 1918. România Mare! Da’ aista, Carol al II-lea ne-o făcut de toată batjocura. El a dat România pe mâna străinilor. O lăsat regina lui, Regina Elena, grecoaică credincioasă tare. A alungat-o din ţară…

– Părinte, cum să-i cinstim pe aceşti eroi și martiri ai neamului?
– Să ţineţi, fiule, de credinţa noastră, pe care au ţinut-o toți voievozii, domnii, regii şi moşii şi strămoşii noştri şi toţi românii cei adevăraţi. Dacă vreți să fiţi ai lui Hristos şi ai Ţării Româneşti, să țineţi neclintită credinţa cea dreaptă a voastră, ortodoxă, pe care o ţinem de 2000 de ani. Nu poţi să fii creştin şi român dacă nu eşti ortodox. Eşti străin. Nu eşti fiu al Ţării Româneşti, că Biserica Ortodoxă străbună a ţinut neamul românesc de 2000 de ani. Ortodocşi ne-am născut, ortodocşi am trăit două mii de ani, ortodocşi trebuie să stăm până la moarte. Asta-i adevărata credință ortodoxă a Ţării Româneşti. Nu primiţi nimic din afară, căci toţi vor să strice unitatea neamului nostru străbun, a credinţei şi a Bisericii. Toţi aceştia sunt vrăjmaşii neamului şi ai crucii lui Hristos.

Regii binecuvântaţi de Dumnezeu sunt înmormântați în pridvorul Mănăstirii Curtea de Argeş, care-i ctitoria marelui domn și cărturar Neagoe Basarab. Ei (domnitorii și regii) erau mari, dar se gândeau: „Mâine mă duc să-mi fac o biserică sau o mănăstire să am un mormânt, să fiu pomenit, că aceea îmi va ajuta în vecii vecilor! Nu mă mai întorc înapoi!” Şi noi dorim ca această legătură în care au domnit domnii noştri creştini ortodocşi care au făcut mare legământ cu Dumnezeu prin Biserică să rămână și la dumneavoastră și la cei ce vin după dumneavoastră, că mâine plecăm. Că viața asta-i umbră şi vis, cum spune Proorocul David. Că țara asta a avut voievozi și regi binecuvântaţi de Dumnezeu, care au făcut mănăstiri și biserici și au intrat în memoria Bisericii Ortodoxe Universale! Că toţi se gândeau la moarte. Moartea!… Moartea!… Moartea! Toţi erau convinşi că viaţa asta-i umbră și vis!

Ehei… Copiii moşului… Să ne întâlnim cu toţii la Rai, dragii mamii…! Mânca-v-ar Raiul!

Interviu realizat de Eleodorus Enăchescu (+6 Nov. 2015) şi publicat în ziarul „Observator argeșean”, iunie 2001