Pentru nevoinţa aceasta văzută, şi care izvodire mai mare este şi întâia, aceasta să o cunoaşteţi, iubiţilor, cum că una de alta sînt legate toate bunătăţile. Căci ca un lanţ duhovnicesc una de una sînt atârnate: rugăciunea de dragoste, dragostea de bucurie, bucuria de blândeţe, blândeţea de smerenie, smerenia de slujire, slujirea de nădejde, nădejdea de credinţă, credinţa de ascultare, ascultarea de simplitate.

Precum şi partea cea potrivnică, una de una răutăţile sînt legate: urâciunea de mânie, mânia de mândrie, mândria de mărirea deşartă, mărirea deşartă de necredinţă, necredinţa de învârtoşarea inimii, învârtoşarea inimii de lenevire, lenevirea de trândăvire, trândăvirea de nebăgarea de seamă, nebăgarea de seamă de nerăbdare, nerăbdarea de iubirea de îndulciri.

Iar cap atotbunei sârguinţe şi vârful îndreptărilor este aşteptarea întru rugăciune, dintru care şi bunătăţile celelalte prin cea de la Dumnezeu cerere în toate zilele a le câştiga putem. Pentru că de aici se face înlăuntru, întru cei ce se-nvrednicesc de împărtăşirea sfinţeniei lui Dumnezeu şi a lucrării duhovniceşti, şi unirea dragostei minţii către Domnul, întru nepovestită iubire. Pentru că cel ce pe sineşi în toate zilele la rugăciune a aştepta sîrguieşte, cu dragoste dumnezeiască şi cu dorire înfocată, din dragostea cea sufletească se aprinde către Dumnezeu, şi darul sfinţitoarei săvârşiri a Duhului îl primeşte.

Sf. Macarie Egipteanul – Omilii, ed. Predania, 2009, Cuvîntul 40, pag. 270