Canon de pocăinţă către Domnul nostru Iisus Hristos, care se cântă în toate zilele, facere a cuviosului părinte Chiril, glasul al cincilea

Cântarea 1

Irmos: Pomenind, o, suflete, dreapta lui Moisi, fugi din Egiptul cel iubitor de păcat şi leapădă robia lui Faraon cel cunoscut cu mintea, ca să primeşti toiagul Crucii şi să treci marea patimilor, cu smerenie strigând: Domnului să cântăm, căci cu slavă S-a proslăvit.

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

La anii cei dinainte cuget şi înţeleg mulţimea răutăţilor mele, de la care întoarce-mă, Hristoase, ca să beau pelinul judecăţilor Tale spre alungarea vătămării păcatului, ca să nu mi se închidă mie uşile pocăinţei.

Voiesc a spune acum, Hristoase, înaintea icoanei Tale, toată amărăciunea şi lenevirea sufletului meu şi toată neputinţa trupului meu, că de mă şi silesc să tac păcatele mele, din durerea inimii mă mărturisesc Ţie, că sunt ca lucrătorul care, pierzând seminţele, n-are roadă, şi ca neguţătorul care, irosind cele împrumutate, va pătimi: ci pentru pocăinţă, Doamne, mântuieşte-mă.

Slavă…

Laud sfânta vieţuire a altora, dar de păcatele mele nu mă las; altora le dau lege, dar mai mult decât toţi am nelegiuit şi m-am făcut mai rău chiar decât ucigaşii de Hristos, talantul cel dat mie rău l-am pierdut, că dacă Tu, Doamne, nu vei zidi casa sufletului, deşartă e mântuirea omenească.

Şi acum…

Către cine voi striga acum, şi cine va primi plângerea şi durerea mea şi suspinarea mea cea din inimă? Numai tu, Preacurată Fecioară, nădejdea creştinilor şi a tuturor păcătoşilor.

Cântarea a 3-a

Irmos: Ca un Dumnezeu Atotputernic, fă bineroditor sufletul meu cel înţelenit cu relele pustiiri, ca să aduc Ţie rugăciune cu duh înfrânt.

Din scutece m-a dus în robie vrăjmaşul şi de focul drăcesc m-am aprins; arzând de nelegiuire, fac tot păcatul. Nu mă pocăiesc deloc cu durere, ci pier mândrindu-mă: Hristoase al meu, mântuieşte-mă pe mine, cel deznădăjduit.

În tinereţe fărădelegea am lucrat şi poftele necurate, iar la bătrâneţe faptele de ruşine şi păcatele peste fire, şi până acum nu mă las de întinăciune, amăgit fiind de diavol, dar de acum, Doamne, mă pocăiesc: izbăveşte-mă de muncile cele veşnice.

Slavă…

Veacul meu se sfârşeşte, iar înfricoşătorul scaun de judecată se găteşte şi Îl aşteaptă pe Judecător, ameninţându-mă cu foc şi munci şi cu văpaia ce nu se stinge: nor de lacrimi dă-mi şi stinge puterea ei, Cela ce vrei să se mântuiască toţi oamenii.

Şi acum…

Preacurată Maica lui Dumnezeu, Zidul de apărare al creştinilor! Izbăveşte norodul tău, care stă împotrivă vrăjmaşului celui mândru, ca să strigăm ţie: Bucură-te, ceea ce eşti plină de har!

Sedealnă, glas 8

Umblet viclean umblând într-ascuns, nu m-am tăinuit de atoatevăzătorul ochi al lui Dumnezeu; credinţă mincinoasă am păzit, acoperind adevărul cu nedreptatea. Ca unul care ispiteşte pe Dumnezeu, rău am făcut şi toată rânduiala ca un lup am tulburat-o. Pentru aceasta, osândit am fost de judecata cea dreaptă; plata fărădelegilor mele înaintea tuturor voi primi; gheena şi celelalte munci aşteaptă să mă primească osândit. Cu milostivire căutând spre mine atunci, Hristoase, miluieşte-mă.

Cântarea a 4-a

Irmos: Mai înainte văzând cu duhul Avacum pogorârea Ta către sărăcia mea, Hristoase, întărindu-se cu dumnezeiasca iconomie a strigat: încordează cu mânie arcul Tău asupra vrăjmaşilor, izbăvind din robie pe robii Tăi, ce strigă cu netăcute glasuri: Slavă puterii Tale, Doamne!

Nu m-am deprins din tinereţe să filosofez cu vorbe meşteşugite şi nici să cânt bineglăsuitor, ci de păcate m-am lipit şi ştiu că sunt cu totul spurcat: milostive Doamne, primeşte proasta mea rugăciune, nu cu înţelepciune alcătuită, ci din amărăciunea sufletului adusă pentru păcate.

Cuvântul iscusit, vorba plăcută, grăirea grabnic curgătoare a limbii nu mă vor izbăvi de munci pe mine, cel ce am inimă cugetătoare de cele rele, mă spurc în poftele sufletului şi sunt cufundat în adâncul focului: O, Milostive Mântuitorule, dăruieşte-mi vreme de pocăinţă!

Slavă…

Dincolo, după moarte, nici a lucra nu voi mai putea, nici rugăciunea mea nu va fi primită; acum, plângând, cer cu nădejde: dă-mi, Hristoase, să lucrez ţarina cea bineroditoare a pocăinţei şi să culeg seceriş de bucurie, ca să aduc Ţie roade de pocăinţă.

Şi acum…

Fărădelegile mele cele arătate şi cele nearătate, cele văzute şi cele nevăzute şi peste fire, ca un Dumnezeu iartă-mi-le, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, care se roagă pentru toţi, Multmilostive Hristoase. Pentru aceasta, ridică-mă din adâncul păcatului.

Cântarea a 5-a

Irmos: Isaia, mintea cea de foc, mânat de Duhul a vestit şi mânecând către Dumnezeu s-a rugat să dea război Domnul asupra răucredincioşilor, că adevăr n-au făcut pe pământ. Pentru aceasta, suflete al meu, sculându-te din bezna păcatului, cu lumina pocăinţei luminează-te.

Vrăjmaşul făcător de rele fără ruşine a năvălit asupra mea, scrâşnit-a din dinţi cu zavistie; mult m-am luptat, şi m-a biruit; căzut-am în cursele lui, şi ca pe o fiară spre ucidere m-a vânat, şi cu săgeata fărădelegii m-a săgetat, şi cu sabia păcatului m-a lovit: Iisuse, Doctorul tuturor, vindecă-mă.

Ispititorul credinţei mele mă împinge întâi la rău nu cu ce urăsc, ci cu lucrurile pe care le îndrăgesc, legându-mă cu ele ca în lanţuri, apoi mă trage şi în răutăţile celelalte şi se laudă cu pierzarea mea: ci Tu, Hristoase, primeşte-mă pe mine, cel ce mă pocăiesc.

Slavă…

Slăbeşte, Doamne, slăbeşte greşalele mele şi nu mă pierde cu fărădelegile mele, ci fă arătată asupra mea bunătatea Ta, ca să mânec şi să Te slăvesc pe Tine, Unule Iubitorule de oameni.

Şi acum…

Maică a Iubitorului de oameni Dumnezeu, când aduci rugăciune lui Dumnezeu pentru neamul creştinesc pomeneşte-mă pe mine, păcătosul, ca să nu fiu oprit de vameşii din văzduh şi să nu se îngreuneze păcatele mele în cântarele din văzduh, ci îngerilor cu chip luminat predă-mă.

Cântarea a 6-a

Irmos: Ca Iona strig Ţie, Hristoase, ţinut în chitul răutăţilor mele: din adâncul păcatului scoate-mă, ca să nu se sfârşească sufletul meu, primeşte rugăciunea mea în Biserica Ta cea sfântă.

Cu sufletul râvnesc pentru lucrul Domnului, dar cu trupul cad în păcat, stăpânit de multele gânduri ce odrăslesc, ca nişte ramuri, din rădăcina cea una a inimii – dintre care, Hristoase, nimiceşte-le pe cele uscate, adică păcătoase, ca să nu fiu aruncat cu ele în foc.

Cruţat am fost până acum ca un pom în curtea legii lui Hristos, dar niciodată n-am făcut roadă bună Stăpânului meu şi Făcătorului meu de bine; mă cutremur de blestemul tăierii, dacă nu voi aduce la vreme roadă de pocăinţă.

Pământul se împodobeşte cu florile, iar pomul este lăudat pentru roadă; eu însă m-am spurcat cu păcatele de tot felul şi, de acestea fiind stăpânit, de Dătătorul binelui m-am depărtat: Tu însă, ca un Milostiv, spală-mă de întinăciunea greşalelor mele.

Slavă…

De dormitare rea cuprins am fost fost eu, ticălosul, şi somnul deznădejdii m-a acoperit: Tu însă, Doamne, cu milostivire grabnică ridică-mă şi mă mântuieşte.

Şi acum…

Uşa vieţii cea cunoscută cu mintea, Preacurată de Dumnezeu Născătoare! La tine cădem cu credinţă: Izbăveşte-ne pe noi de necaz, că proslăvim Naşterea ta, şi roagă-te pentru mântuirea sufletelor noastre.

Condac, glas 8.

În toate ceasurile văzând în sinemi căderea cea sufletească şi îndelungă răbdarea Ta, Cuvinte, nesocotind, de toate bunătăţile m-am lipsit şi de toată munca m-am făcut vinovat; ci Tu, Mult-milostive, pentru Născătoarea de Dumnezeu ridică-mă pe mine, cel deznădăjduit.

Icos:

Cele pământeşti şi vremelnice am iubit, de bunătăţile cele veşnice m-am lipsit. Hristoase Iisuse, Unule Iubitorule de oameni, Nădejdea cea nelipsită a păcătoşilor, Care verşi milă celor ce se căiesc, nu trece cu vederea nici pocăinţa mea, Iisuse. Înţeleg că tâlharul prin mărturisire s-a mântuit şi vameşul prin milostenie s-a curăţit şi la desfrânata care a plâns cuget, că în toţi aceştia ai pus pilde de pocăinţă, că cerţi cu milostivire şi miluieşti cu căldură, pe cei ce se pocăiesc îi vezi şi în întâmpinarea lor alergi ca un părinte. Dacă voieşti, putere ai să ierţi şi păcatele mele, cu care şi după făgăduinţa botezului m-am spurcat, şi după făgăduinţa călugărească: Tu, ca un Dumnezeu, dă-mi curăţie, pentru rugăciunile Preacuratei şi Prealăudatei Maicii Tale.

Cântarea a 7-a

Irmos: Prin înger i-ai păzit pe tineri în cuptorul învăpăiat şi pe chinuitor, arzându-l, l-ai ruşinat ca un Dumnezeu, arătată făcând puterea Ta, Căruia cântând grăim: bine eşti cuvântat în veci, Dumnezeul părinţilor noştri!

Păcatele altora cercetând, iar fărădelegea mea păzind, cu limba mă îndreptăţesc, dar cu faptele sunt mai rău decât necredincioşii eu, ticălosul; văd paiul din ochiul altuia, însă bârna mea nu o simt. O, Milostive Doamne! Cu judecata pe care o ştii, mântuieşte-mă.

Între toţi oamenii cei din veac nu pot afla păcătos asemenea mie; pentru aceasta, cuprins sunt de întristare şi necredincios mă ştiu, făţarnic înaintea oamenilor şi nelegiuit înaintea lui Dumnezeu. Pentru ce mă voi pocăi mai întâi nu ştiu: ci Tu, Hristoase, Dumnezeul meu, cu milostivirea Ta mântuieşte-mă.

Slavă…

Robul care a ascuns talantul primit spre lucrare de la Tine eu sunt, ticălosul de mine: ce voi face când vei veni să judeci pe fiecare după ceea ce a lucrat? Cruţă-mă, însă, Doamne, nu mă trimite în foc, Mult-milostive!

Şi acum…

Ca Eva împreună-vorbind cu patimile trupeşti, ca de un şarpe am fost înşelat cumplit şi de mult bine m-am lipsit: Apărătoare înfricoşătoare, Prea-slăvită Născătoare de Dumnezeu Marie, izbăveşte-mă de războiul cel diavolesc.

Cântarea a 8-a

Irmos: Rugăciunea împărăteştilor tineri a răcit văpaia cuptorului şi a biruit întărâtarea chinuitorului, şi ca într-o cămară de nuntă cântând, grăiau: Binecuvântaţi, toată făptura, pe Domnul!

Nici un rang al acestei lumi nu-i va izbăvi de muncile cele veşnice pe călcătorii poruncii dumnezeieşti, că nemincinos e Judecătorul şi fără de părtinire. Ţie mă rog, Stăpâne: înainte de sfârşit, curăţeşte-mă.

Ori puţin, ori mult vieţuind pe acest pământ, nimeni nu poate scăpa de moarte. Pentru că dincolo vor fi cercetate faptele, Tu iartă-mă aici, Doamne, ca să nu fiu muncit acolo precum cei fără de Dumnezeu.

Slavă…

Vindecă mintea mea rănită cu iubirea de plăceri a vieţii, şi îmblânzeşte învolburarea patimilor mele, şi pe calea pocăinţei ridică-mă, ca să strig Ţie cu glas de umilinţă: Doamne, nu mă osândi după faptele mele, ci cu milostivirea Ta mântuieşte-mă!

Şi acum…

Născătoare de Dumnezeu Fecioară, lecuieşte-mi rănile ce putrezesc cumplit, fiind ascunse, spală-le cu untdelemnul lacrimilor, leagă-le cu faşa pocăinţei şi fă-mă sănătos, şi din patul deznădejdii ridică-mă, şi de tot răul şi de uneltirile vrăjmaşului izbăveşte-mă, şi du la Fiul tău rugăciunea mea.

Cântarea a 9-a

Irmos: Ceea ce eşti din fire Fecioară şi mai presus de fire ai născut pe Dumnezeu, blestemul Evei ai stricat şi pe Adam din legături l-ai izbăvit, roagă-te Fiului tău acum să-mi dăruiască iertarea păcatelor, ca să te măresc pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cu credinţă dreaptă şi cu bucurie în inimă.

Luat-am crucea lui Hristos, dar până la sfârşit nu am purtat-o. Cum mă voi mai numi creştin? Că nici o făgăduinţă nu am păzit curat; în toate am minţit Stăpânului meu Hristos. Cu grăbire fuge de vultur pasărea, iar eu tind cu grăbire către păcat. Ca peştele care a înghiţit cârligul undiţei, aşa sunt prins de mulţimea răutăţilor mele; ci Tu, Doamne, cu milostivirea Ta mântuieşte-mă.

A umbla pe calea dreaptă, împărătească, şi a păzi legea lui Hristos nu am voit; abătutu-m-am pe căi rele, pe spinii păcatului am călcat şi de aceştia am fost cumplit străpuns. Către Tine, Hristoase, strig: dăruieşte-mi lacrimi de pocăinţă, şi spală-mă de putreziciunea sufletului, şi fă-mă lipsit de întinăciune, Mântuitorule.

Slavă…

Cel ce voieşti ca toţi oamenii să se mântuiască şi vină la vrednicia cea dintâi, cu multă milostivirea Ta cercetează, Doamne, sufletul meu sărman; pe mine, cel ce toată viaţa în desfrânare mi-am cheltuit-o, primeşte-mă ca pe desfrânata şi miluieşte-mă.

Şi acum…

Unule din Sfânta Treime, Hristoase, Adevăratul Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile Sfintei Născătoare de Dumnezeu şi ale înainte-Mergătorului Ioan, ale puterilor cereşti, ale apostolilor şi prorocilor şi mucenicilor, ale ierarhilor şi cuvioşilor, în mijlocul tuturor sfinţilor spune-mi cu glasul Tău cel vrednic de laudă: Iartă-se ţie păcatele tale, mergi în viaţa veşnică!

Rugăciuni pentru fiecare zi a săptămânii şi canoane de pocăinţă, ale Sfântului Chiril al Turovului (sec. XII)