Ca bozia de pe maidan, semeaţă,
Lupt îndărătnic fără cer şi ploaie,
Cu brâncituri între hârburi şi gunoaie
Fac loc pentru netrebnica mea viaţă.

Şi ca urzica sunt, mă-ndes cu fierea,
Cu ticăloasa mea amărăciune;
Ce dulci mi-s ţepii când nu le ştiu puterea
Ce tare-s în superba-mi spurcăciune…

Strivit sub tălpi mai iute dau seminţe,
Mai viu duhnesc când mi se smulge-o foaie,
Cresc vrăjmăşit mai dârz din umilinţe,
Ca bozia mă-nalţ peste gunoaie.

Şi ca urzica ies prin garduri sparte
Întărâtat de-o duşmănie sfântă.
Târziu, când voi muri în marea frântă,
Îmi voi înfige ţepii chiar prin moarte.

(din volumul Amintiri din întuneric, al Preotului Nicolae Grebenea)