Sfîntul (Saint) Valeriu Gafencu:

– Dă-mi, Doamne, robia care mă eliberează, şi ia-mi libertatea care mă robeşte.

Grant me, o Lord, the slavery that frees me, and take away from me the freedom that enslaves me.

– Penitenciarul Aiud, 19 mai 1946:

Sunt fericit, căci dacă-mi este îngrădită libertatea fizică prin legile omeneşti, în schimb mi s-a dăruit libertatea sufletească prin taina iubirii şi această libertate sufletească este bunul cel mai de preţ pe care l-aş fi putut câştiga în lumea aceasta plină de deşertăciuni. Numai în măsura în care slujim lui Dumnezeu slujim la salvarea neamului, la reînnoirea lui sufletească.

Aiud Penitenciary, May 19th 1946:

I am happy, for even if physical freedom is restricted by human laws, in exchange I was granted the spiritual freedom through the sacrament of love, and this freedom of soul is the most precious thing I could have inherited in this world full of vain things. Only in the measure by which we serve God we serve the salvation of our nation and its spiritual renewal.

– De cele mai multe ori mă găsesc luptând cu egoismul din mine. De aceea îmi este dragă singurătatea. Mi-i tare drag să ascult foşnetul frunzelor şi murmurul apei. Sunt un om liber. Hristos mi-a sfărâmat lanţurile robiei!

Most times I find myself fighting my inner selfishness. That is why aloneness is so dear to me. I am really fond of listening the whisper of the leaves and the murmur of water. I am a free man. Christ has crushed the chains of my slavery!

Cuviosul Părinte (Elder) Justin Pârvu:

– A fi român înseamnă a muri pentru România. Cuvântul român, după mine, egal sfânt.

Being Romanian means to die for Romania. Romanian, in my opinion, equals saint.

– Libertatea nu înseamnă să fac ceea ce vreau, căci, de multe ori, făcînd ceea ce vrem, facem voia diavolului. Libertatea se cunoaşte în discernămîntul omului, în capacitatea lui de a alege între bine şi rău. Omul trebuie să conştientizeze faptul că numai în adevăr poate trăi liber, că în lumea aceasta este şi multă amăgire, de care el trebuie să se ferească. Sufletul pe cruce cîştigă adevărata libertate.

Freedom does not mean doing one`s will because many times that will is the devil`s. Freedom is proven in a man`s discernment, one`s capability to choose between good and bad. Man must be aware of the fact that only in Truth one can live free, for in this world there is also much untruth, which he must shun. On the cross the soul earns the true freedom.

– Sînt un om liber. Nu mă tem de oameni.

I am a free man. I am not afraid of people.

– Dacă nu era cartea, cărţile, ce s-ar fi ales de noi în închisoare? Ne-ar fi supus cu forţa, ne-ar fi dezumanizat. Aşa am respirat libertate prin cărţi, am văzut lumea de dincolo de gratii prin intermediul cărţilor. Despre ce am fi vorbit între noi, dacă n-am fi avut cărţile, dacă n-am fi avut amintirea lor, educaţia şi răbdarea pe care ni le-au conferit? Oamenii fără cultură, fără amintiri, fără o cultivare a răbdării nu pot rezista în condiţii extreme.

Had there been no book, the books, what would have happened with us in prison? They would have submitted us by force, they would have dehumanized us. But so, it was through books that we were breathing freedom, we could see the world outside of the bars. What would we have talked amongst ourselves, hadn`t we had the books and their memory, the education and the patience which they conferred? Cultureless people, with no memories, without the fostering of patience, cannot stand in extreme conditions.

– Să trăieşti în afara păcatului – aceasta este libertatea în duh; omul despătimit.

To live outside of sin – that is spiritual freedom: one`s sinlessness.

– Omul trebuie să trăiască precum pasărea, unde este libertate deplină. Aşa cum pasărea din înălţimi vede nimicnicia pământului, la fel şi omul în libertate poate să-şi vadă păcătoşenia.

Man must live like a bird, where there is full freedom. Just as a bird from the heights sees the smallness of the earth, so too man in freedom is able to see his own sinfulness.

– Credeţi că este vreo diferenţă între acest lagăr şi cel comunist? Dragii mei, nu este nici o diferenţă. Că este comunism sau neocomunism, că este sub Ceauşescu, sau sub Iliescu, sau sub oricare alt x-ulescu, prizonierul tot prizonier rămâne. De aici putem vedea noi arta şi dibăcia la care au ajuns aceşti stăpâni ai lumii, după cum au reuşit sa transpună în minţile noastre comunismul drept democraţie, cenzura drept libertate, încât au ajuns să desăvârşească această artă demonică, arta minciunii; trăim într-un veac al minciunii şi al înşelării, încât nimic nu mai e autentic, nici noi, ca persoane, nici plantele sau hrana pe care le consumăm, toate sunt modificate şi nefireşti. Se lucrează cu informarea şi dezinformarea în aşa grad, încât nici tu nu mai ştii care este partea reală a lucrurilor. Ca să distingi azi adevărul de minciună e greu şi pentru oamenii duhovniceşti şi cât de cât aşezaţi; este nevoie de o mare atenţie şi trezvie, să ne cunoaştem inamicul ce ne stă înainte. Este însuşi tatăl minciunii şi îşi adună în laboratorul minciunii toate uneltele acestea prin care lucrează şi pe care le compromite neîncetat. Ei folosesc astfel de tehnici pentru un scop foarte important – să inducă confuzia – prin îndoială şi confuzie anulezi tot, chiar orice fundament care a stat la baza unei civilizaţii. Adică este o descompunere şi morală, şi spirituală a omului, încât el nu mai există ca fiinţă umană; este o depersonalizare a fiinţei umane. Acesta a fost de altfel şi scopul lor, de a aduce omenirea într-un stadiu de neîncredere. Diavolul, vrăjmaşul de moarte al omului, a reuşit să îl dezmoştenească pe om de toate calităţile cu care a fost înzestrat în rai.

Do you believe there is any difference between this [modern] prison and the communist one? My dears, there is no difference. There could be communism or neo-communism, under Ceauşescu or under Iliescu, or under any other, a prisoner remains a prisoner. Thus we see that this art and wit at which these masters of the world have arrived, got to transpose within our minds communism as democracy, censorship as liberty, so that they managed to perfect this demonic art, the art of lying. We live in the era of lies and deceit, nothing is authentic anymore, neither us as persons, nor the plants or the food we eat, all is modified and unnatural. They work with information and disinformation to such a degree, that you don`t know which is the real side of things. To distinguish truth from lies today is hard even to the spiritually steadfast; great attention and awakefulness are needed to know the enemy in front of us. He is the father of lies himself and he is gathering in the laboratory of lies all the tools through which he works and which he ceaselessly compromises. They use these techniques for a very important purpose: to induce confusion. Through doubt and confusion everything is annulled, even the very base upon which an entire civilization was fundamented, meaning there is both such a moral and a spiritual decay of man, that he no longer lives as a human being, but rather in a depersonalization of his being. This is their purpose, to bring manking in a state of faithlessness. The devil, man`s death enemy, succeeded to disinherit man of all the qualities with which man was endowed in heaven.

– Dacă alte sisteme politice au înjugat drepturile oamenilor, acest sistem electronic dictatorial, va înjuga sufletul, gândirea umană. Pentru că ei vor să devenim nişte numere, cum purtam, noi, deţinuţii, să desfiinţeze relaţiile interumane şi relaţia omului cu Dumnezeu. Este o robotizare a societăţii, din care va dispare uşor, uşor omul obişnuit, şi vor rămâne roboţii supravegheaţi de oamenii “superiori”, care conduc lumea. Cetăţeanul nostru de azi nu își dă seama, în orbirea lui, de situația în care se află, şi de faptul că acceptă ca o vită propria-i desfiinţare. Trebuie să stârpim acest sistem electronic din faşă şi să facem tot posibilul să nu acceptăm această nouă ordine electronică, această civilizaţie virtuală, pe internet. Asistăm la declinul omului de la persoană, de la nume, la număr. Omul este după chipul lui Dumnezeu şi are în el toate resursele de a rămâne în Harul divin şi de a nu pica în această capcană extrem de înşelătoare prin care ne vindem libertatea şi dreptul de fi asemenea Celui Preaînalt.

If other political systems subdued people`s rights, this dictatorial electronic system will subdue the soul, human thought. They want us to become some numbers, like we used to wear in prison, in order to abolish inter-human relations and man`s relation to God. It`s a robotisation of society, out of which normal man will slowly disappear, and who will remain are the robots supervised by “superior” men who run the world. In his blindness, the citizen of today does not realize the situation he`s in, and the fact that he accepts like cattle his own destruction. We must crush this electronic system from its inception, and do everything we can not to accept this new electronic order, this virtual civilization on the internet. We are witnessing man`s decline from person to number. Man is according to the image of God and has withing himself all the resources to remain in the divine Grace and not to fall into the extremely deceiving trap by which we sell our freedom and our right to be like the Lord.

– Istoria se face cu jertfă şi curaj, şi avem modele destule în acest neam. Noi nu am luptat împotriva unei armate. Lupta noastră nu a fost „împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduh”(Efes. 6:12). Am luptat împotriva unui satanism cu care ne luptăm şi astăzi, şi care a pătruns în viaţa noastră creştină prin aceste cipuri care vor permite desfiinţarea noastră ca personalitate, ca demnitate şi ca libertate pe care ni le-a dăruit Marele Creator: să gândim liber, să trăim liber, să ne manifestăm după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu.

History is made with sacrifice and courage and we have plenty of models in this nation. We did not fight agains an army. Our fight was “not against the body and the blood, but against the powers and dominions and the rulers of darkness of this time, against the spirits of evil who are in the sky” (Eph. 6:12). We fought against a satanism that we are fighting today as well, and that sneaks into our christian life through these microchips that will enable the disintegration of our personality, dignity and liberty that the Great Creator gave us: to think freely, to live freely, and to manifest according to the image and likeness of God.

– Dacă am şti să ne folosim libertatea, am fi pe pământul acesta îngeri toţi. Ar fi doar cântări de slavoslovie, colinde permanente şi viaţă fericită în bucurii.

If we would know how to use our freedom, we would be on this earth like angels, all of us. There would be only songs of praise, Christmas carols all the time and happy life in joys.

– Adevărul ne face liberi, nu ne pune cip. Aceasta este dovada că societatea în care trăim este una a minciunii, potrivnică Evangheliei.

Truth sets us free, does not “microchip” us. This is the proof that the society we live in is deceiving and enemy to the Gospel.

– Acum persecuţia Bisericii îmbracă o altă formă, forma diplomaţiei politice; acum vin cu „drepturile omului”, cu „principiul egalităţii”, cu „libertatea de gândire” – lucruri care în fond ascund multă imoralitate şi mârşăvie. Problemă scoaterii icoanelor de pe pereţii şcolilor pare minoră, dar nu este deloc aşa. Ţinta este alta, de distrugere a neamului, şi de aceea se atacă ce are mai profund în el: credinţa strămoşească. Mâine scot icoanele, poimâine troiţele, şi mai urmează bisericile… Acesta e scopul lor.

Now the persecuting the Church has a different form, that of political diplomacy, now they come with human rights, the principle of equality, or the freedom of thought, – things that in depth hide much immorality and lowliness. The issue of removing icons from schools seems minor, but it is not so at all. The target is another, to destroy the nation, and that is why what is more profound is attacked: our ancient faith. Tomorrow they remove the icons, the day after, the triptychs, and next, the churches… This is their goal.

– Ortodoxia noastră românească, alături de celelalte popoare ortodoxe mai apropiate sau mai îndepărtate este în același cuget ortodox de a apăra fiinţa şi libertatea umană în faţa celui mai aprig atac îndreptat asupra vieţii noastre creştine, prin implementarea forțată a cipurilor electronice în actele noastre de identitate. Este un atentat asupra libertăţii umane, dăruită de Dumnezeu în actul creației. Nici o forță din lume nu are dreptul sa atenteze sau să anihileze această libertate a omului, care este de origine divină. Vrem să fim tratați ca fii ai lui Dumnezeu, liberi, după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, iar nu ca infractori sau ca niște mașini, după chipul şi asemănarea omului modern, a omului satanizat. Nu avem nevoie de libertatea lor democratică, ci de libertatea deplină a conştiinţei. Pentru că nouă în conştiinţă ne vorbeşte Dumnezeu.

Our Romanian Orthodoxy, together with all other orthodox peoples, near and far, is in the same orthodox thought to defend human being and human liberty in the face of the most fierce enemy of our christian life through forced implementation of electronic microchips in our ID papers. It is an offence to human liberty, granted by God through the act of creation. No force in the world has the right to breach or annihilate this liberty which is of divine origin. We wish to be treated as God`s children, free, according to His image and likeness, and not as criminals or machines, according to the image and likeness of satanized modern man. We do not need their democratic freedom, we need total freedom of conscience. For in the conscience God speaks to us.

– Libertatea e greu de dus pentru oamenii care nu trăiesc în timpul vieţii lor, iar creştinii noştri ajung greu din trecut în prezent.

Freedom is hard to bear for those who do not live during their lifetime, and our christians arrive hard from past to present.

– Vocea noastră, puternică şi netemătoare, va fi un îndemn permanent pentru cei încă slabi de fire, pentru cei gata să se plece în faţa celor dornici să ne pună pe toţi în starea de deţinuţi pe care mulţi dintre noi am trăit-o în anii comunismului, va fi un reazem în lupta pentru libertatea de credinţă şi pentru dreptul nostru la viaţă creştină: Domnul să vă binecuvânteze şi să vă aibă în paza Lui!

Our strong and fearless voice shall be a permanent urge for those still weak by nature, for those ready to bow to the willing to put us all in the state of detainees that many of us lived in the communist years, our voice shall be a support in the fight for the freedom of faith and for our right to a Christian life. May the Lord bless you and guard you!

 

Cuviosul Monah (Elder Monk) Nicolae Steinhardt:

– “Domnul este Duh, şi unde este Duhul Domnului acolo este libertate.” Dacă nu suntem liberi nu suntem vrednici a ne chema – cum Îi place lui Hristos să ne socotească – prietenii Săi.

“The Lord is Spirit and where dwells the Spirit of the Lord there is freedom.” If we aren`t free, we aren`t worthy to be called as He like to call us – His friends.

– Hristos, boier, iartă totul. A şti să ierţi, a şti să dăruieşti, a şti să uiţi. Hristos nu numai că iartă, dar şi uită. Odată iertat, nu mai eşti sluga păcatului şi fiu de roabă; eşti liber şi prieten al Domnului.

Christ, gentleman, forgives everything. To know how to forgive, to know how to give, to know how to forget. Christ not only forgives, but also forgets. Once forgiven, you`re no longer a slave to sin and the son of a handmaid, but free and friend to the Lord.

– Omului liber (în cavalerism se confundă cu nobilul) îi pasă prea puţin dacă a fost şmecherit de un mişel.

A free man (in chivalry that is the same thing to a nobleman) couldn`t care less if he`s been cheated by a lowlife.

– Credinţa în coexistenţa libertăţii cu surparea principiilor e o glumă sau o inconştienţă. Morala e izvorul libertăţii, morala e condiţia libertăţii, morala e pavăza libertăţii.

The belief in the coexistence of freedom with the demolishing of principles is a joke or a lack of conscience. Morals are the fountain of freedom, the condition of freedom, freedom`s shield.

– Cea mai extraordinară cugetare citită vreodată, în afara textelor evanghelice, e a lui Kierkegaard: ‘Contrariul păcatului nu e virtutea, contrariul păcatului e libertatea’.

The most extraordinary thought ever written, other than the texts of the Gospel, is that of Kierkegaard: “Contrary to Sin is not Virtue, contrary to Sin is Freedom”.

– Punerea în joc a libertăţii şi vieţii, mai mult decît semn de ţinută morală e semn al trăirii.

Risking one`s freedom and one`s life is, more than a sign or moral height, is a sign of true living.

– În prima zi, cînd au fost transferaţi de la Securitate la închisoare şi băgaţi într-o celulă unde erau numai preoţi, părintele arhimandrit Benedict Ghiuş – citîndu-l pe Leon Bloy – i-a spus pastorului Wurmbrandt: „Dacă sunt mîhnit de ceva, este că nu suntem sfinţi.”

The first day, when they were transferred from Security to jail and put in a cell where there were only priests, archimandrite Benedict Ghiuş told pastor Wurmbrandt (citing Leon Bloy): If I`m sad for something, it`s for not being saints.

– La onoare ne invită creştinismul, nu la onoarea de comandă şi ceremonie, ci la neînfricata asumare a calităţii de om înzestrat cu duh divin. Noblesse oblige. Frica n-are ce căuta în domeniul spiritului, nici meschinăria. Frica nu poate fi un atribut al spiritului liber.

Christianity beckons us to Honour, not the honour of commandment and pomp, but the fearless assuming of the quality of being a man endowed with divine Grace. Noblesse oblige. Fear has no place in the domain of the spirit, nor meakness. Fear cannot be an attribute of a free spirit.

– Hristos ne conferă calitatea de oameni liberi, adică de nobili. Dar ne cere efortul păstrării noii noastre stări, efortul – ar spune existenţialiştii – de a fi ceea ce suntem: „Staţi deci tari în libertatea cu care Hristos ne-a făcut liberi.”

Christ bestows upon us the quality of free men, meaning that of noble men. Nevertheless He asks our effort to maintain our new state, the effort of – as existentialists would put it – of being what we are: “Stand firm in the freedom with which Christ made us free”.

Robul se cunoaşte de îndată şi de departe, îl trădează amănuntele: neliniştea, pofta, tremurul mîinii, susceptibilitatea… Şi cu atît mai mult îl cunoaşte Dumnezeu, Care „nu Se lasă batjocorit.”

The slave is known right away and from far away, the details betray him: the anxiety, the desire, the trembling of hand, the susceptibility… And moreover he is known by God, Who “shall not allow Himself mocked”.

– Virtutea personală a tiranului, oricît de incontestabilă, nu justifică tirania. Calităţile personale n-au la oameni de felul acesta nici o valoare, sunt anihilate de păcatul strigător la cer al desfiinţării libertăţii omului, de groaznicul păcat al prefacerii semenilor în dobitoace; dobitoace, desigur, de vreme ce li se răpeşte principala însuşire a duhului: libertatea.

A tyrant`s personal virtue, however incontestable, does not justify tyrany. Personal qualities in people of this sort have no value, they are anihilated by the crying out sin of destroying the human freedom, the terrible sin of turning his kindred into animal; animals, of course, since they are being robbed of the main spiritual quality: their freedom.

– Bukovski povesteşte că atunci cînd a primit prima convocare la sediul KGB n-a putut închide un ochi toată noaptea. Firesc lucru, îşi va spune cititorul cărţii sale de amintiri, cum nu se poate mai firesc; nesiguranţa, frica, emoţia. Dar Bukovski urmează: n-am mai putut dormi de nerăbdare. Abia aşteptam să se facă ziuă, să fiu în faţa lor, să le spun tot ce cred eu despre ei şi să intru în ei ca un tanc. Fericire mai mare nu-mi puteam închipui. Iată de ce n-a dormit: nu de teamă, de îngrijorare, de emoţie. Ci de nerăbdarea de a le striga adevărul de la obraz şi de a intra in ei ca un tanc! Şi mă întreb dacă nu cumva universul acesta, cu toate roiurile lui de galaxii cuprinzînd fiecare mii ori milioane de galaxii fiecare cu miliarde de sori şi cel puţin cîteva miliarde de planete, dacă nu cumva toate spaţiile, distanţele şi sferele acestea măsurate în ani-lumină, parseci şi catralioane de mii de mile, toată viermuirea aceasta de materie, aştri, comete, sateliţi, pulsari, quasari, găuri negre, pulberi cosmice, meteori, toate erele, toţi eonii, toate timpurile şi toate continuumurile spaţio-temporale şi toate astrofizicile newtoniene ori relativiste au luat fiinţă şi există numai pentru ca să fi putut fi exprimate aceste cuvinte ale lui Bukovski.

Bukowski recounts that when he received his first call to the KGB quarters he couldn`t sleep all night. Naturally, the reader of his journal would say – the insecurity, the fear, the emotion. But Bukowski goes on: I could not sleep for my impatience. I couldn`t wait for daylight so I could be in front of them and tell them everything I thought about them and go into them like a tank. A greater happiness I could not imagine. That is why he could not sleep: not out of fear, out of worry, out of nervousness, but out of the restlessness to cry out the truth in their face and to go into them like a tank! And I wonder if not this universe, with all its myriad of galaxies encompassing each thousands of millions of galaxies each with billions of suns and of at least a few billion planets around, if not all spaces, distances and spheres measured in light-years, parsecs and billions of thousands of miles, all this worminess of matter, planets, comets, satellites, pulsars, quasars, black holes, cosmic dusts, meteors, all the eras, all eons, all times and all spatio-temporal continuums and all newtonian or relativist, all took on being and exists only so that these words of Bukowski could have been said.

– Celula 34 e un fel de tunel întunecat şi lung, cu numeroase şi puternice elemente de coşmar. E o limbă, e un canal, e un maţ subpămîntean, rece şi profund ostil, e o mină stearpă, e un crater de vulcan stins, e o destul de izbutită imagine de iad decolorat. Domneşte un frig cumplit, mîncarea e cu totul pe sponci, apa continuă să fie viermănoasă, încăperea e apăsătoare ca într-un film de groază, bruftuielile curg gîrlă, orice observaţie a caraliilor e însoţită de ghionţi sub fălci şi pumni în cap.

În celula 34, bucuria e izvorîtă din aristocraţie, poezii şi sfidare, încît totul, inclusiv durerea, se preface în fericire extatică şi înălţătoare.

Cell 34 is a sort of a long and dark tunnel, with many and strong elements of nightmare. It`s an isthmus, a hole, an underground intestine, cold and profoundly hostile, a barren mine, a dead volcano crater, a pretty successful image of decoloured hell. A terrible cold reigns, the food is scarce, the water continues to be infested, the room is oppressive like a horror movie, offences run over, any observation from the guards comes together with punches underjaw and in the head.

In cell 34 the joy is sprung out of aristocracy, poetry and defiance, so that everything, including pain, turns into extatic and heightening bliss.

– În noaptea aceea sunt dăruit cu un vis miraculos, o vedenie. Nu-L văd pe Domnul Hristos întrupat, ci numai o lumină uriaşă – albă şi strălucitoare – şi mă simt nespus de fericit. Lumina mă înconjoară din toate părţile, e o fericire totală, şi înlătură totul; sunt scăldat în lumina orbitoare, plutesc în lumină, sunt în lumină şi exult. Ştiu că va dura veşnic, e un perpetuum immobile. Eu sunt îmi vorbeşte lumina, dar nu prin cuvinte, prin transmisiunea ghidului. Eu sunt: şi înţeleg prin intelect şi pe calea simţirii – înţeleg că e Domnul şi că sunt înlăuntrul luminii Taborului, că nu numai o văd, ci şi vieţuiesc în mijlocul ei. Mai presus de orice sunt fericit, fericit, fericit. Sunt şi pricep că sunt şi mi-o şi spun. Şi lumina parcă e mai luminoasă decît lumina şi parcă ea vorbeşte şi-mi spune cine e. Visul mi se pare a dura mult, mult de tot. Fericirea nu numai că durează încontinuu, dar şi creşte mereu ; dacă răul n-are fund, apoi nici binele n-are plafon, cercul de lumină se lăţeşte din ce în ce, iar fericirea după ce m-a învăluit mătăsos, deodată schimbă tactica, devine dură, se aruncă, se prăvăleşte asupră-mi ca nişte avalanşe care – antigravitaţional – mă înalţă; apoi, iar, procedează în alt fel: duios; mă leagănă — şi-n cele din urmă, fără menajamente, mă înlocuieşte. Nu mai sunt. Ba sunt, dar atît de puternic încît nu mă recunosc. De atunci îmi este nespus de ruşine de prostii, de răutăţi, de scîrnăvii. De toane. De viclenii. Ruşine.

That night I was granted a miraculous dream, a vision. I did not see Christ the Lord incarnate, but only a huge light, white and bright, and I felt overly blissful. The light surrounds me from all sides, in a total happiness, and removing everything, I am bathed in the blinding light, floating in light, I am in light and exulting. I know it will last forever, it is a perpetuum immobile. I AM, the light speaks to me, but not through words, through the transmission of the thought. I AM, and I understand by intellect and by feeling, that it is the Lord, and that I am inside of the light of Tabor, that not only do I see it, but I also live amidst it. More than anything I am happy, happy, happy. I am and I understand that I am and I tell it to myself too. And that light looks brighter than this light and it appears to speak to me telling me who it is. The dream seems to last a long, long time. Bliss not only lasts continually, but it is also increasing all the time. If evil has no bottom, good has no limit either, the circle of light expands more and more, and the joy that surrounded me silky changes tactics all of a sudden, seems rough, throws itself, topples itself onto me like avalanches that antigravitationally lifts me up, and then again proceeds another way: tenderly it cradles me, and finally, without a thought, replaces me. I am no more. But I am, and yet so powerful that I don`t reckognize myself. Since then I have been terrible ashamed of stupidities, of mischief, of abjections. Of moods. Of wickedness. Ashamed.

– Occidentalii (Beckett, Ionescu, Cioran…) sunt nenorociţi pentru noi; iar noi – noi, care ştim ce poate fi un petic de cer, o felie de pîine, un pat propriu, un cui, un creion – suntem fericiţi pentru ei.

Westerners (Beckett, Ionesco, Cioran…) are unhappy for us, and we, who know what could mean a piece of sky, a slice of bread, a bed of your own, a nail, a pencil – we`re happy for them.

– Creştinismul e dogmă, e mistică, e morală, e de toate, dar e în special un mod de a trăi şi o soluţie şi e reţetă de fericire. Mai că aş spune că e supradeconectare, supra-LSD. Pe lîngă doctrina creştină, cerinţele şi rezultatele ei, toate stupefiantele şi halucinogenele sunt leac băbesc, diluţie Hanemann minimală, roabă neolitică.

Christianity is dogma, is misticism, is morals, is everything, but is especially a way of life and a solution and a recipe for happiness. I`d almost say that it is over-deconnecting, over-LSD. Compared to the christian doctrine, its requirements and its results, all drugs and halucinogens are grandma`s remedy, Hanemann minimal dilution, neolithic slave.

– Isihie = fericire. Şi nu numai în anumite locuri, la Sfîntul Munte. Pretutindeni. O reţetă universală.

Hesychia = bliss. And not just some places or the Holy Mountain. Everywhere. A universal recipe.

– Creştinismul = reţetă de fericire (în înţelesul cel mai american, mai practic) şi tortură de neîndurat. Simultan, deopotrivă. Naşterea din apă şi duh preface – fără a o desfiinţa – suferinţa în fericire. Dacă Hristos n-ar fi înviat, raportul ar fi fost altul, invers. Dar a înviat. O ştim.

Christianity = recipe for happiness (in its most american, more practical understanding), and also unbearable torture. Simultaneously, equally. Only that the birth out of water and spirit changes – without destroying – and the suffering into happiness. Had Christ not resurrect the rapport would be inverse. But He did resurrect. We know it.

– Creştinul e liber, aşadar fericit.

The Christian is free, thus happy.

 

Mărturisitorul (Confessor) Virgil Maxim:

…Procesul eliberării sufleteşti, spirituale… prin care şi din care să plângi lumea care chiar ea te-a pervertit, chiar ea te-a hrănit cu lumina falsă a bucuriilor trupeşti, a egoismului şi orgoliului, făcându-te să crezi că în micimea şi ignoranţa ta ai fi „cineva“… să te vezi pe dinăuntru, aşa cum eşti: gol şi ticălos, neputincios şi slab, îndoielnic şi nehotărât, nevrednic în faţa lui Dumnezeu de nici un merit, doar vrednic de mila Lui. Şi atunci: Binecuvântat fie Dumnezeu, cel ce a dat omului prilejul suferinţei pe acest pământ. Nu este alt remediu pentru a te scula din boala inconştienţei, a nepăsării şi a prostiei, decât suferinţa. O, dacă Dumnezeu nu ne-ar fi dat acest trup material, în care să primim şi să ispăşim prin suferinţă, greşelile sufletului, am fi fost alături de satan în veşnicie.

… The process of soulic, spiritual liberation… through which and from which to mourn the world that perverted you, that fed you with the false light of bodily joys, of selfishness and pride, making you believe that in your smallness and ignorance you are ‘somebody’… to see yourself from within as you really are: empty and meak, powerless and weak, doubtful and undecided, unworthy before God of any merit, only worthy of His pity. And then: Blessed be God, Who gave man the chance to suffer on this earth. There is no remedy to be able to rise out from the disease of unconsciousness, carelessness and stupidity, other than suffering. O, if God would not have given us this material body, in which to receive and bear through suffering, the errors of the past, we would have been by satan`s side forever.

– Luptăm spre a atinge starea de asumare a suferinţei şi acceptarea ei, în vederea purificării şi prestării conştiente a jertfei de ispăşire în numele neamului românesc. Un stadiu de viaţă duhovnicească prin care Hristos să confirme lupta noastră şi să primească în Slavă, la învierea tuturor oamenilor, sufletele şi trupurile noastre purificate, spre lauda Lui şi mântuirea noastră. Ţelul final nu este viaţa (de aici). Ci Învierea. Învierea neamurilor în numele Mântuitorului Iisus Hristos.

Trebuie să recurgi la arme de care nu poţi fi deposedat de Adversar, care sunt armele şi armura descrise de Sfântul Apostol Pavel, la Efeseni («îmbrăcaţi-vă întru toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotriva meşteşugirilor diavolului»), a căror mânuire şi eficacitate adversarul nu o cunoaşte. Dar ca să le poţi folosi trebuie să exersezi, să te familiarizezi cu ele, să te încredinţezi de valoarea lor şi mai ales să nu renunţi niciodată la ele. Cea mai mică scăpare e o fisură prin care duşmanul nevăzut, folosindu-se de sluga sa văzută, te poate anula nu numai fizic, dar mai ales spiritual. Căci urmăreşte să scoată din luptă pe mărturisitorii Adevărului, să şi-i facă colaboratori şi să-i nimicească ca existenţă fizică.

We fight to attain the state of assuming of suffering and its acceptance, with the goal off purifying and conscious sacrifice for the redemption in the name of the Romanian nation. A stage of spiritual life through which Christ to confirm our fight and receive in Glory, at the resurrection of all people, our purified bodies and souls, to His Glory and our redemption. The final goal isn`t life here. But the Resurrection. The resurrection of all nations in the name of Jesus Christ.

One must take recourse to weapons that cannot be taken away from you by the Adversary, which are the weapons and armor described by Saint Paul the Apostle in Ephesians, («Clothe yourselves with the full armor of God so that you may be able to stand against the schemes of the devil») the handling and eficacity of which the adversary does not know. Yet in order to be able to use them one must practice, get familiarized to them, edify yourself of their value, and, most importantly, never give them up. The slightest misgiving is a way by which the unseen enemy, using his seen slave, can anull you not only physically but especially spiritually. For he seeks to take out of the fight the confessors of Truth, make them their collaborators and crush their physical existence.

– Acceptarea suferinţei a salvat din moarte viaţa dăruită de Dumnezeu, pe care diavolul o ucisese prin schimbarea atenţiei de la ascultarea de Dumnezeu, la ascultarea de sugestia sa, falsificând omului libertatea în Dumnezeu cu libertatea voii personale. “El de la început, a fost ucigător de oameni şi nu a stat întru adevăr, pentru că nu este adevăr întru el. Când grăieşte minciuna, grăieşte dintru ale sale, căci este mincinos şi tatăl minciunii” (Ioan 9, 44). Pe cine a ucis diavolul, întrebăm noi? Pe protopărinţii noştri, Adam şi Eva, pe care Dumnezeu îi făcuse vii, “după chipul şi asemănarea Sa”. Prin evrei, cărora le robise atenţia spre cele lumeşti – la împărăţia pământească – l-a ucis şi pe Omul-Dumnezeu, pe Fiul, trimis să ia rodul viei. Dar aici e taina: ucigându-L pe Noul Adam, diavolul pierde stăpânirea şi asupra celui ucis mai înainte, pentru că Noul Adam nu intră în moarte vinovat de neascultare faţă de Dumnezeu, ci îndreptăţit în ascultarea Dumnezeiască.

The accepting of suffering saved from death the life granted by God, which the devil had killed by switching man`s attention from obeying God to obeying his suggestion, falsifying for man the freedom within God with the freedom of personal choice. From the beginning he was a man killer and stood not within Truth, for there is no truth in him. “When he speaks the lie, he speaks from within himself, for he is a liar and the father of lie” (John 9:44). Who did the devil kill, we ask? Our protoparents, Adam and Eve, whom God had made alive according to His image and likeness. And by the jews, whom the devil had enslaved the attention towards worldly things – earthly kingdom – he killed also the Man-God, the Son sent to take the fruit of the harvest. But here is the secret: by killing the new Adam, the devil loses dominion also over the one killed before, because the New Adam does not enter death guilty of disobeying God, but righteous in divine obedience.

– A fost plăcerea sau voinţa dvs. să ne eliberaţi? Nu! Noi, împotriva plăcerii dvs. am fost eliberaţi. Dacă aţi fi dorit eliberarea, n-aţi fi condiţionat-o. Or, cunoaşteţi presiunile şi condiţionările. Iată, în momentul de faţă, situaţiile în care ne puneţi: să nu gândim, să nu vedem, să ucidem în noi fiinţa raţională şi liberă, care se cheamă OM. Să devenim animale indiferente la ce se petrece împrejur, având grijă doar de păşunea sau troaca noastră. Ne cereţi să fim şi recunoscători? Nu vi se pare că pretenţia întrece măsura? Viaţa mea nu depinde de bucata de pâine mai albă pe care mi-o întindeţi.

Was it your pleasure or your will to set us free? No! We, against your pleasure, were freed. Should you have wished our liberation you would not have conditioned it. Or, you know the pressures and the conditionings. Here are, in the present moment, the conditions that you put in front of us: not to think, not to see, to kill within ourselves the rational and free being, called MAN. To become animals indifferent to what happens around us, caring only for our pasture or our BB. Are you asking us to be grateful? Don`t you think your requirement is far off? My life does not depend on the whiter piece of bread you lure me with.

– Se apropia ora de plecare a trenului (10-11 seara); mulţi camarazi îşi schimbau adresele ca să poată comunica când vor fi liberi. Era dorinţa de a păstra şi în felul acesta comuniunea sufletească. Mă bucura, dar le-am zis: Fraţilor, s-ar putea ca în situaţia de aşa-zisă libertate să nu putem comunica nici în scris, nici să ne vedem. Adevărata şi singura noastră întâlnire va fi mai sigură în spirit, deasupra Potirului lui Hristos, care ne pune în comuniune pe toţi cei ce am supravieţuit, cu toţi cei ce numai sunt. De acolo, nelipsind, vom fi totdeauna prezenţi în Dragostea care ne leagă.

The time of departure was drawing near (10-11 PM), many of the brothers were exchanging addresses so they could communicate when they`ll be free. It was the desire to keep also in this way their spiritual communion. It made me glad, but I told them: Brothers, it could happen that in the situation of so-called freedom we may not be able to communicate in writing, nor see one another. Our true and only meeting will be surer in spirit, above the Holy Chalice of Christ, that communes all of us who survived with those who are no longer. From there, never missing, we shall always be present in the Love that binds us.

– După eliberare, Ion Ianolide, grav bolnav, îngrijit de părinţi şi de soţia lui, a lucrat tot timpul, sculptând în os medalioane şi cruciuliţe pe care le distribuia celor din jur. Un săculeţ de astfel de medalioane şi cruciuliţe, sculptate până ce vederea nu l-a mai ajutat, au rămas [la înmormântarea lui] cu dorinţa de a fi dăruite celor ce vor să le primească. Era cel mai mare discurs pentru neamul nostru: „Purtaţi-vă crucea!”

After being set free, Ion Ianolide, seriously ill, cared for by his parents and his wife, worked all the time, sculpting in bone medalions and crosses that he would distribute to those around. A bag of such medalions and crosses, sculpted until his sight helped him no more, remained [at his funeral] with the wish to be given to those who would receive them. It was the greatest speech for our nation: Bear your cross!

 

Mărturisitorul (Confessor) Ioan Ianolide:

– Sunt 16 ani de când ne-am eliberat plângând, sufocaţi, trişti din Aiud şi de când ne simţim întemniţaţi de statul ateist. Nu avem libertate, nu avem mulţumire sufletească, nu avem dreptul de a ne exprima, de a mărturisi public. Îmi fac o datorie sfântă faţă de lumea întreagă în a comunica cele petrecute aici şi sunt conştient că nu îmi risc viaţa, ci sufletul. Căci dacă m-ar ucide pentru această mărturisire de adevăr, aş fi fericit, dar ei ucid sufleteşte, ei distrug omul, ei ne vor unelte ale iadului lor, şi asta mă înspăimântă.

16 years since we were released crying, suffocated, sad out of Aiud, and since we`ve been feeling imprisoned by the atheist State. We have no freedom, no spiritual contentment, no right to express ourselves, to witness in public. I exercise a holy duty towards the whole world to communicate what happened here and I am aware that I am not only risking my life, but also my soul, because if they would kill me for this confession of truth I would be happy, but they kill spiritually, they destroy the human being, they want us to be tools in their hell, and that frightens me.

– Mica noastră comunitate era o şcoală a desăvârşirii. Am învăţat că fiecare patimă se poate înlocui cu o virtute şi prin ea Dumnezeu este activ în om. Orizontul nostru lăuntric s-a lărgit. Am învăţat să ne iubim, să ne îngăduim unii pe alţii, să ne răbdăm reciproc, să ne vedem într-o largă înţelegere umană şi, nepoticnindu-ne de clipă, să alergăm cu sârg către ţinta finală a slavei lui Dumnezeu. Virtuţi care în singurătate păreau bine înstăpânite în suflet, se dovedeau fragile la întâlnirea cu oamenii. Şi ne gândeam: dacă cei ce se silesc întru trezvie pot să fie astfel ispitiţi, atunci cei ce nici nu-şi pun probleme de conştiinţă trăiesc, fără îndoială, în satanismul cel mai flagrant. Libertatea de fapt o dă trăirea în Bine, iar în Rău este numai robia.

Our small community was a school for perfection. We learned that every evil passion can be replaced by a virtue and through it God is active in man. Our inner horizon grew wider. We learned to love one another, to cope with one another, to bear one another, to see ourselves in a great human understanding and, not stumbling in the moment, to fiercely run towards the final target of God`s glory. Virtues that in aloneness seemed well established in the soul proved to be fragile upon encountering the others. And we thought: if those who toil for awakefulness can be tempted in such way, then those who don`t even care about their conscience live, without a doubt, in the most flagrant satanism. Freedom is in fact to live in Good, and within Evil there is only slavery.

– Dumnezeu nu este de vânzare. Tranzacţii de conştiinţă nu se pot face. Pentru libertatea mea sufletească iau decizia de a muri. Este bine să se spună răspicat adevărul, şi eu Adevărul slujesc. Nu sunt judecătorul altora, ci sunt mărturisitorul lui Dumnezeu. Nu există zidire sub soare care să dureze fără Dumnezeu. Dumneavoastră nu vreţi să-L primiţi pe Hristos, eu nu pot primi moartea sufletească.

God is not for sale. Transactions of conscience cannot be made. For my freedom I make the decision to die. It is good that truth be spoken with clarity, and Truth I serve. I am not the judge of others, but I am God`s witness. There is no creation under the sun who can last without God. You don`t wish to receive Christ, I cannot receive spiritual death.

 

Mărturisitorul (Confessor) Dumitru Bordeianu:

Am cunoscut teroarea comunismului; toţi am simţit apăsarea terorii, când libertatea a fost abolită. În închisoare erai înlănţuit; libertatea era anulată sub toate aspectele. S-a urmărit nu numai distrugerea Mişcării Legionare ca formaţiune politică, ci s-au folosit de o metodă pe care, probabil, o vor reedita. S-a întâmplat aşa pentru că, se ştie, războaiele s-au făcut cu tineri. Pe tânăr nu îl duci chiar aşa de usor, deoarece el nu este atât de plin de păcate. Unor astfel de tineri Ţurcanu le-a făcut un soi de fişe personale ce conţineau detalii de ce a spus fiecare, ce a minţit, cum s-a comportat în anume situaţii date. Da, satana este foarte inteligent şi celor care îl slujesc le strecoară această inteligenţă satanică, pe care au folosit-o şi atunci când au pus în practică experimentul de la Piteşti. Şi nu e vorba de spălarea creierului, ci de posedarea satanică ce transformă oamenii în adevăraţi roboti, ca în America sau ca aici, în Australia. Acolo, în închisoare, plutea duhul satanei – erau mii de demoni care pluteau în aer; ţi se stimula memoria de o inspiraţie negativă şi îţi aduceai aminte totul, de când erai copil.

I have known the terror of Communism, we all felt the weight of the terror, when freedom was abolished. They sought not onlz the destruction of the [Christian] Legion Movement, as a political formation, but they used a method which most likely they will remake. It happened because it is known that wars are made with young people. A young man cannot be fooled easily, because he is not so full of sins. To such young people [the tortionary] Ţurcanu made some sort of personal files which contained details on what each said, or lied, or how each behaved in certain given situations. Yes, satan is very intelligent and to those who serve him he whispers this satanic intelligence, which they used also when they applied the Piteşti experiment. And it`s not like brainwashing, but satanic possession, that transforms people into real robots, like in America or like here, in Australia. There, in prison, satan`s spirit was floating, there were thousands of demons floating in the air, your memory was stimulated by a negative inspiration and you remembered everything, ever since you were a baby.

E de reţinut faptul că, în condiţiile de închisoare, ierarhia valorilor umane era mult diferită faţă de aceea din libertate. Dacă în libertate primau valorile intelectuale şi profesionale, în închisoare ele treceau pe planul al doilea, în capul scării situându-se valorile sufleteşti şi morale. Inteligenţa, profesia, cultura şi instrucţia nu puteau înlocui credinţa, dragostea, nădejdea, răbdarea, înfrânarea, cumpătarea, smerenia, curajul, bărbăţia, etc. Cine n-a putut să creadă, să iubească, să nădăjduiască, să se smerească, să rabde, să se înfrâneze şi să fie cumpătat în toate a fost un om mort căci, neavând ca sprijin aceste valori morale, cădea. Mare diferenţă între valorile intelectuale şi cele morale! Câţi deţinuţi inteligenţi, culţi, instruiţi şi civilizaţi nu au făcut fapte atât de regretabile, încât îţi puneai legitima întrebare: cum putea un om cu astfel de însuşiri să se degradeze până într-atât?

[It is good to] bear in mind the fact that, in prison conditions, the hierarchy of human values was much different from that in free life. If in liberty first there came intellectual and professional values, in jail they were on second plane, and first there were the values of the soul and of the morals. Intelligence, profession, culture and instruction could not replace faith, love, hope, patience, ascesis, balance, humility, courage, strength of heart, and so on. Who could not believe, love, hope, humble himself, bear, practice asceticism and be balanced in everything was a dead man because, without empowering from these moral values, he would fall. Great difference between intellectual values and moral ones! How many detainees were intelligent, cultured, instructed, and civilized, did scuh regretable deeds that one would rightly ask the question: How could such a gifted man degrade himself so much?

Din toate torturile pe care le-am văzut şi pe care, de acum, şi cititorul a fost în măsură să le cunoască, tortura morală a întrecut orice imaginaţie. De aceea, nimeni nu are dreptul în lumea aceasta să siluiască sub nici un motiv intimitatea conştiinţei aproapelui său, pentru că libertatea de conştiinţă a fost dată omului de Dumnezeu.

From all the tortures that I have seen and that, by now, the reader also has become to know, moral torture surpassed any imagination. That is why, no one has the right in this world to violate, for any motive, the privacy of his brother`s conscience, because the freedom of conscience has been given to man by God.

Nimic în lumea aceasta văzută şi nevăzută nu este întâmplător ci tot ceea ce este şi va fi se petrece numai cu ştirea, îngăduinţa şi voia lui Dumnezeu. «Facă-se Voia Ta, precum în cer, aşa şi pe pământ», grăieşte cuvântul Sfintelor Scripturi. Tot răul pe care-l suferim noi, oamenii, se petrece numai din cauza abuzului nostru de libertate, care antrenează necredinţa, neascultarea şi fărădelegile pe care le săvârşim.

Nothing in this seen and unseen world is by chance, and everything there is and will be, is happening only in the knowing, the forebearance and the will of God. Thy Will be done, on earth as it is in heaven, speaks the word of the Holy Scriptures. All the evil that we suffer us, people, takes place only because of our abuse of power, which engages the lack of faith, the disobedience and the lawlessness that we do.

Cu toate că trupul îmi rămăsese în lanţuri, sufletul era liber de orice m-ar fi atras în viaţa aceasta pământească. Era libertatea dată de Fiul lui Dumnezeu, când a spus: «Eu vă dau adevărata libertate». Zidurile închisorii, lacătele şi lanţurile care ne strângeau şi ne zăvorau, pentru mine aveau mai puţină importanţă; eu trăiam pe alte coordonate ale existenţei.

Even though my body had remained in chains, my soul was free from everything that could have attracted me to this earthly life. It was the freedom granted by the Son of God, when He said: “I give you the true freedom”. The prison walls, the locks and the chains that were squelching and barring us, for me they had less importance, I was living on different coordinates of existence.

 

Translations by sister Neonila