Fiule, voi ce luptaţi pentru neamul nostru străbun trebuie să fiţi şi ostaşi ai lui Hristos! Să-l aveți pe Hristos permanent în inimă! Numai aşa poți birui duşmanul! Căci cei ce mor pentru Hristos şi pentru neam se mântuiesc. Ei sunt pomeniţi zilnic la Sfânta Liturghie, la Vohodul Mare (ieşirea cu Sfintele Daruri). Că şi în veacul acesta au căzut mii şi milioane de români pentru Sfânta Cruce şi pentru Ţară. Pământului acesta românesc îi place de moarte, de mucenicii căzuți pentru apărarea credinţei şi a neamului românesc în războaie, temniţe şi închisori.

– Părinte, cum să-i cinstim pe aceşti eroi si martiri ai neamului?

– Să ţineţi, fiule, de credinţa noastră, pe care au ţinut-o toți voievozii, domnii, regii şi moşii şi strămoşii noştri şi toţi românii cei adevăraţi. Dacă vreți să fiţi ai lui Hristos şi ai Ţării Româneşti, să țineţi neclintită credinţa cea dreaptă a voastră, ortodoxă, pe care o ţinem de 2000 de ani! Nu poţi să fii creştin şi român dacă nu eşti ortodox; eşti străin, nu eşti fiu al Ţării Româneşti! Că Biserica Ortodoxă străbună a ţinut neamul românesc de 2000 de ani, nu veneticii care ne învață acum pe noi ce-i credinţa. Pe sectanți să nu-i primiţi în casele voastre!

– Părinte, dar statul a aprobat„democratic” si alte confesiuni.

– Cei care au confesiuni aprobate de stat, treaba lor… Aceia sunt cu credinţa lor. Dar aceştia care s-au rupt de Biserica Ortodoxă şi s-au făcut sectari nu sunt fii adevăraţi ai țării noastre, nici ai Bisericii, ci sunt înainte-mergători ai Satanei. Sunt prooroci mincinoşi care vor să vă rupă credinţa şi să ducă poporul nostru la pierzanie. Ţineţi dreapta credinţă şi nu ascultaţi de ei! Ţara asta Românească a fost ortodoxă dintotdeauna şi trebuie să țină linia Ortodoxiei. Ortodocşi ne-am născut, ortodocşi am trăit două mii de ani, ortodocşi trebuie să stăm până la moarte! Asta-i adevărata credință ortodoxă a Ţării Româneşti! Nu primiţi nimic din afară, căci toţi vor să strice unitatea neamului nostru străbun, a credinţei şi a Bisericii. Toţi aceştia sunt vrăjmaşii neamului şi ai Crucii lui Hristos.

Fragment dintr-un interviu luat de Eleodorus Enăchescu în anul 1998