Muzica o împărţim în: revelată, mimetică, cathartică şi ludică.

Muzica cuprinde următoarele domenii de studiu: cosmologia, filosofia, estetica, acustica, prozodia, compoziţia, interpretarea, transducţia, dirijatul, fiecare cu ramurile ei specifice, iar în cazul psalticii se adaugă: liturgica, dogmatica şi tipicul.

Dacă într-o formă artistică Adevărul şi Frumosul sînt nedespărţite, acea artă este teologică, fiindcă exprimă o cunoaştere a unui mod al unităţii lor ca chip al Unităţii din care s-au născut.

Toate genurile muzicale, dacă sînt autentice (sincere cu inima), pot face clipa tangentă cu veşnicia. Dar numai muzica psaltică, inspirată de Duhul Sfânt prin Sfinţi, contopeşte clipa cu veşnicia.

Duhul cu care este ipostasiat ceva este mai important decît orice altă calitate – sistem, concept, inovaţie, măiestrie. Dacă duhul este mort, lax, neautentic în orice chip, ipostasierea este neadevărată. Adevărul şi geniul trebuie să fie simbiotice şi consonante, altminteri nu au rost nici în vremelnicie, nici în veşnicie.

Intenţia artistică (zămislită din duhul care o inspiră) este audibilă, indiferent de imperfecţiunile de expresie. Nu este expresie desăvîrşită fără revelaţie şi muncă – fără de care nici o abundenţă a inspiraţiei nu poate compensa.

Fără iubirea de Frumos, credinciosul vede un Dumnezeu la fel de distorsionat ca şi artistul fără iubire de Adevăr. Credinciosul care nu simte lipsa Frumosului nu simte nici lipsa harului, iar artistul care nu simte lipsa Adevărului nu simte nici lipsa inspiraţiei divine.

Există mai multe sfere de audiţie muzicală, în ordinea audibilităţii: sunetul general al vieţii, percepţia liber-voită, sunetul organizat versus sunetul dezorganizat, muzica sunetului de-sine-organizat, muzica creată în minte, muzica creată în inimă, muzica auzită în inimă, muzica auzită în mintea unită cu inima, tăcerile armonice, sunetul serafic, Glasul lui Dumnezeu.

Toate fiinţele cugetătoare sînt muzici.

din “Propedikon“, Mănăstirea Petru Vodă, 2009, cap. Erminia Muzicii – “capete despre unimea atributelor simple ale dumnezeirii în arta revelată”, scrieri muzicologice exegetice şi compilaţii patristice de maica Neonila.