Cu toate că abundă internetul de înregistrări video şi audio cu Părintele Justin şi cu toţi Sfinţii contemporani despre pericolul multilateral al identităţii electronice, cu toată mulţimea de interviuri publicate în cărţi şi reviste, cu toate zecile de cărţi în toate limbile în care aceşti Sfinţi vorbesc în detaliu despre acest subiect, se pare că, din pricina permanentei tulburări provocate de propaganda primirii acestor acte de identitate, este mereu nevoie de reafirmarea, de reamintirea învăţăturii de credinţă.

Învăţătura de credinţă ortodoxă este neschimbată pentru că Hristos este pururea Acelaşi, şi învăţătura Duhului Sfînt este aceeaşi: aşa cum este lăsat în Evanghelie, la Sfinţii Apostoli, Sfinţii Părinţi, de la început şi pînă la sfîrşitul acestui veac. Ea nu se modifică de către forma de organizare a Bisericii care este ierarhia bisericească, asiguratoarea continuării apostolice, ci este doar mereu reîntărită, reexplicată, pentru a rămîne mereu în Adevărul cel Veşnic, nemişcat de duhul veacului. Ortodoxia, Predania, învăţătura de credinţă revelată nu se schimbă niciodată. Sfinţii Părinţi, adică purtătorii de Dumnezeu, fie ierarhi, fie monahi, fie mireni, ajunşi la sfinţenie, propovăduiesc cu toţii acelaşi adevăr de credinţă, în toate veacurile.

Sobornicitatea este consimţirea Sfinţilor cu Adevărul Unic, împreună-glăsuirea lor cu El. Sobornicitatea este aşadar diferită de sinodalitate. Sinodalitatea este organizarea administrativă a Bisericii. Sfinţiţii ierarhi prin sinoade asigură ocrotirea sobornicităţii şi o aplică în rînduielile bisericeşti. În Crez spunem: Una, sobornicească Biserică, nu sinodalicească, acest punct din Crez însemnînd sobornicitatea confirmată sinodal, adică revelaţia apărată prin continuatorii sfinţilor apostoli care sunt ierarhii. Astfel Ortodoxia nu funcţionează pe modelul papistaş, în care sinodul decide credinţa în chip tiranic şi relativist, nici ca la protestanţi unde poporul decide credinţa în chip democratic şi individualist, ci dimpotrivă, în Biserica noastră Ortodoxă SFINŢII afirmă, confirmă şi apără sinergic – sinodal şi individual – credinţa Domnului nostru Iisus Hristos, care nu se schimbă.

În cazul actelor de identitate electronică, sobornicitatea dogmatică este evident propovăduită de toţi Sfinţii contemporani, de la Sfîntul Seraphim Rose la Sfîntul Paisie Aghioritul, de la Sfîntul Nicolae Velimirovici la Sfîntul Cleopa Ilie, de la primii mari stareţi de la Optina pînă la mărturisitoarea Aspazia Oţel recent mutată la Domnul, toţi vorbesc despre identitatea creştină faţă cu identitatea antihristică, toţi spun că primul pas de compromis duce la un altul şi un altul pînă la o inevitabilă acceptare a peceţii (implantul), şi că cine primeşte carnetul de partid, va primi şi funcţia de partid, apoi misiunea de partid, apoi compromisurile de conştiinţă tot cresc iar omul acela nu-şi mai revine, fiindcă paşii i se par mici, acceptabili, uşor de întors, uşor de pocăit, dar lipsind pocăinţa, adică încetarea lucrării păcatului (ascuns sub chipul compropmisului), astfel cade tot mai adînc, părăsit puţin cîte puţin, pe nesimţite, de harul Duhului Sfînt, încît bietul om, nedîndu-şi seama şi nevrînd, se trezeşte tîrît fără de întoarcere la compromisul final. Acesta este avertismentul nu doar al Părintelui Justin, cum spun unii greşit informaţi sau răuvoitori, cum că “problema identităţii electronice e o invenţie a Mănăstirii Petru Vodă”, nu nicidecum!, identitatea electronică este explicitată ca antihristică de ÎNŞIŞI CEI CE AU CREAT-O. Dacă însuşi satana îşi exprimă făţiş paternitatea sistemului, este uluitor cum unii creştini vor să-l disculpe.

Concret, Sfinţii explică în ce constă problema acceptării actelor de identitate cu microcip: CONSIMŢĂMÎNTUL. Consimţămîntul, liberul arbitru, este singurul lucru prin care omul decide cui îşi dă sufletul: lui Dumnezeu sau celui viclean. Nici Dumnezeu, nici cel viclean nu pot trece de consimţămîntul omului. OMUL ALEGE. Cînd omul alege de bunăvoie identitatea antihristului, Îl sileşte pe Duhul Sfînt să se îndepărteze de el şi pe duhul viclean să se apropie de el. Cei care crezînd că acceptînd identitatea electronică nu-şi clatină deloc crezul dogmatic, pentru că doar implantul este lepădarea totală, pot totuşi vedea o schimbare nu numai în viaţa duhovnicească, în legătura lor cu Dumnezeu. Ba o boală, ba un accident, ba o supărare, ba o nenorocire, deodată aceste ispite li se înteţesc, se îngreuiază asupra lor, şi interesant este că ei simt că “nu le mai pot duce”, puterea lor sufletească şi duhovnicească a scăzut, limpezimea minţii i-a părăsit, nădejdea le-a slăbit. De ce? Pentru că harul Duhului Sfînt s-a depărtat de la ei. Asiguraţi din toate părţile că a lua aceste acte de identitate “nu e nici o problemă”, asiguraţi de unii ierarhi – care oricît ar fi de bine intenţionaţi, nu au vederea duhovnicească a Sfinţilor mucenici şi văzători de Dumnezeu –, asiguraţi de duhovnici – care aşteaptă ordin de sus, nu luminare de Sus –, asiguraţi de rude şi prieteni, de autorităţi, de tot felul de saituri şi bloguri pretins ortodoxe, şi bieţii oameni, mulţi dintre ei, au primit aceste acte prin care s-au îndepărtat de plinătatea harului şi s-au apropiat de puterea celui viclean.

Negînd în mod perfid Taina Sfîntului Botez, identitatea electronică duce la pierzania sufletului: uşor, puţin cîte puţin, la fel cum un gînd rău atrage alt gînd rău, şi gîndul devine hotărîre, iar hotărîrea se face faptă, fapta se repetă, devine patimă şi greu se dezrădăcinează. Dar cînd mintea se ţine curată şi respinge gîndul rău încă de la prima lui ivire, al doilea gînd va afla mintea întărită şi puternică, n-o va clătina, iar ispita va slăbi şi se va mistui de puterea Duhului Sfînt care creşte pe măsura ocrotirii sale de către cel mai de preţ dar al omului: LIBERUL ARBITRU.

Să luăm aminte la învăţătura dată de Duhul Sfînt celor care s-au nevoit şi L-au cîştigat, celor ce cu sînge şi osteneală L-au făcut pe Hristos să vorbească cu ei faţă către faţă: NU PRIMIŢI ACTELE ELECTRONICE!

Aşa să ajute Dumnezeu!

La pomenirea Sf. Mucenic Haralambie şi a naşterii Părintelui Justin, 2018

Mănăstirea Petru Vodă

Notă: Actele de identitate despre care e vorba pot fi sub orice formă. Ceea ce contează este faptul că ele exprimă identitatea. Aşa sunt, de pildă: carduri de identitate electronice (eliberate de anumite ţări în care românii au emigrat sau în curs de pregătire în această ţară), carduri de sănătate electronice, carduri bancare electronice, paşapoarte electronice, carduri de călătorie nominale electronice, carduri de acces electronice, etc.