La Editura Doxologia, în colecţia Biblioteca Paisiană, a apărut în condiţii grafice deosebite “Stihirarul”, o carte de muzică psaltică scrisă la Mănăstirea Neamţ în prima jumătate a secolului al XIX-lea, în obştea care se conducea după rânduielile lăsate de Sfântul Paisie Velicicovschi. Acestă carte conţine cântări din două manuscrise alcătuite de Visarion Ieromonahul în cel de-al doilea sfert al veacului al XIX-lea, ambele aflate acum în biblioteca Mănăstirii Agapia.

Visarion Ieromonahul a fost cel mai important reprezentant al şcolii de psaltichie din Mănăstirea Neamţ şi unul din cei mai mari alcătuitori sau traducători de psaltichie din Ţările Române în prima jumătate a veacului al XIX-lea. Un număr mare de manuscrise aflate în biblioteca Mănăstirii Neamţ sau în alte biblioteci din felurite părţi ale ţării şi din Sfântul Munte Athos cuprind cântări alcătuite sau traduse de acest mare protopsalt nemţean pentru aproape toate slujbele şi perioadele anului bisericesc. Pentru că era priceput nu doar la facerea cântărilor, ci şi la meşteşugul scrisului, Visarion Ieromonahul a alcătuit mai multe manuscrise psaltice, precum şi altele necesare obştii din care a făcut parte. O biografie amănunţită a acestuia nu se cunoaşte deocamdată. Nu ştim unde s-a născut, nici statutul familiei sale, nici care sunt numele părinţilor săi; puţinele date pe care le avem despre el provin din câteva însemnări pe marginea unor cărţi sau manuscrise. Până de curând nu era cunoscută nici măcar perioada exactă în care a trăit protopsaltul nemţean. O însemnare găsită de profesorul Pavel Lungu la sfârşitul unei cărţi care a aparţinut chiar lui Visarion Ieromanahul, aflată azi în biblioteca Mănăstirii Neamţ, arată că acesta a trăit între anii 1794 şi 1844. Mai ştim despre el că a deprins meşteşugul cântării în sistema cea veche de la Iosif Schimonahul, întâiul psalt al Mănăstirii Neamţ şi că a asistat la Iaşi la lecţiile de cântare pe care arhidiaconul Nichifor Kantuniari (profesor în Iaşi între 1808-1820) le preda ucenicilor lui.

Tipărirea cântărilor lui Visarion Ieromonahul reprezintă, pe lângă folosul lor pentru înfrumuseţarea slujbelor bisericii, şi un prinos de cinstire adus marelui protopsalt şi obştii nemţene vieţuitoare după aşezămintele Sfântului Paisie Velicicovschi. Aceste cântări sunt aspecte ale vieţii duhovniceşti, ale osârdiei pentru păstrarea tradiţiei şi ale bunei rânduieli instituite în Mănăstirea Neamţ de Stareţul Paisie şi păstrate după moartea sa, pentru câteva decenii, de către ucenicii săi. Pe lângă iscusinţa cu care au fost alcătuite sau potrivite pe limba română, cântările din această carte ne arată şi atenţia acordată în acele vremuri bunei rânduieli a slujbelor din Mănăstirea Neamţ.

Manuscrisul 505 din Biblioteca Mănăstirii Agapia – „Stihirarul” alcătuit de Visarion Ieromonahul din Mănăstirea Neamţ este, fără îndoială, unul dintre cele mai valoroase manuscrise psaltice ale şcolii româneşti. Scris foarte îngrijit, cu cerneală de două culori, neagră şi roşie, asemenea celorlalte manuscrise ale Părintelui Visarion, Stihirarul arată atenţia deosebită care se acorda alegerii şi pregătirii cântărilor în obştea Mănăstirii Neamţ. Această carte este scrisă spre folosul multor cântăreţi de strană şi al tuturor iubitorilor de muzică psaltică.

„Stihirarul”, o primă operă a Părintelui Visarion Ieromonahul din colecţia Biblioteca Paisiană, poate fi cumpărat de la magazinul online Doxologia, de la librăriile Doxologia, precum şi de la celelalte librării din Iaşi şi din ţară.

Stihirarul vine să completeze o mai veche apariţie editorială, Triodul paisian, pregătit pentru tipar în Mănăstirea Petru Vodă şi apărut în anul 2005 la editura Sophia (Bucureşti).

În aşteptarea primului volum al Stihiriarului paisian, adresăm felicitările noastre ostenitorilor la apariţia acestui al doilea tom.