Canoanele sunt de folos şi pentru propria mântuire, şi pentru persuasiunea către Arhierei de a le (ne) reaminti importanţa şi a reinstitui Taina hirotesirii psaltului. E bine ca psalţii înşişi să ceară hirotesirea, după ce muncesc pentru ca să o merite profesional şi duhovniceşte, folosind autoritatea canoanelor pentru a da tărie cererii lor, ca astfel să-şi arate că din frică de Dumnezeu iar nu din simplă dorinţă de recunoaştere lumească cer ei o cinste ca aceasta.

Maica Neonila

DIN CANOANELE SFINŢILOR APOSTOLI:

CANON 65
Dacă vreun Cleric sau mirean va intra în sinagoga iudeilor sau a ereticilor spre a se ruga (sau a cânta rugăciuni), să se caterisească şi să se afurisească. [Vezi şi Apost: 7, 45, 71; Sobor 6: 11; Ant: 1; Lao: 6, 32, 33, 37, 38]

CANON 69
Dacă vreun episcop, presbiter, diacon, ipodiacon, citeţ sau cântăreţ nu posteşte Sfântul şi Marele Post, sau Miercurea, sau Vinerea, să se caterisească. Fără numai de s-ar opri pentru boală trupească. Iar de va fi mirean, să se afurisească. [Vezi şi Sobor 6: 29, 89; Loadiceea: 49, 51, 52; Petru: 15; Dioni: 1; Timot: 8, 10]

DIN CANOANELE SINODULUI al 4-lea Ecumenic

CANON 11
Nici unul din cei ce se numără în Ieraticeasca tagmă, sau mirean, să nu mănânce azimile cele de la iudei, nici să se împrietenească cu aceştia, nici medicamente de la dânşii să nu-i primească, nici în băi nicidecum să se scalde împreună cu aceştia. Iar de s-ar apuca cineva a face una ca aceasta; de va fi cleric, să se caterisească, iar de va fi mirean, să se afurisească.

CANON 24
Să nu fie slobod vreunuia din cei ce se numără în cler, sau din monahi, a merge să privească sau să sufere scenicile jocuri (azi: teatru, concert laic, televizor, internet). Ci şi de se va chema vreunul la nuntă, când însă vor intra jocurile cele spre amăgire (taraful), să se scoale şi îndată să se ducă. Aşa porunceşte învăţătura Părinţilor noştri; iar dacă vreunul s-ar prinde întru aceasta, sau să înceteze, sau să se caterisească. [Vezi şi Apostol: 42, 43; Sinod 6: 51, 62, 66; Sinod 7: 22; Laodiceea: 3, 54; Cartagina: 17, 70]

CANON 33
Să nu fie iertat a rosti cineva în amvon dumnezeieştile cuvinte către popor (Apostol, Cântări, sau Predică), după rânduiala celor în cler număraţi, fără a avea ieraticească hirotesire, şi de nu va primi canoniceşte binecuvântare de la păstorul său. Iar de se va vădi cineva făcând afară de cele mai sus scrise, să se afurisească. [Vezi şi Apostolesc: 77; Sinod 7: 14; Laodiceea 23: Cartagina: 22]

TÂLCUIRE
Să nu fie lăsat vreunul să rostească în amvon dumnezeieştile cuvinte poporului de nu va lua mai întâi de la arhiereu pecetluirea canonică de citeţ. Iar care va face afară de acestea, să se afurisească.

CANON 76
Cei ce vin în biserică spre a cânta, nici strigări necuviincioase nu voim a se întrebuinţa (şi firea spre răcnire a o sili), nici a zice ceva din cele nepotrivite neînsuşite Bisericii; ci cu multă luare-aminte şi cu umilinţă a aduce lui Dumnezeu Privitorului celor ascunse acest fel de psalmodii. Că sfinţitul Cuvânt a învăţat pe fiii lui Israil a fi evlavioşi. [Vezi şi Levit 15: 30]

TÂLCUIRE
Cântarea Psalmilor se face în Biserică rugăciune este către Dumnezeu pentru a se milostivi asupra păcatelor noastre. Şi cel ce se roagă şi se tânguieşte trebuie a avea suflet cucernic şi umilit, iar răcni cineva arată suflet semeţ şi neevlavios. Pentru aceasta porunceşte Canonul, ca cei ce cântă în Biserică să nu-şi silească firea lor pentru a striga puternic, nici să zică altele necuviincioase în Biserică. Care însă ar fi cele neîncuviinţate în Biserică? Cântecele femeieşti, cele jalnice – prin aceasta zice şi (prea) multele tereremuri, şi cea peste măsură pestriţime a cântării, sau cele ce pleacă sufletele spre curvie. Însă porunceşte Canonul ca toate acestea să lipsească din Biserică, şi cântăreţii să aducă lui Dumnezeu cântările cu multă luare aminte, ca Celui ce vede ascunsele inimii, şi mai ales cugetele inimii celui ce cântă şi se roagă, căci strigările sunt ale celor din afară. Pentru că şi sfinţitul cuvânt al Leviticului învaţă a fi cucernici fiii lui Israíl către Dumnezeu. Zice şi Proorocul Davíd: „cântaţi cu înţelegere”. Acest grai, tâlcuindu-l Marele Vasilie (în adunarea în scurt 279), zice: Înţelegerea cuvintelor Sfintei Scripturi se aseamănă cu felurimea bucatelor ce mănâncă gura. Fiindcă după Iov [cap 12: 11] «Gâtlejul gustă bucatele», iar mintea judecă cuvintele. Aşadar, dacă sufletul cuiva judecă puterea fiecărui cuvânt, precum şi gustul pe felurimea bucatelor, acesta plineşte porunca. Adaugă acelaşi Vasilie iarăşi (vezi adunarea în scurt 281) că oricare nu merge în Biserică să cânte cu dorinţă, acela ori să se îndrepteze, ori să se izgonească. Iar dacă sunt Psalţi mulţi, zice (vezi adunarea în scurt 307), aceştia, să întrebuinţeze psalmodiile [cîntare de Psalmi], cu rândul (efimería), adică după săptămână. Iar cel din Laodíchia al 15-lea Canon porunceşte să nu cânte în Biserică altul afară de cei canonici, şi din cărţile cele de piele să cânte Psalţii. Adică numai de pe cele de membrană, cântând însă şi de pe alte cărţi de psaltichíe. Dar şi cel 23 al acestuiaşi, zice, că nu pot psalţii când cântă purtând orar. Se cuvine însă ca printre cântări să fie şi citire (şi rugăciune) după Canonul 17 al aceluiaşi.

DIN CANOANELE SINODULUI al 7-lea Ecumenic

CANON 2
De vreme ce cântând ne împreunăm cu Dumnezeu, toţi Creştinii (sunt datori) a păzi lucrul acesta mântuitor, iar mai ales cei îmbrăcaţi cu ieraticeasca vrednicie. Pentru aceasta hotărâm ca tot cel ce urmează a se înainta la treapta episcopiei, desăvârşit să ştie Psaltirea, ca dintru aceasta şi pe tot clerul lui să sfătuiască a-l învăţa; să se cerceteze însă cu încredinţare de mitropolitul, de are osârdie a citi cu luare aminte, şi nu în treacăt, atât sfintele Canoane, cât şi sfânta Evanghelie, şi cartea Dumnezeiescului Apostol, şi toată Dumnezeiasca Scriptură, şi a petrece după Dumnezeieştile Porunci, şi a învăţa pe norodul său; că fiinţă a ierarhiei noastre sunt Cuvintele cele de Dumnezeu predanisite, adică, adevărata ştiinţă a Dumnezeieştilor Scripturi, precum Marele Dionisie a zis. Iar de s-ar îndoi, şi nu ar pofti să facă şi să înveţe aşa, să nu se hirotonisească. Că prooroceşte a zis Dumnezeu: «Tu cunoştinţa o ai depărtat; şi Eu te voi depărta pe tine a nu sluji Mie» [Vezi şi Oséa 4: 6, Cartagina: 24]

CANON 14
Cum că rânduială urmează în preoţie, tuturor este bine arătat, şi cu scumpătate a se păzi încredinţările preoţiei, este lucru bineplăcut lui Dumnezeu. Deci, fiindcă vedem că fără de hirotesíe unii iau din pruncie tunderea clericatului, neluând încă de la episcop hirotesia, şi citesc pe amvon în adunare, înafara canonului făcând astfel, poruncim ca de acum înainte a nu se face aceasta. Aceasta însă a se păzi şi la monahi, că hirotesíe de anagnóst este slobod fiecărui egumen a face numai în monastirea sa, dacă şi însuşi egumenului i s-a făcut hirotesie de către episcop spre şederea egumenească. Aşijderea şi după obiceiul vechi, horepíscopii după voia dată de episcopul se cuvine a hirotesi anagnóşti [şi psalţi]. [Vezi şi Sinod 6: 33; Cartaghén: 22]

DIN CANOANELE SINODULUI DIN LAODICEEA

CANON 15
Nu se cuvine ca alţii decât canoniceştii psalţi să se suie în amvon şi să cânte de pe membráne [cărţile de piele], şi să nu cânte în Biserică alţii oarecare. [Sinod 6: 75]

TÂLCUIRE
Opreşte canonul acesta de a cânta în Biserică fieştecine, ci numai cântăreţii cei canoniceşti, adică cei număraţi în cler şi hirotoniţi la fiecare Biserică, care şi în amvon se suie şi cântă pe Psaltichíi de membrană, sau şi de hârtie, căci de ar cânta cel neînvăţat urmează nerânduială şi hasmodie. Şi dimpotrivă, urmează buna rânduială dacă cântă rânduiţii psalţi. Vezi şi pe Canonul 75 al Sinodului 6.

CANON 24
Nu se cuvine ca cei Ieraticeşti, de la presbiteri până la diaconi, şi de aici înainte cei ai rânduielii Bisericeşti, până la slujitori, ori anagnóşti, ori cântăreţi, ori catehisitori, ori portari, ori din tagma aschetéilor, să intre în cârciumă.

TÂLCUIRE
Canonul opreşte de a intra în cârciumă, atât cei ai altarului ierosiţi, cât şi clericii cei din afară de altar toţi, asemenea şi monáhii. Vezi şi pe cel 42 Apostolesc.

DIN CANOANELE SINODULUI DIN CARTAGINA

CANON 14
Oricare din clerici, pornindu-se asupră-i pricínă învinovăţitoare (criminală), ori politicească (civilă) în Biserică, dacă lepădându-se de bisericeasca judecătorie, ar voi cu publicile judeţuri a se judeca, chiar de s-ar glăsui hotărârea în partea lui, locul său din cler îl va pierde. Şi aceasta la pricínă învinovăţitoare. Iar la pricínă politicească, va pierde aceea pe care au biruit, de va voi a-şi ţine locul său. [Vezi şi Apostolesc: 74; Sinod 1: 6; Sinod 4: 9; Antiohía: 12; Cartaghén: 115]

TÂLCUIRE
Toţi cei Ierosiţi, şi clericii, când au vreo pricínă, ori învinovăţitoare, care poate să-i caterisească, ori politicească, adică pentru pagubă de bani, sau altceva, trebuie atât pârâşii, cât şi pârâţii, a o căuta la judecata bisericească a episcopului, sau al mitropolitului, căruia sunt supuşi, precum canonul acesta rânduieşte. Iar de va defăima cineva din ei scaunul judecătoresc cel Bisericesc, şi va vrea a se arăta curat de vina sa, la judeţurile cele din afară şi lumeşti, aceasta, şi de s-ar îndrepta de vină la acelea, să se caterisească, de a fost pricína învinovăţitoare (de cateris). Iar de a fost pentru bani, sau altele asemenea, şi a biruit la judecată, de voieşte a-şi avea trepta Ierosirii, şi să nu se caterisească, trebuie să piardă folosul ce a dobândit prin lumeştile judeţuri. Iar nelepădându-se de acel folos, să se caterisească că a defăimat scaunul bisericesc.

CANON 17
Creştinii să nu săvârşească ei înşişi privelişti lumeşti, nici să le privească, iar unde sunt hule să nu se apropie. [Vezi şi Apostoleşti: 42, 43; Sinod 6: 24, 51, 62, 66; Laodichia: 13, 54; Cartaghén: 70]

CANON 39
Oricare clerici, de nu s-ar supune episcopului lor care ar dori pentru oarecare pricíni ale Bisericilor lor a-i ridica pe ei la mai mare cinste în Biserica lor (adică a-i diaconi sau preoţi), aceia să nu mai slujească nici în treapta din care n-au voit a ieşi.

TÂLCUIRE
Câţi s-au făcut anagnóşti, psalţi, ipodiáconi, şi simplu clerici şi slujitori ai Bisericii, se cuvine a fi atât de vrednici, încât nevoia chemându-i, să se înainteze şi la mai înaltă treaptă a Ierosirii, precum o arată aceasta şi Marele Vasilie în canoniceasca sa epistolie cea către horepiscopi, care este Canonul 89. Canonul acesta rânduieşte ca câţi clerici nu fac ascultare episcopilor lor, care pentru nevoia şi sărăcia Bisericilor lor caută a se înainta la mai înaltă treaptă, adică pe ipodiaconi în diaconi, şi diaconi în preoţi, aceştia, zic, nici în cea mai de jos treaptă să rămână, pe care n-au voit a o lăsa, nu pentru evlavie, după anonimul tâlcuitor, sau pentru nevrednicie, ci pentru neruşinarea şi nesupunerea, sau pentru osteneala treptei celei mai înalte, asemenea zicând să se caterisească de dregătoria lor.

DIN CANOANELE SFÂNTULUI VASILE CEL MARE

CANON 69
Anagnostul, dacă s-ar împreuna cu logodnica sa mai înainte de nuntă, un an fiind oprit, se va primi spre a citi, rămânând neînaintat. Iar păcătuind fără logodnică, va înceta de slujbă. [Vezi şi Apostolesc 26]

TÂLCUIRE
Dacă vreun citeţ sau cântăreţ s-ar împreuna cu logodnica sa mai înainte de săvârşirea nunţii, cu voia şi a ei, un an se opreşte de slujba sa. Apoi iarăşi se primeşte la aceeaşi, fără a mai spori la altă treaptă. Iar de s-ar împreuna cu muierea ce nu i-a fost logodnică, să înceteze de tot de slujbă.

DIN CANOANELE SFÂNTULUI NIKIFOR

ÎNTREBAREA 1: Cuvine-se a cânta sau a citi în amvon vreun mirean sau monah ce nu are pecete (hirotesie)?

RĂSPUNS: A face slujbele citeţului în amvon fără de hirotesie este oprit.