De-a lungul mileniilor idolatria a avut nişte trăsături caracteristice:

– Idolatrizarea ideilor (ideologia, unilateralitatea, opacitatea, uniformizarea, artificialul, abstractul, utopia)

– Idolatrizarea materiei (a trupului, a pământului, a cerului, a soarelui, a lunii, a stelelor, a elementelor naturii, a pietrei, a fierului, a argintului, a viţelului de aur, a idolilor sculptaţi, a energiei electrice, a maşinii, a televizorului, a calculatorului)

– Idolatrizarea simţurilor (denaturarea lor prin viciu, normalizarea viciului, obligativitatea viciului)

– Idolatrizarea oamenilor (a celor înrudiţi, a celor puternici, a celor talentaţi, a celor doriţi, a celor bogaţi)

– Idolatrizarea a tot ce se împotriveşte lui Dumnezeu (satanismul făţiş sau cel mascat – saducheism, fariseism, păgânism, elenism, pseudocreştinism eretic, ocultism)

Toate acestea primesc, în fiecare modă culturală, un înveliş diferit, adaptat pe de o parte situaţiei omenirii în acel moment, iar pe de altă parte puterii satanei acumulate prin studierea rasei umane şi îngăduite de Bunul Dumnezeu, spre trezvirea oamenilor către bunătatea Lui mântuitoare. 

Dogma revelată autentică este un adevăr transcendent raţiunii, adevăr care revelează (descoperă) un atribut despre Transcendenţă, adică despre Absolut. Absolutul fiind nesupus Timpului şi devenirii, şi adevărul despre El este tot veşnic, şi de aceea dogma revelată autentică este fixă. Nu poţi aggiorna, adapta, dilua, ciopârţi, cenzura, împopoţona, relativiza, cosmetiza corect politic, nu poţi supune devenirii ceea ce este axiomatic şi reprezentativ non-devenirii.

Satana, neputând crea din nimic, ia creaţiile lui Dumnezeu şi le strică. Ia ideea de dogmă şi o schimonoseşte, făcând dogme false, adică superstiţii, pe care le impune oamenilor prin viclenie şi teroare. Spre deosebire de dogmele revelate, care tocmai pentru că transcend raţiunea o luminează, dogmele false (superstiţiile) o tâmpesc şi distrug, pentru că ele nu se referă la un adevăr despre Dumnezeu, ci sunt pur şi simplu minciuni. Spre deosebire de omul credincios, care prin dogmele adevărate îşi recapătă libertatea totală (libertatea fiind starea strălucitoare a unei conştiinţe curate), omul ce se lasă purtat de vraja superstiţiei îşi pierde autonomia gândirii, simţirii şi voinţei.

Dacă dogma revelată autentică este următoarea:

Există un Singur Dumnezeu, Făcătorul tuturor celor văzute şi nevăzute, Creatorul universului, al timpului, al omului şi al tuturor fiinţelor, Cârmuitorul şi Judecătorul tuturor lucrurilor. Dumnezeu este Unul, Tatăl-Fiul-Duhul Sfânt, Unime în Treime-de-o-fiinţă, asemenea cum omul, făcut după chipul şi asemănarea Lui, este unul singur: minte-cuvânt-duh, tustrele fiind de-un-suflet. Şi la fel cum Dumnezeu Făcătorul are în Sine raţiunile şi existenţele tuturor, pe toate milostivindu-le, aşa şi omul, făcut după chipul şi asemănarea Lui, are în sine puterea de a înţelege, cunoaşte şi iubi toate. Astfel fiecare om este de o valoare inestimabilă în ochii lui Dumnezeu, în rostul Lumii şi în mântuirea semenilor; oamenii care prin lucrarea conştientă de a se asemăna Făcătorului se botează, se despătimesc şi se sfinţesc formează Trupul Lui, adică Biserica, şi trăiesc în lume ca mădulare şi icoane ale Lui, pătimind pe nedrept ca şi El, luminând lumea ca şi El, şi înviind nemuritori ca şi El.

Ca o contramăsură, dogma falsă este următoarea:

Ar exista mulţi zei (universul, forţele naturii, omul, virtualul, etc), cîte unul pentru fiecare lucru, şi toţi zeii fie se luptă unii contra altora, fie se unesc toţi spre a sluji unuia singur (întunericul). Omul nu ar fi decât o maimuţă evoluată şi o maşină involuată, care ar trebui schimbat cu una mai performantă, făcută din metal şi plastic în loc de carne şi oase, având curent electric în loc de sânge, bază de date în loc de minte şi gol în loc de suflet. Toţi oamenii ar fi la fel de neimportanţi şi dispensabili, utili numai pentru muncă, precum dobitoacele din care spun că se trag şi precum maşinile pe care le venerează. Cei care prin răutate şi viclenie ajung stăpâni asupra celorlalţi ar avea dreptul să decidă asupra lor ca nişte dumnezei asupra unor simple unelte, şi ar avea drept de viaţă şi de moarte asupra lor.

Dogma adevărată are un simbol: CRUCEA. Dogma falsă are şi ea un simbol: MICROCIPUL.

Iată, pun înaintea ta Viaţa şi Moartea. Alege!

Mănăstirea Petru Vodă