Pe un picior de rai, în judeţul Neamţ, în mijlocul pădurii, la Mănăstirea Petru Vodă, unde semnalul telefoanelor mobile nu ajunge niciodată, trăieşte bătrânul stareţ Iustin Pârvu, duhovnicul la care caută sprijin creştini ortodocşi din toată ţara.
VENERAŢIE. Se spune că părintele Iustin Pârvu ar fi unul dintre puţinii sfinţi români în viaţă.
La Mănăstirea Petru Vodă se ajunge pe un drum forestier, greu de parcurs atunci când plouă sau ninge. Cu toate acestea, zeci de credincioşi din toată ţara vin zilnic aici, cu dorinţa de a intra în chilia părintelui Iustin pentru un sfat sau o spovedanie.
Când am ajuns noi, pe un ger tăios, în faţa porţilor larg deschise erau parcate autoturisme cu numere de Neamţ, Iaşi, Cluj sau Suceava. Mănăstirea se află într-o continuă construcţie, prin curte trec călugări cu aşchii de lemn agăţate de rasele prăfuite sau muncitori ducând pe umeri scânduri mirosind puternic a răşină.
AGLOMERAŢIE. În chilia părintelui Iustin se intră printr-un hol strâmt. E dimineaţă şi deja e coadă la uşa lui. Oamenii au făcut şi o listă, ca să fie un pic de ordine. Ne semnăm şi noi acolo, pe numărul zece. Prima e Aristica, urmează Dănuţ, Păcătos Dionisie şi Pavăl. Nu se prea respectă listă, locuinţa stareţului are două intrări şi cei mai grăbiţi încearcă să intre pe uşa din spate, fapt care stârneşte nemulţumirea domnului Stan, care patrulează de la o intrare la alta, încercând cu degetul o mică revoluţie. Stan a venit să ia binecuvântarea înainte de a pleca la muncă, peste mări şi ţări. N-a venit cu mâna goală, ci cu portbagajul maşinii plin pentru bunăstarea călugărilor.
ÎN CHILIE. Un sfânt călugăr, cu barba pieptănată artistic şi care estimează cu înţelegere distanţa până la Bucureşti, ne ajută să pătrundem în chilia bătrânului duhovnic. Înăuntru nu te poţi mişca decât pe o rază de un metru. Venerabilul părinte Iustin Pârvu e înconjurat de tot felul de produse: sticle cu vin şi untdelem, săculeţi cu nuci şi colaci, toate aduse de cei spovediţi până la acea oră. Cărţi, icoane, candele, caiete, cruci, un calendar şi câteva scoarţe pe pereţi încălzesc spaţiul strâmt în care trăieşte părintele Iustin. El stă pe un fotoliu, cu barba albă şi curată, cu telefonul crem în dreapta şi ochelarii cu rama aurie la ochi, întrebându-ne de sănătate. Ne povesteşte de Crăciunul de acum 80 de ani, de când era copil.
“Când eram copil, mergeam la biserică în prima săptămână a Postului Crăciunului. Mergeam împreună cu învăţătorii, umpleam biserica şi cântăm în faţa altarului cu cartea mare în mână. Toată lumea stătea în genunchi, iar preotul ne citea dezlegarea. Când eram copil, toată lumea se spovedea – directorul şcolii, învăţătorii. Noi, copiii, ne spovedeam în cursul săptămânii, iar preotul ne dădea dezlegarea. Părintele ne dădea un canon cu rugăciuni şi metanii, între o sută şi cinci sute. La şcoală cântam colinde şi alte cântări bisericeşti”, spune părintele.
RÂNDUIALA. “Postul era lucru sfânt, nu era post în care să nu te abţii de la mâncare. Ce mâncau tata şi mama, aceea mâncau şi copiii. Nu se concepea să nu se ţină post. Vasele, cele din timpul anului, le duceam în pod şi le coboram pe celelalte, vasele de post. Se mânca din vase de lut şi cu lingura de lemn. Posturile se ţineau în toată rânduiala, miercurea şi vinerea, rânduiala era întotdeauna păstrată. Bătrânii mai aveau parte de dezlegare. În vremurile grele se făcea ulei din sămânţa de cânepă. Sănătatea era mult mai întemeiată. După ce sfârşeam cu postul, mergeam şi ne împărtăşeam. Apoi făceam steaua, o împodobeam. Posturile erau frumoase, bogate şi sănătoase”, îşi aminteşte bătrânul Iustin Pârvu.
ÎNCERCĂRI. “Dacă trăim, trăim prin această credinţă a noastră, trăim în mijlocul Bisericii Ortodoxe, care este veşnică, trecând prin atâtea încercări, în atâtea mii de ani. Biserica noastră este de la Dumnezeu, trăieşte cu Dumnezeu şi s-a păstrat de veacuri. Biserica noastră a păstrat icoana, a păstrat Sfânta Cruce, a păstrat neschimbată Biblia”, susţine duhovnicul.
RĂSTIGNIRE. “Un creştin ortodox se pregăteşte pentru sărbătoarea Naşterii Domnului ca pentru mântuire. Este permanent treaz, ca într-o zi de sărbătoare, indiferent că este bogat sau sărac. A fi creştin înseamnă a te răstigni mereu, a spune adevărul şi a te menţine pe calea credinţei”, afirmă părintele stareţ Iustin Pârvu, în timp ce telefonul sună. Este, probabil, un credincios de departe, pe care treburile cotidiene îl împiedică să ajungă aici, la Mănăstirea Petru Vodă. După ce părintele încheie convorbirea, ne întinde o sticlă de vin roşu şi ne mulţumeşte pentru vizită. Afară, credincioşii grăbiţi dau semne de nerăbdare.
AMINTIRI. “Când eram copil, toată lumea se spovedea – directorul şcolii, învăţătorii. Noi, copiii, ne spovedeam în cursul săptămânii, iar preotul ne dădea dezlegarea. Părintele ne dădea un canon cu rugăciuni şi metanii, între o sută şi cinci sute. La şcoală cântam colinde şi alte cântări bisericeşti”
TREAZ. “Un creştin ortodox se pregăteşte pentru sărbătoarea Naşterii Domnului ca pentru mântuire. Este permanent treaz, ca într-o zi de sărbătoare, indiferent că este bogat sau sărac. A fi creştin înseamnă a te răstigni mereu, a spune adevărul şi a te menţine pe calea credinţei”
PĂCATE GRELE. “Păcatele sunt grele, determinate de sărăcie. Păcatele grele sunt: desfrâul, despărţirile, sărăcia, plecarea tinerilor din ţară. Rămân copiii singuri. Problema alcoolului este foarte mare: avem aici trei familii cu câte 2-3 copii, pe care trebuie să-i adăpostesc”
Ţara condusă de “o haiducie de partide”
Părintele Pârvu este cunoscut şi pentru opiniile sale foarte critice la adresa clasei politice actuale. Este nemulţumit de problema corupţiei şi a sărăciei, de certurile între partidele politice. “Nu s-a pomenit atâta dezordine şi nemilă. Sărăcia răcneşte pe uliţă şi atâtea miliarde se risipesc pentru o haiducie de partide. Se apasă tot mai mult pe jugul acestui popor”, susţine duhovnicul de la Mănăstirea Petru Voda. “Tocmai aici, în ţara noastră, unde s-au născut marii oameni de cultură. Aici s-au născut Eminescu, Goga şi Cantemir”, spune Parvu. “Nu poate exista o Europă unită fără o Românie ortodoxă”, conchide bătrânul.
Poporul a rămas singur, se descurcă cum poate
În calitatea sa de “doctor de suflete”, Iustin Parvu crede că ştie care sunt cauzele “degradării spirituale a neamului”. “Păcatele sunt grele, determinate de sărăcie. Păcatele grele sunt: desfrâul, despărţirile, sărăcia, plecarea tinerilor din ţară. Rămân copiii singuri. Problema alcoolului este foarte mare: avem aici trei familii cu câte 2-3 copii, pe care trebuie să-i adăpostesc. Numai din cauza alcoolului. Parcă dinadins se menţine această sărăcie. Poporul a fost lăsat singur, se descurcă cum poate. Plecarea tinerilor lasa un gol mare”, spune stareţul Iustin.
Cu ardelenii trebuie să te pregăteşti de răbdare
Aşa cum ne povesteşte părintele Pârvu, vin la Mănăstirea nemţeană Petru Vodă romani din toate colţurile ţării: ardeleni, munteni, olteni, dar mai ales moldoveni. “Dacă discuţi cu un ardelean, apăi trebuie să te pregăteşti de răbdare”, confirmă preotul proverbiala lentoare ardelenească. “Cu oltenii şi muntenii scapi mai repede. Munteanul se grăbeşte, e mai iute”, râde bătrânul slujitor al Bisericii. Părintele nu i-a numărat pe cei care îl vizitează, dar ne spune că zilnic primeşte în medie cam o sută de persoane. Cu fiecare dintre ei trebuie să stea de vorbă şi pe fiecare trebuie să-l trimită înapoi eliberat de griji, aşa că mulţi se întreabă cum de rezistă la asemenea muncă la vârsta pe care o are: 85 de ani.
[…]
În pelerinaj, din judeţul Giurgiu
Se poate constata foarte uşor că la Mănăstirea Petru Voda vin credincioşi din toată ţara. Maria M., din judeţul Giurgiu, mamă a trei copii, ne povesteşte că a făcut eforturi deosebite pentru a ajunge în fata părintelui Pârvu. “Am strâns bani şi am venit aici după o noapte de mers. Dacă nu ai maşină proprie, e foarte greu să răzbaţi până aici. Drumul e lung şi anevoios. Acum aştept să intru la părintele, despre care am citit într-o revistă că face minuni când te spovedeşte. Vreau să mă ajute Dumnezeu să am bucurie în familie şi să-mi fie copilaşii sănătoşi”, se destăinuie femeia.
Opinii despre ordinea mondială
După instaurarea comunismului în România, părintele Pârvu a trebuit să petreacă aproape 20 de ani în diferite închisori. Motivul a fost reprezentat de opiniile sale legionare. Chiar şi astăzi, părintele crede că, din cauza plecării tinerilor la muncă în străinătate, ţara se va pustii, iar românii vor fi asimilaţi de alte popoare, în special de către chinezi. Părintele mai crede că în România a existat şi încă mai există o conspiraţie a Securităţii. “Scopul iniţial al celor care conduc lumea din umbră este desfiinţarea naţiunilor sub orice formă, deznaţionalizarea în masă, căsătoriile cu orice rasă şi religie, amestecarea sângelui. Prin noua ordine mondială, prin ideea globalizării, transformăm Europa într-un comunism al statelor”, susţinea, într-un interviu, marele duhovnic.
70 de călugări la Petru Vodă
Mănăstirea Petru Vodă din Judeţul Neamţ are hramul “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” şi aparţine de comuna Poiana Teiului. A fost fondată în anul 1991 de către părintele Iustin Pârvu, actualul stareţ. Părintele a devenit călugăr la schitul moldovean Durău, în 1936, la cruda vârstă de 17 ani. A studiat apoi la seminarul teologic al Mănăstirii Cernica, după care, în al doilea război mondial, a mers pe frontul din Uniunea Sovietică în calitate de preot militar. La mănăstirea pe care a fondat-o locuiesc în jur de 70 de călugări. Părintele Iustin Pârvu a organizat aici un azil de bătrâni, în care sunt primite şi îngrijite familii care trăiesc în pragul mizeriei. Mai există şi o casă de copii, la care se fac şi cursuri. În plus, mai există un dispensar medical pentru ajutorarea celor bolnavi. De altfel, vizitatorii şi cei care vin să asculte sfaturile părintelui stareţ Iustin Pârvu pot vedea cu ochii lor cum mănăstirea se află în continuă dezvoltare; probabil că în câţiva ani va ajunge una din cele mai mari din ţară. Pârvu este considerat cel mai mare duhovnic moldovean în viaţă, după ce părintele Cleopa a trecut la cele veşnice.