Părintele Valerie Moglan a unul din călugării unei generaţii de aur a Mănăstirii Neamţ. Călugărit în lavra Sfîntului Paisie, în anul 1909 a fost ales stareţ al mănăstirii, responsabilitate pe care a deţinut-o şi în greii ani ai primului război mondial (cînd în mănăstire funcţiona un spital militar şi pentru o vreme un cartier general al Armateri Române). Remarcat ca bun păstor de suflete, părintele Valerie a primit în grijă sufletele generaţiei Marii Uniri care l-au căutat ca duhovnic şi povăţuitor. Cunoscător al limbii ruse (făcuse seminarul în Rusia) şi al limbii germane (învăţată la Cernăuţi, unde absolvise facultatea de teologie, o instituţie de înalt nivel dinaintea Marii Uniri) şi franceză (învăţată la Paris, ca trimis al Mitropoliei Iaşilor), în 1924 a fost trimis în America de Nord, unde a ajutat la închegarea unei mitropolii româneşti, în special prin purtarea de grijă faţă de parohiile din Canada.
Reîntors în ţară, Arhimandritul Valerie s-a ocupat de viaţa duhovnicească a tinerilor călugări din Mănăstirea Neamţ, iar în 1935 a fost din nou ales stareţ al celei mai mari obşti din ţară, după ce episcopul Nicodim Munteanu, stareţul mănăstirii, fusese ales, în 1935, mitropolit al Moldovei şi Sucevei. Tot părintele Valerie a fost şi director al seminarului de lîngă Mănăstirea Neamţ în acei ani.
Ca stareţ al mănăstirii, l-a tuns în călugărie pe Sfîntul Ioan Iacob, la 8 Aprilie 1936.
În acelaşi an, la 17 iunie 1936, arhimandritul Valerie Moglan a fost instalat ca arhiereu-vicar al Mitropoliei de la Iaşi, cu titlul “Botoşăneanul”. În treapta arhierească, părintele Valerie s-a ocupat de acţiunile filantropice din mitropolie, fiind membru al epitropiei de la Spiridonia, vechiul aşezământ spitalicesc ieşean. Pînă în 1940 a asigurat şi locotenenţa episcopiei Huşilor, vacantă pentru o vreme. La fel, între 1942 şi 1944, a fost locţiitor al episcopiei Buzăului, iar din 1944 s-a ocupat de refugiaţii din Moldova aflată sub teroarea războiului, alinînd suferinţele credincioşilor.
La 27 Octombrie 1942 l-a hirotonit ierodiacon, iar la 14 Iunie 1943 l-a hirotonit ieromonah (preot) pe Cuviosul Părinte Justin Pârvu, stareţul şi duhovnicul nostru. Tot în acelaşi an, vlădica Valerie l-a hirotonit ierodiacon, şi tot el, în 1947, l-a hirotonit preot şi hirotesit duhovnic pe Cuviosul Părinte Paisie Olaru, care le-a fost duhovnic şi Părintelui Cleopa Ilie, şi, după întoarcerea din închisoare, Părintelui Justin Pârvu.
La 19 Septembrie 1947 Episcopul Valerie l-a hirotesit arhimandrit pe Părintele Cleopa Ilie, stareţul Mănăstirii Sihăstria, care fusese de curînd ridicată la rang de mănăstire de către Sinodul B.O.R. În predica sa, Episcopul Valerie Moglan a adresat Arhimandritului Cleopa urmatoarele cuvinte: ”Părinte Cleopa, primeşte bastonul acesta. Cine ascultă de sfinţia ta, de Dumnezeu ascultă! Cine nu ascultă, poţi să-l baţi cu toată pădurea, că om din el tot nu mai faci!”
După 1948, atunci când instituţia arhiereului vicar a fost desfiinţată la cererea regimului comunist, bătrânul arhiereu Valerie Moglan s-a retras la Mănăstirea Neamţ. A trecut la cele veşnice de Adormirea Maicii Domnului a anului 1949, fiind înmormântat lângă zidurile mănăstirii în care a primit chipul îngeresc vieţuirii monahiceşti.
Astăzi, 13 August 2019, la împlinirea a 70 de ani de la săvîrşirea sa, Părintele Arhimandrit Benedict Sauciuc, stareţul Mănăstirii Neamţ, şi Părintele Arhimandrit Hariton Negrea, stareţul Mănăstirii Petru Vodă, împreună cu ieromonahul Gavriil de la Mănăstirea Neamţ şi membri ai familiei din care se trăgea vlădica Valerie au săvîrşit un parastas pentru pomenirea ierarhului lui Dumnezeu Valerie Moglan.