1. Noi, Mănăstirea Petru Vodă, mărturisim, împreună cu Prea Cucernicul Părinte Gheorghe Calciu, următoarele:

Ca mulţi credincioşi din întreaga lume ortodoxă, credem că Părintele Gheorghe a fost un vas ales al Duhului Sfânt, din următoarele raţiuni:

–         prezenţa Duhului Sfânt în chip evident, permanent şi crescător în viaţa sa, cunoscută atât din propriile sale cuvinte şi fapte, cât şi din mărturiile tuturor celor ce l-au cunoscut, ale celor ce i-au fost fraţi de suferinţă şi ale celor ce i-au fost ucenici;

–         preoţia de înaltă trăire, demonstrată şi prin activitatea misionară, de zidire duhovnicească, de cateheză şi de duhovnic;

–         activitatea apologetică – mărturisirea curată şi însutit roditoare a credinţei ortodoxe, profunzimea şi sfinţenia scrierilor sale, ce consună cu toată literatura Duhului Sfânt prin substanţa celor propovăduite, şi aportul său personal la patristica ortodoxă;

–         pătimirile vreme de 22 de ani în temniţe – chinurile duhovniceşti, sufleteşti şi trupeşti îndurate pentru mărturisirea credinţei ortodoxe şi asumarea lor ca jertfă de bunăvoie pentru dragostea de Hristos;

–         impactul asupra întregii lumi creştine şi importanţa Părintelui Gheorghe ca mărturisire apostolică şi simbol al demnităţii umane;

–         prezenţa Duhului Sfânt (manifestat prin pacea harică, buna mireasmă, revelaţii, vindecări trupeşti, despătimiri, exorcizări) întru pomenirea numelui său şi întru sfintele sale moaşte, arătat prin ajutorul dumnezeiesc grabnic pe care îl primesc oamenii care se i roagă, fie la mormânt, fie de departe;

Din aceste considerente, împreună cu mulţimea de credincioşi din ţară şi de peste hotare, încă din clipa mutării sale la Domnul l-am cinstit, săvârşind în fiecare zi parastase şi rugăciuni la mormântul său şi în sfânta biserică, cu tămâieri, cântări şi închinare ortodoxă, ca unui sfânt părinte, cu înţelegerea mărturisită mai sus: „cinstim pe sfinţi prin viu grai, prin scris, în gândire, în jertfe duhovniceşti, în biserică, în sfintele icoane” (Sinodiconul Ortodoxiei).

Oricine doreşte să participe cu mărturisirea sa la întocmirea unui dosar de canonizare este rugat să trimită materialul său pe adresa Mănăstirii Petru Vodă[1].

2. a. Una dintre cele mai concludente dovezi pentru canonizare este testamentul Părintelui Gheorghe, care conţine câteva prorocii care s-au împlinit punct cu punct, demonstrând astfel sfinţenia, darul prorocirii fiind o dovadă evanghelică a sfinţeniei.

Dată fiind amploarea pe care o are evenimentul în conştiinţa întregii lumi, este de datoria Mănăstirii noastre să-l lămurim aici.

În noiembrie 2006 testamentul părintelui Gheorghe a fost validat, acceptat şi respectat de Prea Fericirea Sa Patriarhul Teoctist, de Prea Fericirea Sa Patriarhul Daniel – pe atunci Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei –, de Prea Sfințitul Episcop Vicar Irineu de la Washington, de Prea Sfințitul Episcop Vicar Varsanufie, apoi, în contextul evenimentelor din ultimul an, şi de Înalt-Prea Sfinţia Sa Mitropolitul Teofan al Moldovei şi Bucovinei, de comunitatea preoţilor şi a mirenilor parohi din Washington, de preoteasa Adriana Calciu şi de avocatul Andrei Calciu, de egumenul Gherasim cu obştea Mănăstirii Platina – California, de Părintele Arhimandrit Justin Pârvu cu obştea Mănăstirii Petru Vodă, de Schimonahia Justina cu obştea Mănăstirii Paltin-Petru Vodă, de Monahia Evloghia cu obştea Mănăstirii Diaconeşti şi cu Părintele Protosinghel Amfilohie Brânză, de Preotul Prof. Dr. Mihai Valică şi Dr. Pavel Chirilă, de Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici din România, de scriitorul Răzvan Codrescu, şi de toţi fiii duhovniceşti ai Părintelui Gheorghe din întreaga lume.

Pe lângă acestea, autenticitatea actului testamentar este susţinută de însuşi faptul împlinirii prorociilor din text.

b. Conform Ortodoxiei, singurul criteriu sine qua non pentru certificarea sfinţeniei moaştelor este sfinţenia vieţii şi mărturisirii sfântului căruia îi aparţin. Având în vedere că în antropologia ortodoxă, pe om îl reprezintă mai mult expresia raţiunii (adică credinţa, faptele şi învăţătura) decât aspectul trupului, Biserica crede că sfinţenia este dovedită în primul rând de aceasta, precum în cazul Sfinţilor Apostoli, a Sfinţilor Trei Ierarhi şi a tuturor Sfinţilor din veac, pentru care nu neputrezirea a fost criteriul de canonizare, ci sfinţenia vieţii, a cuvintelor şi a faptelor, care sunt mijloacele de perihoreză prin care se sfinţeşte şi trupul. De aceea, indiferent de starea de după moarte a rămăşiţelor unui sfânt, fie că se desfac din cele în care au fost alcătuite, fie că nu, acest aspect nu afectează în nici un fel sfinţenia sa şi a moaştelor sale.

Viaţa Părintelui Gheorghe l-a arătat Bisericii că este purtător de Duh Sfânt şi lucrător întru El. Referitor la interpretarea greşită a unora cum că Părintele prin testamentul său “a vrut doar să se smerească”, subliniem cu tărie faptul că smerenia înseamnă a atribui lui Dumnezeu o faptă bună şi a-şi nega vreun merit sieşi, iar nicidecum a atribui satanei o faptă bună (!), aşa cum cei rău-credincioşi interpretează, hulind împotriva Duhului Sfînt. Este adevărat că Părintele era smerit şi că testamentul său este o dovadă a acestei smerenii, însă formularea “că nu de la Dumnezeu se va fi făcut minunea aceasta, ci din înşelarea celui rău” este fără echivoc o afirmaţie profetică şi nu un artificiu literar de falsă modestie.

De aceea, am socotit să dăm ascultare unui preot sfânt, la fel cum au primit ascultare în literă rugăminţile testamentare ale altor mari Sfinţi, începând cu însăşi Prea-curata Stăpâna noastră şi de Dumnezeu Născătoarea, a cărei dorinţă a fost să fie îngropată, şi ale tuturor Sfinţilor care au cerut în mod expres să fie îngropaţi şi niciodată dezgropaţi (Sfântul Antonie cel Mare, Sfântul Pahomie cel Mare, Sfântul Pavel cel Simplu, Sfânta Maria Egipteanca şi mulţi alţii). Sfinţii ale căror sfinte moaşte au fost dezgropate şi puse la închinarea credincioşilor nu au dat instrucţiuni prealabile clare că nu binecuvântează lucrul. Sfinţii, trăind în Adevăr nu s-au contrazis niciodată pe sine, nici în timpul vieţii, nici după moarte. Cu credinţă şi supunere ne-am plecat şi noi, împreună cu soborul Bisericii, voii Părintelui Gheorghe Calciu.

c. Afirmând sfinţenia sufletului, se afirmă implicit şi sfinţenia trupului, iar contestând sfinţenia cuvintelor testamentare ale sfântului, implicit se neagă şi sfinţenia persoanei sale ca întreg. În istoria Bisericii, contestarea scrierilor unui sfânt este sinonimă cu contestarea sfinţeniei lui, după cum zice Sfântul Paisie de la Neamţ.

d. Înainte de a se fi parcurs etapele unei contestări canonice, cu argumente dogmatice şi dezbătute soborniceşte, testamentul a fost încălcat în noiembrie 2013, fiind ad-hoc considerat metaforic şi interpretat neortodox, iar trupul părintelui a fost dezhumat în secret de către două persoane, vieţuitori ai Mănăstirii noastre, motivând că ar fi mânaţi de o evlavie descrisă de unul dintre ei ca „simţirea unui sentiment aparte”[2]. Sinaxele noastre au respins şi interpretarea lor, şi fapta aferentă, şi mediatizarea, care a constituit o a doua încălcare a testamentului.

Înalt Prea Sfinţitul Mitropolit Teofan al Moldovei şi Bucovinei a constatat canonicitatea Sinaxei, a validat hotărârile ei, a re-confirmat autoritatea testamentului, iar făptaşii au fost iertaţi, primind cel mai uşor canon posibil – să vieţuiască 30 de zile la un schit. După acea perioadă, o persoană s-a reîntors în Mănăstire şi continuă să susţină public că nu a greşit, ci toată Biserica greşeşte în acest caz, iar cea de a doua persoană a renunţat la viaţa monahală şi ne acuză în continuare prin presă.

Atitudinea celor ce contestă cuvintele testamentare ale Părintelui Gheorghe Calciu, exprimându-se de acord cu faptele amintite mai sus, afirmă o concepţie ateo-materialistă asupra trupului său şi neagă astfel sfinţenia sa, pretinzând că o apără. Întrucât aceştia nu primesc argumentele ortodoxe care li s-au prezentat, atunci conform poruncii Mântuitorului (Matei 18:15-18) lăsăm lămurirea lor în seama soborului Bisericii, revenindu-ne datoria sfântă de a ne ruga unii pentru alţii, cu dragoste.

e. Rugăm comunitatea internaţională a ortodocşilor cinstitori ai Părintelui Gheorghe Calciu ca acum şi în generaţiile viitoare să mărturisească sfinţenia sufletului şi a trupului lui, în egală măsură şi egală cinstire, nu apărând doar pe una în timp ce o neagă pe cealaltă, ci pe amândouă mărturisindu-le ca fiind pătrunse de Duhul Sfânt din timpul vieţii şi în veşnicie, întru biruinţa Ortodoxiei.

Dumnezeu să binecuvânteze pe românii de pretutindeni, pentru rugăciunile tuturor Sfinţilor Săi. Amin.

 

Întru Hristos,

Protosinghel Hariton Negrea

împreună cu obştea Mănăstirii Petru Vodă

 

 

[1] Aceeaşi rugăminte vă adresăm şi cu privire la toţi ceilalţi Sfinţi înmormântaţi în Mănăstirea noastră.

[2] De ce Biserica nu consideră drept argument simţirile nevalidate soborniceşte, vezi cateheza Părintelui Arhimandrit Cleopa Ilie:
https://soundcloud.com/m-n-stirea-petru-vod/parintele-cleopa-despre-vise-si-vedenii