Rînduiala “de catedrală” a slujbelor Bisericilor de Antiohia şi de Constantinopol din primul mileniu presupunea ca la utrenia sărbătorilor să se cînte de pe amvon un imn condac de către psalţii respectivelor catedrale sau biserici. Pînă la anii 700-800, cînd în aceste Biserici locale a început să fie adoptat tipicul şi imnografia Bisericii Ierusalimului, imnul condac a fost imnografia principală a acestor arhiepiscopii şi patriarhii. Imne condac au fost compuse încă din veacul al IV-lea. Ni s-au păstrat cîteva astfel de compoziţii, avînd între 18 şi 36 de strofe, de la nişte compozitori anonimi începînd cu veacul al V-lea. De pe la anul 500, însă, principalul imnograf, a cărui operă s-a păstrat în cea mai mare parte, dînd mărturia insuflării dumnezeieşti, a fost Sfîntul Roman Melodul. Dintre compoziţiile sale, unele se află pînă astăzi în uzul Bisericii Ortodoxe. Redăm mai jos întîiul imn condac compus de către acest dumnezeiesc melod pentru marele praznic al Naşterii Mîntuitorului nostru Iisus Hristos:

Luna lui Decembrie în douăzeci și cinci de zile

Condac la Nașterea lui Hristos
purtând acrostihul:
Τοῦ ταπεινοῦ Ρωμανοῦ ὕμνος / Imn al smeritului Roman

Prooimion, glas 3
Fecioara astăzi pe Cel mai presus de ființă naște
și pământul peștera Celui neapropiat aduce;
îngerii cu păstorii slavoslovesc
și magii cu steaua călătoresc;
Căci pentru noi S-a născut
Prunc tânăr, Dumnezeu Cel mai ‘nainte de veci.

1:
Vitleemul a deschis Edenul, veniți să vedem!
Aflat-am desfătarea tainică, veniți să luăm
cele din rai în lăuntrul peșterii!
Acolo s-a arătat rădăcină neudată odrăslind iertare
Acolo s-a aflat puț nesăpat
din care David mai înainte a dorit să bea.
Acolo o Fecioară născând Pruncul
a potolit îndată setea lui Adam și a lui David.
Pentru aceasta la Vitleem să ne grăbim acolo unde S-a născut
Prunc tânăr, Dumnezeu Cel mai ‘nainte de veci.

2:
Tatăl maicii, de voie, fiu făcutu-S-a
Mântuitorul pruncilor, ca prunc în iesle S-a culcat.
Aceasta înțelegând, zise cea care L-a născut:
Spune-mi, Copile, cum mi Te-ai semănat și cum Te-ai plămădit?
Te văd pe Tine, Îndurate, și mă spăimântez,
căci Te hrănesc cu lapte și nenuntită sunt.
Deși Te văd cu scutece,
văd floarea fecioriei mele pecetluită,
Că Tu, păzind-o, de bună voie Te-ai născut
Prunc tânăr, Dumnezeu Cel mai ‘nainte de veci.

3:
Înalte Împărate, ce treabă-ai Tu cu cei sărmani?
Făcătorule al cerului, de ce-ai venit la cei de pe pământ?
Peștera Ți-a fost dragă, ori ieslea desfătare?
Iată, nu este loc pentru-a Ta roabă să fie găzduită!
Și nu zic loc, dar nici chiar peșteră
Că și aceasta străină este;
Iar dacă Sarei care-a născut un prunc,
i s-a dat moștenire mult pământ, mie nici un sălaș măcar;
M-am folosit de peștera în care Tu, voind, ai locuit
Prunc tânăr, Dumnezeu Cel mai ‘nainte de veci.

4:
Asemenea cuvinte cu grai negrăit zicând
și pe Cunoscătorul celor nearătate ea rugând,
aude magii ce-L căutau pe Prunc.
Și-ndată acestora: Cine sunteți? Fecioara le-a strigat,
iar ei către aceasta: Cine ești tu, că ai născut pe unul ca Acesta?
Cine e tatăl tău, cine’i cea care te-a născut,
că Maică te-ai făcut și hrănitoare a Fiului fără de tată,
a Cărui stea văzând am înțeles cum că S-a arătat
Prunc tânăr, Dumnezeu Cel mai ‘nainte de veci.

5:
Căci cu acrivie Valaam ne-a ‘nfăţişat
noima cuvintelor pe care le-a proorocit,
zicând că urmează o stea a răsări,
o stea care va stinge toate oracolele şi toate prevestirile, [Num. 24:17]
o stea care va dezlega pildele înţelepţilor
şi zicerile lor şi lucrurile-ascunse,
Steaua stelei care s-a arătat,
cu mult mai luminoasă, ca Cel ce a făcut stelele toate.
Cel despre care s-a scris mai înainte: va răsări din Iacov
Prunc tânăr, Dumnezeu Cel mai ‘nainte de veci.

6:
Graiuri preaslăvite cum auzi Maria,
spre Cel născut din ea plecându-se, s-a închinat
și, lăcrimând, a zis: Fiule, mari îmi sunt,
mari îmi sunt toate câte-ai făcut cu sărăcia mea! [Luca 1:19]
Căci iată magii afară Te caută;
Ai Răsăriturilor împăraţi
Faţa Ta o caută,
și cei bogați din neamul Tău se roagă să Te vadă. [Ps. 44:13]
Căci poporul Tău cu-adevărat sunt aceștia către care Te-ai făcut cunoscut
Prunc tânăr, Dumnezeu Cel mai ‘nainte de veci.

7:
Pentru că sunt poporul Tău, Copile, poruncește
în cortul Tău să intre, ca să vadă
bogată pe ceea ce-i săracă, pe ceea ce-i sărmană având cinste.
Slavă și laudă Te am pe Tine; [Sir. 1:11] de-aceea nu mă rușinez,
Însuți ești har și bună cuviință
și-a cortului, și-a mea. Fă semn să intre!
De sărăcie nu-mi mai pasă,
căci ca pe o comoară te țin pe Tine, pe Care împărații au venit să-L vadă
Căci împăraţi și magi au cunoscut că Tu Te-ai arătat
Prunc tânăr, Dumnezeu Cel mai ‘nainte de veci.

8:
Iisus Hristos, adevăratul Dumnezeul nostru,
în chip nearătat sufletul Maicii Sale l-a atins,
zicând: Lasă-i să intre pe cei pe care prin cuvânt i-am adus,
fiindcă al Meu cuvânt, acesta care-a strălucit celor care Mă caută;
Stea este la vedere,
însă putere este la cugetare.
Cu magii a venit ca slujind Mie
și încă stă, plinind slujirea ei,
cu razele-arătând locul un’ S-a născut
Prunc tânăr, Dumnezeu Cel mai ‘nainte de veci.

9:
Primește, dar, acum, Curată, primește-i pe cei ce M-au primit,
căci sunt în ei așa cum sunt și’n ale tale brațe;
Căci nu M-am despărțit de tine, dar și cu ei venit-am.
Iar ea deschide ușa și primeşte alaiul magilor;
Deschide ușa, cea nedeschisă
uşa prin care Hristos a trecut numai.
Deschide ușa, care a fost deschisă
și nu i s-a furat nicicum comoara curăției.
Ea deschide ușa, prin care Ușa S-a născut [Ioan 10:7, 9]
Prunc tânăr, Dumnezeu Cel mai ‘nainte de veci.

10:
Iar magii îndată s-au grăbit să intre în cămară
şi văzînd pe Hristos s-au înfricoşat, că au văzut
pe Maica Acestuia, și pe al acesteia logodnic,
și-au zis cu frică: Acesta este Fiul fără de neam? [Evrei 7:3]
Și cum, Fecioară, pe-al logodnic
îl vedem acum în casa ta?
Nu are prihană Naşterea ta.
Dar să nu-ți fie spre ocară sălășluirea ta cu Iosif.
Mulţi sînt pizmuind și care iscodesc un’ S-a născut
Prunc tânăr, Dumnezeu Cel mai ‘nainte de veci.

11:
V-aduc aminte, a zis Maria magilor,
de ce îl țin pe Iosif în casa mea:
Spre dojenirea tuturor celor ce împotrivă grăiesc.
Căci însuși vă va spune cele ce-a auzit despre Pruncul meu;
Căci dormind a văzut un înger sfânt
zicându-i lui de unde am luat în pântece.[Mat. 1:20]
Vedenie de foc pe el, cel plin de spini,
l-a ‘ncredințat în noapte despre mâhnirea lui.
De-aceea este cu mine Iosif, să dea dovadă că Acesta este
Prunc tânăr, Dumnezeu Cel mai ‘nainte de veci.

12:
Înfățișează lămurit toate câte a auzit,
vestește deslușit toate câte-a văzut el însuși
în ceruri și pe pământ.
Cele ale păstorilor, cum au cîntat cei de lut cu cei de foc,
și ale voastre, magilor, că înaintea voastră-a mers
o stea, luminându-vă și calea arătându-vă.
Pentru aceea, lăsând cele mai înainte zise,
spuneți-ne nouă cele ce vi s-au întâmplat acum,
de unde ați venit, și cum ați înțeles cum că s-a arătat
Prunc tânăr, Dumnezeu Cel mai ‘nainte de veci.

13:
Cum acestea lor le-a grăit cea luminoasă,
ale Răsăritului făclii către aceasta au zis:
Tu vrei să afli de unde am venit aici?
Din al haldeilor pământ, de unde nu se spune că Domnul este Dumnezeul dumnezeilor; [Deut. 10:17]
Din Babilon, de unde nu se știe
Cine este Ziditorul celor pe care le cinstesc.
De-acolo a venit şi ne-a scos pe noi
scânteia Pruncului, din focul perșilor;
lepădând focul nimicitor a toate, un foc răcoritor vedem:
Prunc tânăr, Dumnezeu Cel mai ‘nainte de veci.

14:
Deșertăciune este a toate deșertăciunile, [Ecl. 1:2]
însă nici unul dintre noi nu cugetă acestea,
căci unii rătăcesc iar alții ‘s duși în rătăcire.
Pentru aceasta, o, Fecioară, prin a ta Naștere ne-am izbăvit
nu doar de rătăcire, ci și dintru strânsoarea
tuturor țărilor prin care am trecut,
a neamurilor ne ‘nsemnate, și-a limbilor necunoscute,
am străbătut pământul și l-am scotocit
cu făclia stelei, cercetând un ‘S-a născut
Prunc tânăr, Dumnezeu Cel mai ‘nainte de veci.

15:
Pe când acea făclie încă ne mai călăuzea,
Ierusalimul întreg l-am străbătut
plinind de voie cele-ale prorociei;
Căci am auzit că a ascuns-o Dumnezeu ca să o căutăm; [Sofonie 1:12]
Și cu făclia am străbătut cetatea
Vrând a găsi pe Marea îndreptare,
însă nu am găsit-o, că s-a luat
Chivotul ei cu toate bunurile ce le avea odinioară.[4 Împ. 24:13]
Trecut-au cele vechi, că le-a ‘nnoit pe toate [2Cor. 5:17]
Prunc tânăr, Dumnezeu Cel mai ‘nainte de veci.

16:
Așa, zise Maria magilor credincioși,
Ierusalimul tot l-ați străbătut,
Cetatea-aceea care-a ucis pe prooroci. [Luca 13:34]
Şi cum nevătămați deați trecut prin ea, care pe toți îi pizmuiește?
Și iarăși, de Irod cum de-ați scăpat,
de cel ce’n loc de lege suflă ucidere?
Iar ei către aceasta au zis: Fecioară,
nu am scăpat de el, ba chiar ne-am râs de el [Mat. 2:16]
oprindu-ne, pe toţi întrebând un’ S-a născut
Prunc tânăr, Dumnezeu Cel mai ‘nainte de veci.

17:
Când acestea de la ei de Dumnezeu Născătoarea a auzit
atunci le-a zis: Ce v-au cerut
Irod regele și fariseii?
– Irod întâi, apoi, precum ai zis, cei ce’s dintâi în neamul tău,
vremea acesteia ce s-a arătat acum,
a stelei, de la noi să afle. [Mat. 2:57]
Și cunoscînd-o, ca şi cum neaflînd-o,
nu au dorit să-L vadă pe Cel ce căutau să-L afle,
că celor care caută li se cuvine a vedea
Prunc tânăr, Dumnezeu Cel mai ‘nainte de veci.

18:
Ne bănuiau pe noi nebuni cei fără minte
și întrebându-ne, ziceau: De unde ați venit și când?
Cum nearătate căi aţi călătorit?
Iar noi acestora care ştiau le răspundeam împotrivă:
Voi mai ‘nainte cum de ați străbătut
pustiul mare pe care l-ați trecut?
Cel care v-a călăuzit, pe cei de sub egipteni,
Însuși ne-a călăuzit şi acum pe noi, cei din haldei, spre El;
Atunci cu stâlp de foc, iară acum prin steaua care arăta
Prunc tânăr, Dumnezeu Cel mai ‘nainte de veci.

19:
Steaua în tot locul ne era călăuză,
precum și vouă Moise, care purta toiag,
lumina cunoștinței de Dumnezeu ea strălucind.
Pe voi cu mană, odinioară v-a hrănit și v-a dat să beţi din piatră. [Ieşire 16:31]
Nădejdea noastră Acesta ne-a ‘ndestulat.
Cu bucuria Lui fiind hrăniți,
în Persia să ne întoarcem
pe-o cale neumblată a călători avem cu mintea
a vedea dorind, a ne închina și a slăvi
Prunc tânăr, Dumnezeu Cel mai ‘nainte de veci.

20:
De cei nerătăciţi magi acestea se grăiau
iar de cea cinstită toate se pecetluiau, [Luca 2:51]
Pruncul primindu-le pe ale amîndurora,
al celei ce a făcut-o cu zămislirea maică neîntinată
şi al celor ce arată cu venirea
mintea cea neobosită precum treptele.
Căci nici unul din aceştia n’a suferit osteneală
precum neobosit venind Avacum către Daniil. [Daniil 14:35-38]
Căci Cel ce Prorocilor S-a arătat, Însuși și magilor S-a arătăt
Prunc tânăr, Dumnezeu Cel mai ‘nainte de veci.

21:
După ce pe acestea toate le-au povestit,
în mâini au luat daruri magii şi s-au închinat
Darului darurilor, Mirului mirurilor;
aur și smirnă apoi și tămâie lui Hristos au adus,
strigând: Primește darul din cele trei materii
ca pe a serafimilor cântare întreit-sfântă;
Nu îți întoarce fața ca de la cele ale lui Cain,
ci le primește ‘n brațe, ca pe jertfa lui Abel, [Facere 4:4]
pentru cea care Te-a născut, care nouă ne-a născut
Prunc tânăr, Dumnezeu Cel mai ‘nainte de veci.

22:
Noi şi luminoase acum privind cea fără de prihană
pe magi daruri în mâini purtînd şi către El căzând
steaua arătând, păstorii lăudând
pe al tuturor acestora Ziditorul şi Domnul îl ruga zicând:
Treimea darurilor, Pruncule, primind,
trei cereri împlinește celei ce Te-a născut.
Pentru văzduh Te rog
și pentru roadele pământului și pentru cei ce locuiesc pe el;
Pe toți împacă-i, căci din mine Te-ai născut
Prunc tânăr, Dumnezeu Cel mai ‘nainte de veci.

23:
Căci nu sunt numai Maica Ta, Mântuitorule Preamilostive,
și nu în zadar cu lapte Te hrănesc pe Tine, dăruitorul laptelui,
ci pentru toți Te rog pe Tine
Tu m-ai făcut pe mine neamului meu întreg şi gură, și laudă,
fiindcă pe mine mă are toată lumea ta
acoperământ tare, zid și întărire.
Spre mine caută cei alungați
din desfătarea raiului, căci îi întorc pe ei acolo;
Toate să simtă că din mine Te-ai născut
Prunc tânăr, Dumnezeu Cel mai ‘nainte de veci.

24:
Mântuiește lumea, Mântuitorule, căci pentru-aceasta ai venit;
Așează-le pe toate ale Tale, fiindcă de dragul lor ai strălucit
mie și magilor şi la toată zidirea
căci iată magii cărora le-a strălucit lumina feței Tale,
căzând la Tine, daruri Îţi aduc,
folositoare, bune și foarte căutate.
De-acestea eu am trebuință, de vreme ce urmează
ca în Egipt să ajung şi să fug cu Tine pentru Tine;
Povățuitorul meu, Fiul meu, Făcătorul meu, Îmbogăţitorul meu,
Prunc tânăr, Dumnezeu Cel mai ‘nainte de veci.

(adaptare după Sfîntul Roman Melodul, Imne, trad. de Cristina Rogobete şi Sabin Preda, ed. Bizantină, 2007, p. 59-80)