Cum de foc eşti, ce ţîşneşte, şi eşti rai răcoritor ?
Cum de arzi şi-alini îndată! Cum mă faci nemuritor ?
Cum de faci din vameşi îngeri şi-ntunericul lumină ?
Cum ridici din iad? Şi cum de curăţeşti pe cei din tină ?
Cum tragi bezna în lumină ? Cum de noaptea o cuprinzi ?
Cum de mă prefaci cu totul ? Inima cum o aprinzi ?
Cum de Te-mpreuni cu robii, fii ai Tatălui de-i faci ?
Cum de-i arzi de dor, rănindu-i ? Cum de iarăşi îi împaci ?
Cum de rabzi şi suferi? Doamne, cum nu răsplăteşti îndată?
Cum de vezi cele ce-n taină, numai Ţie Ţi se-arată ?
Cum, fiind aşa departe, vezi ce facem fiecare ?
Doamne, robilor Tăi dă-le îndelunga Ta răbdare.

Sf. Simeon Noul Teolog – Imnele dumnezeieştii iubiri – cuvîntul al cincilea
traducere inedită de Monahia Teodosia Laţcu (? – tipăritură din anii 50, păstrată de Monahia Heruvima Tănasă), în curs de apariţie, Mănăstirea Petru Vodă