Mesajul pastoralei Sinodului Bisericii Ortodoxe Române difuzat Duminică a fost constituit în principal de o relatare catehetică a însemnătăţii biruinţei împotriva ereziei iconoclasmului în secolele VII-IX.

Mănăstirea Petru Vodă, ca ctitorie a mărturisitorului părinte Justin, amintim că iconoclasmul nu este doar acela referitor la icoanele pictate, dar şi la: icoana divină din om (azi prigonită de iconoclasmul transumanist), icoana lumii naturale (azi prigonită de iconoclasmul virtualizant şi de modificare genetică a lumii vegetale şi animale), icoana frumuseţii (azi prigonită de urâţenie şi kitsch omniprezent), icoana bucuriei (azi prigonită de iconoclasmul emoţional împotriva oricărui sentiment pozitiv), icoana muzicalităţii lumii naturale (azi prigonită de zgomot şi cuvinte vulgare), icoana minţii curate (azi prigonită de iconoclasmul nebuniei împotriva raţiunii), şi aşa mai departe. Nimic nu e lăsat nezdrobit de secera şi ciocanul progresului şi viitorului de aur. Totul suferă: cerul – de sateliţi, aerul – de poluare, pămîntul – de un electromagnetism ameţit, pădurile – tăiate, pajiştile – arse, recoltele – otrăvite, animalele – hăituite, oceanele – murdărite, apele – amărîte, păsările – alungate, oamenii – terorizaţi, reeducaţi, însinguraţi, jefuiţi, dar mai rău decât toate – aruncaţi în tot felul de păcate şi lepădări de credinţă.

Când Părintele Justin a rostit gîndul lui Dumnezeu: „identitatea numerică este lepădare de identitatea creştină şi asumare de identitate anticreştină”, credincioşii l-au ascultat şi au respins actele noii ere, dar ateii în haine clericale ortodoxe l-au contrat, zicînd: „Nu e lepădare decît dacă e explicit!” Nu este nevoie să fii explicit, cînd implicaţiile sunt evidente. Aşadar, aşa cum au spus toţi sfinţii secolului XX: „Iubiţi credincioşi, nu primiţi actele electronice!”

Iconoclasmul este lovirea sacralităţii creaţiei de către diavol; prin urmare este un eres permanent actualizat de autorul lui şi – ceea ce este cel mai important – permanent biruit de Făcătorul şi Ziditorul întregii Creaţii, prin glasul Bisericii, care e Trupul Lui. Biserica este datoare să spună NU iconoclasmului de toate felurile: eugeniei, avortului, eutanasiei, îndobitocirii, experimentelor sociale şi genetice, refuzului asigurării de sănătate, jafului economic, umilirii şi reeducării prin cultura nihilistă, relativismului dogmatic, protestantismului cultic, limbajului eufemistic, şi aşa mai departe. BISERICA cea adevărată prin slujitorii ei credincioşi aduce ca panacee împotriva tuturor acestor iconoclasme tîlcul corect al Sfintelor Taine ale Bisericii şi mărturiile despre trecut, prezent, viitor şi veşnicie ale Sfintei Scripturi.

Revenind la pastorala de ieri, a doua parte a ei fixează un tablou comemorativ foarte sugestiv: „În anul 2021 se împlinesc 150 de ani de la prima serbare a românilor de pretutindeni, eveniment misionar și cultural care a avut loc în anul 1871 la Mănăstirea Putna, inițiat de poetul Mihai Eminescu și care s-a bucurat de participarea unor personalități precum scriitorul Ioan Slavici sau istoricul Alexandru D. Xenopol. Împlinirea unui secol și jumătate de la acest eveniment va fi marcată și în acest an la ctitoria Sfântului Voievod Ștefan cel Mare, în ziua de 15 august, la sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, în scopul afirmării și consolidării unității românilor din țară și din afara granițelor și pentru întărirea legăturilor frățești, a comuniunii de iubire și a împreună lucrării spre binele comun al poporului român”.

Cine are urechi de auzit, să audă. Să audă şi prorocia Sfîntului Arsenie Boca, a Sfîntului Justin Pârvu, a Sfîntului Ioan Ianolide, a Sfintei Aspazia Oţel şi a celorlalţi care au spus că vine vremea cînd românii de pretutindeni, siliţi de împrejurările istorice, se vor întoarce acasă. Odată cu paşapoartele de vaccinare recent legiferate ca implementîndu-se de la 1 Iunie 2021, prorocia se va împlini. Altfel spus, atît pastorala, cît şi legile, şi mai ales prorociile, spun la unison: „Români, hai acasă!”

Aici, în ţară, cu toate necazurile şi lipsurile, este Acasă. Aici e neamul, mormintele, bisericile, limba, istoria, poezia, tradiţiile, Sfinţii, amintirile, speranţele, idealurile, frumuseţile, bucuriile, veşniciile. Aici sunt basmele, cîntecele, leagănele, umorul, dorul, aici fiecare palmă de pămînt e a ta, a noastră, prin sîngele vărsat pentru el. Aici e toată identitatea voastră, aici e odihna şi datoria şi crucea şi renaşterea voastră, fraţi români. Doar venind veţi putea apăra ţara de cei ce vor să vîndă zilele acestea pămîntul ţării. Este nevoie de prezenţa voastră fizică, concretă, cu talentul vostru, cu inteligenţa voastră, cu forţa voastră, cu toate calităţile cu care aţi reuşit în diaspora, este nevoie de voi Acasă. Suntem tot mai puţini, tot mai împovăraţi, dar tot mai plini de comorile duhului pe care ardem de dor să le trăim întregi cu voi alături. Aici este pămîntul vostru, roditor, frumos şi sfinţit! Veniţi acasă!

Şi voi aveţi nevoie de acest unic Acasă, unde aveţi locurile natale, rudele şi Sfintele Taine, unde vă veţi putea alina şi bucura de vederea celor dragi, de o conştiinţă liniştită şi de nădejdea mîntuirii. Uniţi, mulţi, treji, puternici, vom răzbi şi această grea încercare, iubiţii noştri părinţi, fraţi şi surori din lumea largă, pentru care ne rugăm şi care vă jertfiţi şi pentru noi – căci Neamul este una! Oricît ar fi de răsfirat printre celelalte neamuri, sîngele, spiritul şi faptele istoriei ne unesc trecutul, prezentul şi viitorul sub aceleaşi auspicii. Nu există „individ”, există Om; iar omul nu poate trăi singur, este fiinţă socială cu nevoi spirituale şi sufleteşti care sunt conjuncte şi identitare, şi nu pot fi anulate de nici o lege sau virus sau virtualitate.

Uniţi, nu doar în duh, dar şi concret ca neam, vom da României acea forţă sufletească pe care şi românii aceia care au înfăptuit Marea Unire şi au clădit, aşa săraci cum erau atunci, aşa neajutaţi de nimeni, au clădit una din cele mai spectaculoase momente de prosperitate şi cultură europene! Nimeni nu ne-a furat potenţialul acesta, care este imens, şi care ACUM este vital. Poate vi se pare că este puţin, dar România vă poate da ceva ce nu aveţi nicăieri, cu toate bogăţiile lumii şi cu toate succesele de carieră: sentimentul că eşti iubit, şi sentimentul că îţi împlineşti destinul. Acestea două pot da vieţii voastre ceea ce se numeşte fericire.

Pentru că, spune Mîntuitorul: „lumea nu iubeşte ce nu este al ei”, şi „nu cum vă dă lumea vă dau Eu!” Lumea poate cel mult să pretindă că respectă; dar fericit eşti nu cînd eşti respectat, temut sau dorit, ci cînd eşti iubit aşa cum vrei să fii iubit. Nu vă simţiţi iubiţi de Părinţii Justin, Arsenie Boca, Arsenie Papacioc, Ioanichie Bălan, Cleopa Ilie, de Valeriu Gafencu, Mihai Eminescu, Ilie Lăcătuşu, Cuvioasa Parascheva, Ştefan cel Mare, Brâncoveanu, de miile de martiri şi mucenici români, BUNICII VOŞTRI? Nu simţiţi cum focul dragostei lor vă aprinde sufletele numai cînd îi amintiţi, cînd îi priviţi şi ascultaţi? Aceasta e moştenirea: starea de înălţare şi plinătate a bucuriei, mîndria cea bună, sentimentul de a fi preţuit – nu de nişte legi arbitrare pe care un stat sau altul le poate oricînd lua şi restricţiona, ci de legi fără hotare, legile firii şi ale Duhului lui Dumnezeu, care unesc oamenii şi îi face de nebiruit.

Această sfîntă iubire curată, frăţească şi altruistă nu este un simplu miraj sau vreo nostalgie apusă, este singura realitate prin care vom supravieţui în istorie. Este singura forţă nevăzută care va sfîşia ţesătura de ură antiromânească în care Lumea cea fără de Dumnezeu ar vrea să ne stingă; tăria Sfintei Împărtăşanii care ne uneşte pe toţi într-un singur Trup al lui Hristos şi darul Duhului Sfînt care este dragostea vor fi renaşterea noastră din cenuşa prezentului către un viitor în care să fim din nou liberi şi demni.

Dumnezeu să vă binecuvinteze şi să vă ajute, să vă lumineze şi ocrotească, şi Sfinţii voştri Îngeri păzitori să vă fie aproape în acest Post pe care să-l facem cu toţii spre mîntuirea neamului, amin.

Mănăstirea Petru Vodă

22 Martie 2021