Pe la anul 440, la plecarea din Egypt, Avva Isaia din Gaza a luat cu sine cea mai mare parte din tezaurul de scrieri monahale şi de memorie orală consemnată în scris de monahii egypteni. După cîteva zeci de ani de aspre nevoinţe duhovniceşti, faima vieţii sale îngereşti a ajuns cunoscută în întreg Imperiul Roman. Chiar şi în palatele împărăteşti se discuta despre viaţa duhovnicească a Avvei Isaia din Gaza şi a ucenicilor săi. Acolo, în pustia Gazei, Avva Isaia şi ucenicii săi au aşternut în scris istoria de fapte bune a primilor 200 de ani de monahism ortodox. Aşa a luat naştere Patericul Egyptean. El a cunoscut mai multe forme, despre care am scris mai în amănunt în postfaţa Patericului Egyptean apărut la editura Sophia în anul 2011.

Una din formele cele mai răspîndite ale Patericului, intitulată de mine Patericul Egyptean Tematic compus, conţine în 21 de capitole o sumă de învăţături şi fapte ale sfinţilor pustiei, atît cei cunoscuţi, cît şi cei anonimi. Singurul criteriu de selecţie a zicerilor fiecărui capitol a fost acela tematic, punînd întîi pe bătrînii cei cunoscuţi, apoi pe cei anonimi. Cuprinsul celor 21 de capitole al acestui tip de Pateric este următorul:

1. Sfătuiri ale Sfinţilor Părinţi despre sporirea desăvîrşirii (Παραίνεσις ἁγίων πατέρων εἰς προκοπὴν τελειότητος);
2. Că se cade a căuta liniştea cu toată sîrguinţa (Ὅτι δεῖ τὴν ἡσυχίαν πάσῃ σπουδῇ μεταδιώκειν);
3. Despre umilinţă (Περὶ κατανύξεως);
4. Despre înfrînare şi că nu numai întru bucate se cuvine a o înţelege pe aceasta, ci şi întru celelalte mişcări ale sufletului (Περὶ ἐγκρατείας͵ καὶ οὐ μόνον ἐπὶ βρωμάτων ταύτην παραληπτέον͵ ἀλλὰ καὶ τῶν λοιπῶν τῆς ψυχῆς κινημάτων);
5. Povestiri de multe feluri spre întărirea dinspre războaiele ce din curvie ni se ridică asupră (Διηγήματα διάφορα πρὸς ἀσφάλειαν τῶν ἐκ τῆς πορνείας ἐπανισταμένων ἡμῖν πολέμων);
6. Despre necîştigare, întru care că se cade şi de lăcomie a ne păzi (Περὶ ἀκτημοσύνης͵ ἐν ᾧ ὅτι δεῖ καὶ τὴν πλεονεξίαν φυλάττεσθαι);
7. Povestiri de multe feluri care ne îndeamnă pe noi către răbdare şi bărbăţie (Διηγήματα διάφορα πρὸς ὑπομονὴν καὶ ἀνδρείαν ἡμᾶς ἀλείφοντα);
8. Despre a nu face nimic spre arătare (Περὶ τοῦ μηδὲν ποιεῖν πρὸς ἐπίδειξιν);
9. Că trebuie a ne păzi ca pe nimeni să nu judecăm (Ὅτι φυλάττεσθαι χρὴ τοῦ μηδένα κρίνειν);
10. Despre dreapta socoteală (Περὶ διακρίσεως);
11. Despre că se cade a ne trezvi totdeauna (Περὶ τοῦ δεῖν πάντοτε νήφειν);
12. Despre a ne ruga necontenit [şi cu trezvie] (Περὶ τοῦ ἀδιαλείπτως [καὶ νηφόντως] προσεύχεσθαι);
13. Că trebuie a fi iubitori de străini şi a milui întru veselie (Ὅτι φιλοξενεῖν χρὴ καὶ ἐλεεῖν ἐν ἱλαρότητι);
14. Despre ascultare (Περὶ ὑπακοῆς);
15. Despre smerita cugetare (Περὶ ταπεινοφροσύνης);
16. Despre nepomenirea de rău (Περὶ ἀνεξικακίας);
17. Despre dragoste (Περὶ ἀγάπης);
18. Despre stră‑văzători (Περὶ διορατικῶν);
19. Despre purtătorii de semne (Περὶ σημειοφόρων);
20. Despre petrecerea cea îmbunătăţită (Περὶ πολιτείας ἐναρέτου);
21. Ziceri ale celor ce au îmbătrînit întru nevoinţă, care pe scurt arată vîrful faptei lor bune (Ἀποφθέγματα τῶν ἐν ἀσκήσει γηρασάντων͵ ἐν ἐπιτομῇ τὴν εἰς ἄκρον αὐτῶν ἀρετὴν δηλοῦντα).

Această împărţire în 21 de capete reflectă viziunea antropologică asupra luptelor pentru despătimire şi desăvîrşire pe care au avut-o Avva Isaia şi ucenicii săi.

Pe la anul 650, adică aproape 200 de ani mai tîrziu, Sfîntul Ioann, egumenul Mănăstirii Sfintei Ecatherina din Sinai, a scris o amplă lucrare, Scara, împărţită în 30 de trepte, fiecare din acestea fiind ea însăşi o scară spre desăvîrşirea vieţii lucrătoare şi văzătoare. Structura Scării urmează îndeaproape pe aceea a Patericului Tematic compus, căruia îi mai adaugă cîteva capitole, extrase tot din învăţăturile Bătrînilor. Sfîntul Ioann Scărarul aşterne astfel în scris viziunea sa antropologică asupra luptei sufletului pentru mîntuire, urmînd îndeaproape conţinutului Patericului Tematic şi alcătuind astfel un comentariu ascetico-dogmatic la Pateric.

Dăm aici împărţirea celor 30 de capete ale Scării Sfîntului Ioann Sinaitul:

Se poate vedea astfel gîndirea marelui stareţ sinait care s-a folosit din plin de cea mai plină de Duh carte a monahilor pentru a dărui întregii istorii creştine de după anii 650-660 un manual duhovnicesc. Prin hotărîrea Sfîntului Filotheu Kokkinos, patriarhul Constantinopolei şi a sinodului de arhierei pe care l-a condus în a doua jumătate a veacului al XIV-lea, a patra Duminică din Postul Mare a fost dedicată Sfîntului Ioann Sinaitul, autorul Scării, ca model iconic şi antropologic al vieţii creştine.

Primii cititori ai Scării Sfîntului Ioann au văzut în ea un complex şi adînc comentariu al Patericului Egyptean, şi pentru aceea – socotesc – Sfîntul Ioann a fost numit „Scolasticul”, treptele sale putînd fi folosite şi ca scolii (comentarii) ale Zicerilor de Duh ale Bătrînilor. Pe drept cuvînt Duminica Sfîntului Ioann Scărarul, din Postul Mare, ar merita, pentru aceea, să fie numită şi Duminica Patericului Egyptean.

monahul Filotheu Bălan