Sînt unii monahi care intră şi se vîră în chilii închise, să-şi împlinească voile lor acolo. Hrănindu-se ca mistreţii, trăiesc în peşteri, şi de cele ce li se aduc lor se bucură. Şi pentru aceasta, fug de aşezămîntul mănăstirii, nevrînd să se ostenească, nici să se supună egumenului, neprimind să petreacă cu smerenie împreună cu călugării nici o zi, vrînd pe pămînt să fie ei cinstiţi. Ei pun rînduieli şi legi femeilor şi cu mărturisirea leagă şi dezleagă, nepricepuţii, ei înşişi avînd trebuinţă de dezlegare de la alţii. Şi înălţarea de minte, cea mai urîtă lui Dumnezeu şi cea mai spurcată, aceea petrece întru dînşii. Că se socotesc a fi mari şi sfinţi, iar pe toţi oamenii îi cred mai proşti decît ei, numai ei singuri socotindu-se că plac lui Dumnezeu.

Şi acolo şezînd, rînduiesc casele altora, iar de casa lor, mănăstirea, cu nebunie fug. Rînduiesc tocmeli şi cumpărări multe, şi cîştigare de averi şi de case rînduiesc şi multe alte nebunii se află la dînşii. Îşi fac nume vestit şi scrisori trimit la toţi, ostenindu-se şi poftind ca să se înştiinţeze, de s-ar putea, pînă şi în alte ţări. În acest fel este diavolul cel cu rău meşteşug, că pe toţi îi întoarce de la calea cea dreaptă la voile sale, încît se împlineşte proorocia lui David, care zice: “Toţi s-au abătut, împreună netrebnici s-au făcut, nu este cel ce face bine, nu este pînă la unul”. Că acestea s-au scris pentru cei răi, care fără de lege şi fără de rînduială vîntură lumea şi toate cetăţile, şi, care, uitînd învăţăturile Apostolului Pavel, mănîncă întru lenevire pîine străină şi zilele lor rău îşi petrec.

Drept aceea, unora ca acestora, în Epistola cea către Tesaloniceni, Apostolul le grăieşte: “Fraţilor, vă poruncesc, în numele Domnului nostru Iisus Hristos, să vă feriţi de orice frate care umblă fără de rînduială şi nu după predania pe care aţi primit-o de la noi. Căci voi înşivă ştiţi cum trebuie să vă asemănaţi nouă, că noi n-am umblat fără rînduială între voi, nici n-am mîncat de la cineva pîine în dar, ci cu muncă şi cu trudă am lucrat ziua şi noaptea, ca să nu împovărăm pe nimeni dintre voi. Nu doar că n-avem putere, ci ca să ne dăm pe noi pildă vouă spre a ne urma. Ca şi cînd ne aflăm la voi, am dat porunca aceasta: dacă cineva nu vrea să lucreze, acela nici să nu mănînce. Pentru că auzim că unii de la voi umblă fără rînduială, nelucrînd nimic, şi iscodind. Dar unora ca aceştia le poruncim şi-i rugăm, în Domnul Iisus Hristos, ca să muncească în linişte, şi să-şi mănînce pîinea lor.” (II Tes. 3:6-10).