Pe după ziduri negre adunată,
cum brazii şi-i adună codrul sur,
stă ţara noastră, veşnică şi toată,
cu temniceri şi lanţuri împrejur.
Tot sângele care-a hrănit secara
s-a strâns aici, din cronici până azi
şi arde-acum ca focul în obraz
când şerpii umilinţii muşcă ţara.
Aici sunt toate: doinele şi hora,
râsul de ieri şi scrâşnetul de-acum,
logodnica din poză, mama, sora,
şi carul tatii scârţâind pe drum.
Aici e toată harta ţării mele:
un Caraiman de doruri, nevăzut,
un Nistru care spumegă vândut
şi-o Dunăre de lacrimi şi de stele.
Se rup din cartea vremii voievozii
cu mersul şui în straie de ocnaşi,
şi-aşa cum trec, prin mărăcini şi bozii,
istoria se clatină de paşi.
Aici e gura care cheamă plebea
să-şi afle răzvrătirilor sălaş,
de parcă glasul adormit la Ţebea
s-ar fi întors pe câmpul de la Blaj.
Aici e neamul tot, ca un ciorchine
strivit sub teascul vremii, bob cu bob.
– Şi fierbe azi în taină mustul rob,
să curgă slobod vinul ţării, mâine.