De vreme ce am vorbit deja mult timp despre obiceiuri şi despre educaţie morală, din nou mă rogi, fiule, care ai nevoie de îndrumare, să te învăţ. Ai auzit ce scrie: „Căruia puţine nu îi ajung, mai multe nu îi vor fi de folos”. Mai înainte ţi-am scris despre seriozitate şi curăţie, pentru care, fără îndoială, „mă tem, precum a spus cineva, şi de cele sigure”. Dar, deoarece îndemnul pentru unii devine pază, pentru alţii mângâiere, iar pentru alţii desăvârşire a obiceiurilor, adică pentru cei ce împlinesc ceea ce au înţeles, de aceea fiii prea iubiţi trebuie să fie învăţaţi şi îndrumaţi de mai multe ori, ca prin dulceaţa lecturii să poată învinge amărăciunile războiului lăuntric.

Aşadar, câştigă războiul şi biruieşte dobitocescul, adică poftele şi mândria. Să fii folositor când eşti într-o poziţie smerită, cel mai de jos, când eşti într-o poziţie cu autoritate; muşcător în ceea ce te priveşte pe tine însuţi, îngăduitor cu ceilalţi; curat în prietenie, înţelept în curse; dur în împrejurări line, lin în cele dure; variabil în cele drepte, drept în cele variabile; plăcut în cele amare, trist în cele plăcute; în dezacord când trebuie, de acord când este vorba de adevăr; sever în cele dulci, dulce în amărăciuni; tare în strâmtorări, slab în dezbinări; „zăbavnic la mânie”, grabnic la învăţătură; „zăbavnic”, de asemenea, „la vorbire”, precum zice Sfântul Iacov, „grabnic la ascultare” (Iac. 1, 19); harnic la înaintare, fără elan la răzbunare; cu grijă în cuvinte, iute la lucrare; amabil faţă de cei buni, aspru faţă de cei necinstiţi; blând faţă ce cei neputincioşi, dur faţă de cei îndărătnici; drept faţă de cei mândri, smerit faţă de cei umili; pretutindeni cumpătat, pretutindeni înfrânat; mereu modest, stăruitor până la râvnă; niciodată pofticios, darnic, dacă nu cu mijloace, măcar cu inima; dispus să posteşti, dispus să priveghezi; cu discernământ în împlinirea datoriilor, sârguitor la studii; neclintit în tulburări, vesel în supărări; îndrăzneţ în cauza adevărului, reţinut în certări; supus celor buni, neînvins de cei răi; blajin cu generozitate, neobosit în dragoste; drept întru toate, cu omenie faţă de cei vrednici, milostiv faţă de cei săraci; neuitând binefacerile, uitând jignirile; poftind cumpătare, nepoftind bogăţii; stăpânitor al pornirilor, mărturisitor al cugetelor; ascultător de bătrâni, însoţitor al tinerilor; deopotrivă cu cei de o vârstă, căutând să egalezi pe cei desăvârşiţi; nu pizmuind pe cei mai buni, nu mâhnindu-te dacă cineva te întrece; nedefăimând pe cei ce rămân înapoi, de acord cu cei ce te îndeamnă; chiar dacă eşti obosit, nu abătându-te; plângând şi bucurându-te în acelaşi timp, potrivit cu ardoarea şi nădejdea ta; mereu îngrijit de sfârşit, deşi înaintând cu siguranţă.

Iată sfatul meu pentru tine, băiatule iubit şi slujitorule dragă. Dacă vei fi aşa, vei fi nemăsurat de fericit, pentru că vei fi la fel în evenimente fericite şi nefericite, pregătit pentru toate împrejurările, preîntâmpinând pe fiecare, păstrând măsură în apucăturile tale, cultivând cele ce trebuie să crească, distrugând cele ce trebuie să se micşoreze, netezind cele aspre, tratând cu vigoare cele molatice, mereu ocupat, mereu crescând, mereu dobândind, mereu tinzând spre cele înalte, mereu alergând după preţul victoriei, mereu dorind cele cereşti, mereu însetat de cele dumnezeieşti. Iată învăţătura! Dă ascultare, dacă poţi, ca să ajungi la fericire şi stăpânire, dacă, fugind de poftele copilăreşti, vei supune astfel trupul sub stăpânirea duhului şi te vei pune chezaş pentru păcatele tale, slujind puţină vreme pentru o soldă veşnică. O, fericitul de tine! O, tânărule minunat, dacă vei împlini toate acestea. Căci, dacă mereu te vei îngriji de acestea cu cugetul şi cu lucrarea, nu vei avea timp liber pentru gânduri deşarte, rătăcitoare şi ruşinoase. Ci ca unul care mereu pune început, vei aduna pentru tine cele de care te vei îndulci pe vecie. Vei fi vrednic să fii numit om cu cuget neschimbat, căutător al unui singur câştig, neguţător neasemuit al împărăţiei veşnice. Dă-te cu totul acestor lucruri, pentru că ai unde să-ţi poţi exersa tinereţea, virtutea, hărnicia, tăria, ca să nu piară aceste însuşiri care iau cu silinţa împărăţia cerurilor, dacă le vei aplica la cele contrare.

Sfîntul Columban – Opere complete, ed. Reîntregirea, Alba Iulia, 2016, Scrisoarea a VI-a, pag. 162-164