Mănăstirea Petru Vodă

Protestantizare de Crăciun

Dovada unei trăiri ortodoxe autentice este şi acel simţ exclusiv dăruit de Duhul Sfînt care sesizează prezenţa sau absenţa Sa dintr-un moment, lucru, om sau lucrare. O faţetă a acestei capacităţi este simţul ridicolului. Există un ridicol al unui act artistic eşuat, dar în cazul artelor bisericeşti există şi unul al non-epiclezei. Însă, pentru unii clerici analfabetismul multilateral manifestat (dogmatic, scripturistic, patristic, intelectual, afectiv, simţual, istoric, cultural, mistic) e mai mult periculos decît ridicol, fiindcă încurajează analfabetismul turmei păstorite, îndreptînd-o, prin relativizare sau prin reducţionism, către singurul deznodămînt posibil: pierderea identităţii ortodoxe şi apoi a mîntuirii.

De la an la an, bisericile sunt invadate de cîntări folk, pop, gospel, populare, manele, instrumentale (toate acestea fiind interzise de către Sfinţii Părinţi care s-au aplecat asupra lor), iar credincioşii le tolerează, ba chiar le gustă, pentru că acestea par să “gîdile plăcut urechea”. Nu calitatea, uneori de excepţie, a actului artistic eterodox este ceea ce e de respins, ci 1. faptul că aceste manifestări artistice eterodoxe au loc în sfintele biserici, cînd acest lucru este interzis categoric, şi 2. faptul că ele sunt organizate sau interpretate chiar de clerici (lucru care iar este neîngăduit), clerici a căror dilemă e aceeaşi cu a fostului preot Cristian Pomohaci, pe care, habar neavînd de Predanie, nu l-a lăsat inima să renunţe la muzica populară, la care se pricepea foarte bine, nici la atmosfera protestantă pe care o crea în biserică. Dacă în cazul său a primit mustrări arhiereşti, cazurile asemănătoare ce se înmulţesc primesc binecuvîntări arhiereşti…

Cu cît un act artistic eterodox e mai bine realizat, cu atît mai eficient este în a transmite publicului miezul de învăţătură eterodox al cărei înveliş este. De aceea Mîntuitorul a alungat cu biciul pe cei care vindeau în Templu nişte aparent nevinovaţi porumbei…

Ereticii au introdus instrumente muzicale acolo unde au constatat că lipsa Harului Dumnezeiesc ar trebui compensată cu ceva anume. Este de înţeles: creştinul căzut din Ortodoxie (în integralitatea sa, suflet şi trup) a simţit că ceea ce dăruieşte din toată inima nu mai este îndeajuns, pentru că nu-i mai oferă pacea lăuntrică adusă de comuniunea simţită a Duhului Sfînt, şi atunci caută să suplinească cu aceste surogate. Dar realitatea este că tocmai acestea – muzica instrumentală şi cea sincopată – sînt cele mai depărtate de insuflarea dumnezeiască şi ele nu doar că nu aduc pe Dumnezeu, ci sînt semne ale lipsei Sfintei Treimi şi determină căderea din Har. Dacă cineva simte că imnografia Bisericii, exclusiv vocală tocmai pentru că glasul omenesc s-a sfinţit prin Naşterea Mîntuitorului şi prin Sfîntul Botez, nu este suficientă pentru lauda lui Dumnezeu, şi ar vrea să aducă aceste manifestări non-ortodoxe în Biserica Domnului, să audă glasul Sfîntului Ioan Botezătorul: “Pocăiţi-vă! Gătiţi calea Domnului! Drepte faceţi cărările Lui!”

 

Actualizare 5 Ianuarie:

Ilustrativ textului de mai sus era un scurt video, compilat de noi alegînd foarte pe scurt, aleatoriu, între cele mai recente postări pe youtube ale concertelor de Crăciun 2017, fără să cunoaştem amploarea şi vechimea fenomenului. Deşi noi nu dădusem nume, artiştii care tocmai dăduseră aceste concerte s-au simţit deosebit de lezaţi de faptul că au fost incluşi în respectiva compilaţie, drept pentru care ne-au reclamat în fel şi chip, inclusiv scoţînd videoclipul de pe youtube. Gestul lor dovedeşte că totuşi conştiinţa i-a mustrat, fiindcă nu s-ar fi apărat cu invective şi viclenii, dacă nu se simţeau vinovaţi şi dacă n-ar fi ştiut că nu pot sta în faţa evidenţei, a Scripturii şi a Predaniei, în care de 2000 de ani nu s-au mai folosit instrumente în Sfînta Biserică (instrumentele muzicale, inventate de Iubal, urmaş al lui Cain, au fost folosite în Templul iudaic pînă la Venirea Mîntuitorului Iisus Hristos şi s-a renunţat la ele, precum şi la păzirea Sabatului, la jertfele animale, sau la circumcizie, acelea fiind ale legii vechi. În Legea Nouă, doar vocea umană, sfinţită prin Botez, s-a permis şi s-a folosit în Biserică de toţi Sfinţii, întotdeauna. Faptul că clericii (de la arhierei la psalţi şi de la diasporeni cultivaţi la credincioşi necatehizaţi din vreun cătun) s-au trezit după 2000 de ani să readucă instrumentele în Biserica de unde ele s-au scos odată cu exorcismele de la Botez, arată exact duhul protestant care ia amploare îngrijorătoare în România – şi din pricina influenţelor nestăvilite ale educaţiei protestante şi a crasei necunoaşteri a Ortodoxiei, dar şi din pricina duhului lumesc, al “drepturilor omului” aggiornat, neopatristic, care se consideră mai isteţ apostol decît Sfinţii Apostoli, mai iubitor decît Mîntuitorul şi mai luminat decît Sfintele Soboare. Din neştiinţă ori din trufie, cugetarea eretică nu trebuie scuzată nimănui, fie că e un vlădică cu trei doctorate, fie că e premiant internaţional, fie că e mare maestru al artei psaltice, fie că e mirean cu o evlavie greşit exprimată. Predania este calea arătată de Duhul Sfînt pentru a primi şi păstra mîntuirea, iar depărtarea de ea este depărtarea de mîntuire. Biserica, indiferent că e în timpul liturgic sau nu, este SPAŢIUL liturgic. În spaţiul liturgic, spaţiu sacru, spaţiu dumnezeiesc, “să tacă tot trupul”, adică: să tacă toată cugetarea cea trupească, iubitoare de plăceri trupeşti, ale ochilor, ale urechilor, ale glasului şi buzelor. Arta Bisericii Ortodoxe este artă revelată de Duhul Sfînt, cu forme de mare diversitate, dar totuşi cuprinsă într-o erminie statornicită. Teatrul, concertele simfonice, jongleriile, epatările, recitările de poezie, prezentările de modă, expoziţiile de pictură, etc. etc, au loc pe scenele lor aferente, nu în spaţiul unde Se pogoară Dumnezeu să Se dea credincioşilor. Iar clericii care preferă artele exoterice, artele duhului lumii, artele inventate de eresuri şi de păgîni, aceia o fac spre ruşinea, nu spre cinstea lor; spre pierderea de suflete, nu spre cîştigare. Chiar dacă preasfinţiile, sfinţiile, frăţiile şi domniile lor însetează după afirmarea părerilor lor proprii, noi să le iubim pe ale Sfinţilor, prin care ne mîntuim.

Întrucît videoul original ne-a fost şters, iată o serie de linkuri, orientativ. Rămîne ca poporul lui Dumnezeu, dimpreună cu arhiereii ortodocşi iubitori de Ortodoxie să pună stavilă acestei neruşinate desacralizări ale Sfintelor Locaşuri Ortodoxe:

Fenomen larg în diaspora, unde locuieşte UN SFERT din poporul român – tradiţii dacice desfăşurate chiar în spaţiile liturgice!:

Concert organizat de arhierei:

Alt concert, tot organizat de arhierei, nu doar cu orchestră, dar şi cu teatru:

Concert vocal-simfonic la Sibiu

Alt concert simfonic, tot organizat de arhierei:

CONCERTUL DE ANUL NOU DE LA BAIA MARE 2018

CONCERTUL DE ANUL NOU DE LA BAIA MARE 2018

Posted by Catedrala Episcopala Sfanta Treime Baia Mare on 1 Ianuarie 2018

Altul, cu reacţii:

http://www.b1.ro/stiri/eveniment/revolta-in-biserica-din-cauza-concertului-operei-nationale-in-catedrala-mitropolitana-cluj-napoca-preotii-si-teologii-cer-demisia-decanului-facultatii-de-teologie-organizatorul-evenimentului-144314.html

Un fel de apostazie catolică:

Alt concert instrumental, la Iaşi:

Piatra Neamţ:

Arhiereu care dă concert cu Evanghelia:

…orchestra din Timişoara:

Unul din mulţii preoţi care cîntă oriunde (serbări şcolare, cumetrii, concerte diverse):

Colindul celui fără de țară – Ansamblul folcloric "Busuiocul", Bacău.

Posted by Ciobanu Cristina on 22 Decembrie 2017

Operete romanţate:

Teatru!:

Alt teatru, cu binecuvîntări arhiereşti:

Alt teatru:

Proiecţii de filme satanice pe altar!:

Primul preot care şi-a făcut clip folosind Sfînta Masă:

https://youtu.be/CvPc8nxU0P0?t=75

Cu pianul în biserică:

Sau cu balalaicile:

Ghiveci uniat:

Oastea Domnului, care nu ne miră:

Şi militarii cîntă cu zdrăngănele:

Ceva penibil:

Manele…:

În loc de sufragerie:

Preoţii care ne-au reclamat:

Aceiaşi, tot cu binecuvîntări arhiereşti:

https://www.youtube.com/watch?v=vXDg60KhZvg

Nesesizînd cît de ridicolă fac haina clericală:

Aceiaşi preoţi, în costume populare, tot cu binecuvîntări arhiereşti:

Alţi preoţi, tot cu binecuvîntare arhierească:

Ba chiar şi cei mai buni dintre psalţi folosesc instrumente, tot cu binecuvîntare de la arhiereu:

 

Sau mireni (nu redăm maneliştii care-şi fac videoclipuri în biserici…). De la o greşeală tinerească:

la legendarul colindător care şi-a instalat setul de tobe în faţa Icoanei Mîntuitorului:

la o schimonosire cu iluminat, orgă şi producţii folclorice:

la soliste cărora nu le mai ajung scenele:

sau folk corporatist:

Sau cîntări gospel:

Noaptea magica a Nasterii Domnului la Biserica ICOANEI.

Posted by Petre Geambasu on 26 Decembrie 2017

Artişti români la biserica greacă din Bucureşti:

Colind de Anul Nou din Kalimnos

Colind de Anul Nou din Kalimnos și dans din Rodos

Posted by Romiosini Romania on 31 Decembrie 2017

ETC. Fenomenul este amplu. Şi plac numai celor ce nu trăiesc bucuriile reale ale vieţuirii ortodoxe. Nu colindele sunt problema, ci faptul că Naşterea Domnului e luată pretext pentru practici eretice. Şi dacă are cineva impresia că acestea ar fi benigne, iată unde se va ajunge în cel mai scurt timp:

 

Opriţi acest fenomen. Nu mai faceţi şi nu mai mergeţi la teatre şi concerte în biserică. Biserica nu e scenă. Biserica e Casa Domnului. Cereţi clericilor să-şi respecte chemarea şi harisma şi să nu se înjosească, nici să apostazieze, după creaţiile apostaţilor catolici şi protestanţi, inspiraţi de diavol. Cereţi arhiereilor să oprească organizarea de asemenea necinstiri ale sfintelor locaşuri, ca să nu vină mînia lui Dumnezeu – mai întîi peste ei, dar şi peste tot poporul.

 

 

 

Categories:   Apologetică ortodoxă

Tags:  

Comments

Sorry, comments are closed for this item.

CLOSE
CLOSE