La ora 22:40, ora României, după o suferinţă de mai multe săptămîni şi după un chin care s-a acutizat în ultimele ore, Părintele Justin Pârvu a încetat din viaţa aceasta trecătoare şi s-a mutat la cereştile cete, la Sfinţii Mucenici şi Mărturisitori pe care atît i-a iubit şi după care atît a jinduit.

Părintele Justin Pârvu s-a născut în satul Petru Vodă la 10 Februarie 1919, s-a închinoviat la Mănăstirea Durău în anul 1936, a participat ca preot militar pe frontul de răsărit în al doilea război mondial, apoi a fost întemniţat între anii 1948-1964 pentru iubirea de Dumnezeu şi de neam, făcînd parte din Mişcarea Legionară, alături de alţi 1.000.000 de români din toate categoriile sociale, iar între anii 1967-1975 a fost reprimit în monahism ca vieţuitor al Mănăstirii Secu, între 1975-1991 ca vieţuitor al Mănăstirii Bistriţa, apoi în 1991 cîteva luni din nou la Mănăstirea Secu (toate în jud. Neamţ). În toamna anului 1991 a pus piatra de temelie a Mănăstirii Petru Vodă (de călugări), iar din anul 1999 a început construirea Mănăstirii Paltin (de maici).

În ultimii 21 de ani a primit în fiecare zi cîteva sute, uneori mii de oameni care l-au căutat pentru binecuvîntare sau povăţuire, cîştigîndu-şi, astfel, numele de “Duhovnicul Neamului”.

De la sfîrşitul lunii Martie a.c. cancerul de stomac pe care îl purta în taină de cîţiva ani de zile a dezvoltat în metastază, care a adus cu sine complicaţiile medicale în urma cărora, după o suferinţă mucenicească pe deplin asumată şi conştientă, s-a mutat din lumea aceasta la o alta mai bună. Să avem parte de rugăciunile sale!

Vom reveni cu detalii despre înmormîntare.

Obştile Mănăstirilor Petru Vodă şi Paltin