Cum se scrie un pomelnic:

Se scriu unele sub altele, cu litere de tipar, numele de botez ale credincioşilor, astfel:

Pentru cei vii:

Viii care sunt botezaţi ortodox şi trăiesc conform Credinţei pot fi pomeniţi la Sf. Liturghie (slujită zilnic în mănăstirea noastră).

Viii care nu sunt botezaţi ortodox sau care nu trăiesc conform Credinţei nu pot fi pomeniţi la Sf. Liturghie ci la Psaltire (citită permanent). La Psaltire pot fi pomeniţi cei ce sunt de altă credinţă, sau ortodocşii care trăiesc în păcat (necununaţi, în patimi grele sau cu păcate grave nepocăite).

Viii bolnavi pot fi pomeniţi la Sf. Maslu (vinerea de la ora 0 şi de la ora 10:30).

Pentru cei adormiţi:

Adormiţii botezaţi ortodox care au trăit conform Credinţei pot fi pomeniţi la Sf. Liturghie, precum şi la Parastas (zilnic).

Adormiţii botezaţi ortodox care au trăit în păcate de moarte, departe de Sfînta Biserică, pot fi pomeniţi doar la Parastas.

Adormiţii non-ortodocşi nu pot fi pomeniţi nominal decît la rugăciunile personale, iar nu la slujbele Bisericii.

Pomelnicul se citeşte uşor dacă este scris îngrijit, citeţ şi dacă conţine aprox. 10-12 nume.

Din pricina mulţimii pomelnicelor în biserica Mănăstirii noastre, ele se pomenesc prima dată la proscomidie de către preot, apoi zilnic în cadrul sfintelor slujbe de către obştea monahală, care co-liturghiseşte astfel cu preotul pentru mîntuirea poporului.

Tainele Bisericii sunt daruri de la Dumnezeu şi nu se plătesc, ci se răsplătesc tot lui Dumnezeu prin donaţii benevole, care sunt folosite tot pentru trebuinţele bisericeşti. Donaţiile se pot face pe adresa mănăstirii, prin mandat poştal.

De ce se împart pomelnicele pe categorii?

Nu se scriu laolaltă viii și morții, fiindcă sufletele acestora se găsesc în dimensiuni diferite. Pomenirile de la Proscomidia Sfintei Liturghii se fac separat pentru vii şi separat pentru cei adormiţi.

Sufletele celor pomeniţi la Sf. Liturghie se unesc cu Hristos, în Duhul Sfînt. De aceea, cei care nu au primit Sfîntul Botez sau trăiesc în păcate de moarte prin propria lor alegere, nefiind în comuniune cu Mîntuitorul Iisus Hristos sau refuzînd-o conştient, nu pot fi pomeniţi la Sfînta Liturghie.

Cei sinucişi nu se pot pomeni deloc, deoarece au renunţat din liber arbitru la darul vieţii. Dumnezeu respectă libera alegere a făpturilor Lui. Nimeni nu poate fi mântuit împotriva dorinţei personale.

Pomelnicele se împart în funcție de scop: pentru Sfînta Liturghie (se pot scrie numai ortodocșii ce trăiesc conform poruncii lui Hristos), Sfîntul Maslu (taina vindecării sufletești și trupești), pentru Psaltire (pentru izbăvirea de duhuri rele).

Nu este necesar a preciza numele de familie, gradul de rudenie, vîrsta ocupaţia sau ce anume se cere (sănătate, pace, ajutor, etc)., întrucît cererile sunt incluse în ectenii și slujbe, dar și pentru că spune Mîntuitorul că știe Tatăl vostru ce vă trebuiește (Matei 6:8).

Ce este pomelnicul pentru Sfînta Liturghie?

Sfânta Liturghie este Taina liturgică instituită de Hristos Însuși, și are două aspecte:

1. În chip duhovnicesc, întru preotul slujitor, Mîntuitorul Iisus Hristos este Cel care, nevăzut pentru mulți dar văzut pentru cei sfinți, săvîrșește Sfintele Taine, precum şi gesturile rituale liturgice în Biserica Ortodoxă, Dumnezeu fiind Capul Bisericii, care este Trupul Său.

2. În chip concret, întru jertfa euharistică, pîinea și vinul din Sfîntul Potir devenind Însuși Sfîntul Lui Trup și Sînge, care prin dăruire ca mulțumire și împăcare către Tatăl, îl unește cu Dumnezeu pe omul care se împărtășește.

Precum la împărtășirea credinciosului preotul rosteşte numele celui ce se împărtășește, tot astfel la Proscomidie (adică la acea parte de început a Liturghiei, cînd preotul pregăteşte Sfintele Taine, din pîinea curată – prescura aleasă a fi Sfîntul Agneț, adică aceea ce se va preface în Trupul Domnului – (Miel=Agnus, Agneț) preotul desprinde cîte o părticică (fărîmă), pentru fiecare nume scris pe pomelnic), toate aceste părticele vor fi unite cu Sfîntul Trup al Domnului.

Cine NU poate fi pomenit la Sfînta Liturghie?

• Cei ce nu au Botezul, deoarece nu au primit încă credința în Dumnezeu.
• Cei ce trăiesc necununați, deoarece încalcă porunca Tainei Cununiei.
• Cei ce trăiesc împotrivindu-se legii lui Dumnezeu, făcînd păcate de moarte cu gîndul (înjurături de cele sfinte, blasfemii, ateism, trufie, ură stăruitoare, lipsă de pocăinţă, neiertarea aproapelui), cu cuvîntul (înjurături de cele sfinte, blasfemii, jurăminte mincinoase, grăirea de rău a strămoşilor, părinţilor şi sfinţilor, jurnalism anticreștin, politică anti-umană şi anti-creştină, semănători de ură, necredință, zîzanie, invidie, bîrfă, negarea realităţii, judecată, defăimare, osîndire, etc), sau cu fapta (crime, desfrîu, vrăjitorie, vicii, proxenetism, trafic de droguri, arme, etc.).
• Cei ce au apostaziat (au trecut la alte credințe, secte, yoga, meditație transcendentală, astrologie, masonerie, etc)
• Femeile ce fac pruncucidere luînd anticoncepționale (aceste pilule nu împiedică sarcina, ci o avortează după ce ea se petrece). Crima de pruncucidere se iartă numai prin pocăință, încetarea crimei, spovedanie, și săvîrșirea unui canon. Orice metode contraceptive afară de abstinenţă şi păzirea calendarului biologic sunt tot forme de ucidere şi desfrâu, iar cel ce lucrează aceste păcate nu poate fi împărtăşit cu Sfintele Taine ale Mîntuitorului Iisus Hristos.

Pentru aceste categorii, cel mai bine este să se dea pomelnic nu pentru Liturghie, ci pentru Psaltire, ca astfel să primească de la Dumnezeu ajutor și izbăvire, prin jertfa rugăciunii personale a celor ce se roagă.

Unde se dă pomelnicul?

La Preot. La Sfîntul Altar, înainte de începerea Sfintei Liturghii, în timpul Proscomidiei, cînd preotul pomeneşte numele celor scrişi. Lumînarea aprinsă este simbolul credinţei. Pomelnicul poate fi trimis şi prin poştă (sau prin email) la orice parohie, episcopie, patriarhie sau mănăstire unde se slujeşte Liturghia ortodoxă.

Ce este un pomelnic şi care este importanţa sa?

Rostirea, cuvîntarea, este act sacramental, act al cunoaşterii. Inteligenţa animalelor se limitează la a semnala reacţii, iar cea a roboţilor la a prelucra algoritmi şi informaţii, însă numai omul dă rostire, fiindcă numai el cuprinde rostul lucrurilor.

Actul pomenirii este comuniune, este unirea prin cuvîntul-nume cu Cuvîntul cel ce este mai presus de orice nume. Pomenirea Maicii Domnului şi a Sfinţilor este invocare şi unire prin adorare. Pomenirea morţilor este comuniunea în nemurire cu Dumnezeu. Pomenirea binefacerilor lui Dumnezeu este manifestare a credinţei şi mărturisire. A fi pomenit de Dumnezeu este a fi scris de Tatăl, prin Cuvînt, în Cartea Vieţii.

Întrucît Preoţia este mărturia şi lucrarea lui Hristos prin cei aleşi de El să sfinţească poporul, pomelnicul este rostirea, de către preot, a numelor celor ce doresc să primească binefacerile Tainei liturgice.

O precizare se cuvine făcută în era virtuală a avatarelor, a numelor inventate şi a numerizării lor: spre deosebire de numere (acordate în lagăre sau în sistemele represive care nu respectă demnitatea umană), numele reprezintă existența nobilă, vrednicia rațională, esența personală, rostul, menirea, crezul, iubirea, chemarea, legămîntul, cinstea, calitatea, miezul, calea. Pe scurt: identitatea. Numele este icoană a persoanei. Numele este mărturisirea persoanei despre sine. Toate Tainele creștine implică vrednicia numelui. Identitatea creștină este poarta de conferire a tuturor vredniciilor dumnezeiești.

Pomeneşte, Doamne, în Împărăţia Ta, pe toţi cei ce Te cinstesc pe Tine!