Sf. Apostol Ioan – Epistola I sobornicească (ediţia paisiană)

1:1 Ce (care) era dintru început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noştri, ce am privit, şi mîinile noastre au pipăit de cuvîntul vieţii;
1:2 (Şi viaţa s-a arătat, şi am văzut, şi mărturisim, şi vestim vouă viaţa cea veşnică, care era la Tatăl, şi s-a arătat nouă).
1:3 Ce am văzut şi am auzit, spunem vouă, ca şi voi împărtăşire să aveţi cu noi; şi împărtăşirea noastră cu Tatăl şi cu Fiul lui cu Ii sus Hristos.
1:4 Şi acestea scriem vouă, ca bucuria voastră să fie deplin.
1:5 Şi aceasta este vestirea, carele am auzit de la dînsul, şi vestim vouă: Că Dumnezeu lumină este, şi nici un întuneric întru dînsul nu este.
1:6 De vom zice că împărtăşire avem cu dînsul, şi întru întuneric umblăm, minţim, şi nu facem adevărul.
1:7 Iar de vom umbla întru lumină, precum el este întru lumină, împărtăşire avem unii cu alţii. Şi Sîngele lui Iisus Hristos Fiului lui, ne curăţeşte pe noi de tot păcatul.
1:8 De vom zice că păcat nu avem, pe noi înşine ne înşelăm, şi adevărul nu este întru noi.
1:9 De vom mărturisi păcatele noastre, credincios este şi drept, ca să ne ierte nouă păcatele, şi să ne curăţească pe noi de toată nedreptatea.
1:10 De vom zice că nu am păcătuit, mincinos facem pe dînsul, şi cuvîntul lui nu este întru noi.
2:1 Feţii mei, acestea scriu vouă, ca să nu păcătuiţi; şi dacă cineva va păcătui, Mîngîietor (îndemnător) avem către Tatăl pe Iisus Hristos cel drept.
2:2 Şi acesta este curăţire (îmblînzire) de păcatele noastre; şi nu numai de ale noastre, ci şi de ale toată lumea.
2:3 Şi întru aceasta ştim că l-am cunoscut pe dînsul, dacă vom păzi poruncile lui.
2:4 Cel ce zice că l-am cunoscut pe dînsul, şi poruncile lui nu le păzeşte, mincinos este, şi întru acesta adevărul nu este.
2:5 Iar cel ce va păzi cuvîntul lui, cu adevărat întru acela dragostea lui Dumnezeu deplin este; întru aceasta cunoaştem că întru dînsul sîntem.
2:6 Cel ce zice că petrece întru dînsul, dator este precum acela a umblat, şi el aşa să umble.
2:7 Iubiţilor, nu scriu vouă poruncă nouă, ci poruncă veche, care aţi avut dintru început; porunca cea veche este cuvîntul carele aţi auzit dintru început.
2:8 Iarăşi poruncă nouă scriu vouă, care este adevărată întru dînsul şi întru voi; că întunerecul trece, şi Lumina cea adevărată iată răsare.
2:9 Cel ce zice că este întru lumină, şi pe fratele său urăşte, întru întuneric este pînă acum.
2:10 Cel ce iubeşte pe fratele său, întru lumină petrece, şi sminteală întru dînsul nu este.
2:11 Iar cel ce urăşte pe fratele său, întru întunerec este, şi întru întuneric umblă, şi nu ştie încotro merge, că întunerecul a orbit ochii lui.
2:12 Scriu vouă, fiilor, că se iartă vouă păcatele pentru Numele lui.
2:13 Scriu vouă, părinţilor, că aţi cunoscut pe cel ce este din început; scriu vouă, tinerilor, că aţi biruit pe cel viclean.
2:14 Scris-am vouă, pruncilor, că aţi cunoscut pe Tatăl; scris-am vouă, părinţilor, că aţi cunoscut pe cel ce este din început; scris-am vouă tinerilor, că sînteţi tari, şi cuvîntul lui Dumnezeu petrece întru voi, şi aţi biruit pe cel viclean.
2:15 Nu iubiţi lumea, nici cele din lume; de iubeşte cineva lumea, nu este dragostea Tatălui întru dînsul.
2:16 Pentru că tot ce este în lume, adică, pofta trupului, şi pofta ochilor, şi trufia vieţii, nu este de la Tatăl, ci din lume este.
2:17 Şi lumea se trece şi pofta ei; iar cel ce face voia lui Dumnezeu, petrece în veac.
2:18 Fiilor, ceasul cel de apoi este; şi precum aţi auzit că Antihrist vine, şi acum antihrişti mulţi s-au făcut; dintru aceasta cunoaştem că ceasul cel de apoi este.
2:19 Dintru noi au ieşit, ci nu erau dintru noi; că de ar fi fost dintru noi, ar fi rămas cu noi; ci ca să se arate că nu sînt toţi dintru noi.
2:20 Şi voi ungere aveţi de la Cel sfînt, şi ştiţi toate.
2:21 Nu am scris vouă ca cum nu aţi şti adevărul, ci ca cum l-aţi şti pe el, şi cum că toată minciuna din adevăr nu este.
2:22 Cine este mincinosul, fără numai cel ce tăgăduieşte, că Iisus nu este Hristos. Acesta este Antihrist, care tăgăduieşte pe Tatăl şi pe Fiul.
2:23 Tot cel ce tăgăduieşte pe Fiul, nici pe Tatăl are; iar cel ce mărturiseşte pe Fiul, şi pe Tatăl are.
2:24 Drept aceea voi ce aţi auzit dintru început, întru voi să rămînă; şi de va rămînea întru voi ce aţi auzit dintru început, şi voi în Tatăl şi în Fiul veţi rămînea.
2:25 Şi aceasta este făgăduinţa, care însuşi a făgăduit nouă viaţa cea veşnică.
2:26 Acestea am scris vouă pentru cei ce vă înşală pe voi.
2:27 Şi voi ungerea care aţi luat de la Dînsul, întru voi să rămînă; şi nu aveţi trebuinţă ca să vă înveţe pe voi cineva; ci precum aceeaşi ungere vă învaţă pe voi pentru toate, şi adevărată este, şi nu este mincinoasă; şi precum v-a învăţat pe voi, rămîneţi întru aceea.
2:28 Şi acum, fiilor, rămîneţi întru aceasta; ca să avem îndrăzneală, cînd se va arăta, şi să nu ne ruşinăm de dînsul, la venirea lui.
2:29 De ştiţi, că este drept, cunoaşteţi că tot cel ce face dreptate, de la dînsul s-a născut.
3:1 Vedeţi ce fel de dragoste a dat nouă Tatăl, ca fii ai lui Dumnezeu să ne numim, şi să fim; pentru aceasta lumea nu cunoaşte pe noi, căci nu l-a cunoscut pe dînsul.
3:2 Iubiţilor, acum fii ai lui Dumnezeu sîntem, şi încă nu s-a arătat ce vom fi; ci ştim cum că, cînd se va arăta, asemenea lui vom fi; că îl vom vedea pe el precum este.
3:3 Şi tot cel ce are nădejdea aceasta întru dînsul, se curăţeşte pe sine, precum şi el este curat.
3:4 Tot cel ce face păcatul, şi fărădelegea face; şi păcatul este fărădelegea.
3:5 Şi ştiţi că el s-a arătat ca să ridice păcatele noastre; şi păcat întru el nu este.
3:6 Tot cel ce petrece întru dînsul, nu păcătuieşte; şi tot cel ce face păcatul, nu l-a văzut pe el nici l-a cunoscut pe el.
3:7 Fiilor, nimenea să nu vă înşele pe voi: Cel ce face dreptate, drept este, precum şi acela drept este.
3:8 Cel ce face păcatul, din diavolul este; că din început diavolul păcătuieşte. Spre aceasta s-a arătat Fiul lui Dumnezeu, ca să strice lucrurile diavolului.
3:9 Tot cel născut din Dumnezeu, păcat nu face; că sămînţa lui întru dînsul petrece; şi nu poate să păcătuiască, că din Dumnezeu s-a născut.
3:10 întru aceasta arătaţi sînt fiii lui Dumnezeu, şi fiii diavolului. Tot cel ce nu face dreptate, nu este din Dumnezeu, şi cel ce nu iubeşte pe fratele său.
3:11 Căci aceasta este vestirea, care aţi auzit dintru început, ca să iubim unul pe altul.
3:12 Nu precum Cain era din vicleanul, şi a ucis pe fratele său; şi pentru care pricină l-a ucis pe el? Căci lucrurile lui erau rele, iar ale fratelui său, drepte.
3:13 Nu vă miraţi, fraţii mei, de vă urăşte pe voi lumea.
3:14 Noi ştim că am trecut din moarte în viaţă, pentru că iubim pe fraţi; că cel ce nu iubeşte pe fratele, petrece în moarte.
3:15 Tot cel ce urăşte pe fratele său, ucigător de oameni este. Şi ştiţi că tot ucigătorul de oameni nu are viaţă veşnică întru dînsul petrecînd.
3:16 întru aceasta am cunoscut dragostea, că el şi-a pus sufletul său pentru noi; şi noi datori sîntem pentru fraţi să ne punem sufletele.
3:17 Iar cel ce are bogăţia lumii acesteia, şi vede pe fratele său avînd trebuinţă, şi îşi închide inima sa despre dînsul, cum rămîne dragostea lui Dumnezeu întru dînsul?
3:18 Fiii mei, să nu iubim cu cuvîntul nici cu limba, ci cu fapta şi cu adevărul.
3:19 Şi întru aceasta cunoaştem că sîntem din adevăr, şi înaintea lui vom încredinţa inimile noastre.
3:20 Că de ne arată (ne mustră) pe noi vinovaţi inima noastră, mai mare este Dumnezeu decît inima noastră, şi ştie toate.
3:21 Iubiţilor, de nu ne va arăta pe noi vinovaţi inima noastră, îndrăznire avem către Dumnezeu.
3:22 Şi orice vom cere, vom lua de la dînsul; pentru că păzim poruncile lui, şi cele plăcute înaintea lui facem.
3:23 Şi aceasta este porunca lui, ca să credem întru Numele lui Iisus Hristos Fiului lui; şi să iubim unul pe altul, precum ne-a dat nouă poruncă.
3:24 Şi cel ce păzeşte poruncile lui, întru dînsul petrece, şi acela întru el. Şi întru aceasta cunoaştem că petrece întru noi, din Duhul care a dat nouă.
4:1 Iubiţilor, să nu credeţi pe tot duhul; ci să ispitiţi duhurile de sînt de la Dumnezeu. Că mulţi proroci mincinoşi au ieşit în lume.
4:2 întru aceasta să cunoaşteţi Duhul lui Dumnezeu, şi duhul înşelăciunii: Tot duhul care mărturiseşte pe Iisus Hristos că a venit în trup, de la Dumnezeu este.
4:3 Şi tot duhul care nu mărturiseşte pe Iisus Hristos că a venit în trup, de la Dumnezeu nu este; şi acela este al lui Antihrist, de care aţi auzit că va veni; şi acum încă în lume este.
4:4 Voi de la Dumnezeu sînteţi, fiilor, şi aţi biruit pe aceia; căci mai mare este cela ce este întru voi, decît cela ce este în lume.
4:5 Aceia din lume sînt, pentru aceea din lume grăiesc, şi lumea pe dînşii ascultă.
4:6 Noi din Dumnezeu sîntem; cel ce cunoaşte pe Dumnezeu, ascultă pe noi. Care nu este din Dumnezeu, nu ne ascultă pe noi; dintru aceasta cunoaştem duhul adevărului, şi duhul înşelăciunii.
4:7 Iubiţilor, să iubim unul pe altul, că dragostea de la Dumnezeu este; şi tot cel ce iubeşte, din Dumnezeu este născut, şi cunoaşte pe Dumnezeu.
4:8 Cel ce nu iubeşte, nu a cunoscut pe Dumnezeu, căci Dumnezeu dragoste este.
4:9 întru aceasta s-a arătat dragostea lui Dumnezeu întru noi, că pe Fiul său cel Unul-născut, l-a trimis Dumnezeu în lume, ca să viem printr-însul.
4:10 întru aceasta este dragostea, nu că noi am iubit pe Dumnezeu, ci căci el ne-a iubit pe noi, şi a trimis pe Fiul său curăţire pentru păcatele noastre.
4:11 Iubiţilor, dacă Dumnezeu aşa ne-a iubit pe noi, şi noi datori sîntem să iubim unul pe altul.
4:12 Pre Dumnezeu nimeni nici odinioară nu l-a văzut; de iubim unul pe altul, Dumnezeu întru noi petrece, şi dragostea lui desăvîrşit este întru noi.
4:13 întru aceasta cunoaştem că petrecem întru dînsul, şi el întru noi, că din Duhul său ne-a dat nouă.
4:14 Şi noi am crezut şi mărturisim, că Tatăl a trimis pe Fiul Mîntuitor lumii.
4:15 Oricare mărturiseşte că Iisus este Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu întru acela petrece, şi acela întru Dumnezeu.
4:16 Şi noi am cunoscut şi am crezut dragostea care are Dumnezeu întru noi. Dumnezeu dragoste este; şi cela ce petrece întru dragoste, întru Dumnezeu petrece, şi Dumnezeu întru dînsul.
4:17 întru aceasta s-a săvîrşit dragostea cu noi, ca îndrăznire să avem în ziua judecăţii, pentru că precum acela este, şi noi sîntem în lumea aceasta.
4:18 Frică nu este întru dragoste, ci dragostea cea desăvîrşit scoate afară pe frică, că frica pedeapsă are; iar cela ce se teme, nu este deplin întru dragoste.
4:19 Noi iubim pe dînsul, căci el întîi ne-a iubit pe noi.
4:20 De va zice cineva că iubesc pe Dumnezeu, iar pe fratele său urăşte, mincinos este; că cela ce nu iubeşte pe fratele său, pe carele l-a văzut, pe Dumnezeu, pe care nu l-a văzut, cum poate să-l iubească?
4:21 Şi această poruncă avem de la dînsul, ca cel ce iubeşte pe Dumnezeu, să iubească şi pe fratele său.
5:1 Tot cel ce crede, că Iisus este Hristos, din Dumnezeu este născut; şi tot ce iubeşte pe cel ce a născut, iubeşte şi pe cel ce s-a născut dintr-însul.
5:2 întru aceasta cunoaştem că iubim pe fiii lui Dumnezeu, cînd iubim pe Dumnezeu, şi poruncile lui păzim.
5:3 Că aceasta este dragostea lui Dumnezeu, ca poruncile lui să păzim, şi poruncile lui grele nu sînt.
5:4 Căci tot cel născut din Dumnezeu, biruieşte lumea; şi aceasta este biruinţa, ceea ce a biruit lumea, credinţa noastră.
5:5 Cine este cel ce biruieşte lumea, fără numai cel ce crede că Iisus este Fiul lui Dumnezeu?
5:6 Acesta este care a venit prin apă şi prin sînge (şi prin Duhul), Iisus Hristos; nu numai prin apă, ci prin apă şi prin sînge, şi Duhul este cel ce mărturiseşte; căci Duhul este adevărul.
5:7 Căci Trei sînt care mărturisesc la Cer, Tatăl, Cuvîntul, şi Sfîntul Duh; Şi aceşti trei una sînt.
5:8 Şi trei sînt care mărturisesc pe pămînt: Duhul, şi apa, şi sîngele; şi aceşti trei întru una sînt.
5:9 De primim mărturia oamenilor, mărturia lui Dumnezeu mai mare este; că aceasta este mărturia lui Dumnezeu, care a mărturisit pentru Fiul său.
5:10 Cel ce crede întru Fiul lui Dumnezeu, are mărturia întru sine; cel ce nu crede lui Dumnezeu, mincinos l-a făcut pe dînsul, pentru că nu a crezut la mărturia care a mărturisit Dumnezeu pentru Fiul său.
5:11 Şi aceasta este mărturia, că viaţă veşnică ne-a dat nouă Dumnezeu; şi această viaţă întru Fiul lui este.
5:12 Cel ce are pe Fiul, are viaţa; iar cel ce nu are pe Fiul lui Dumnezeu, viaţă nu are.
5:13 Aceasta am scris vouă celor ce credeţi întru Numele Fiului lui Dumnezeu, ca să ştiţi, că viaţă veşnică aveţi, şi ca să credeţi întru Numele Fiului lui Dumnezeu.
5:14 Şi aceasta este îndrăznirea care avem către dînsul, că de vom cere ceva după voia lui, ne aude pe noi.
5:15 Şi dacă ştim că ne aude pe noi, ori de ce vom cere, ştim că vom avea cererile care cerem de la dînsul.
5:16 De va vedea cineva pe fratele său păcătuind păcat nu spre moarte, să ceară, şi va da lui viaţă, celor ce păcătuiesc nu spre moarte. Este păcat spre moarte; nu pentru acela zic ca să se roage.
5:17 Toată nedreptatea păcat este; şi este păcat nu spre moarte.
5:18 Ştim că tot cel născut din Dumnezeu, nu păcătuieşte; ci cel ce s-a născut din Dumnezeu se păzeşte pe sine, şi cel rău nu se atinge de el.
5:19 Ştim că din Dumnezeu sîntem; şi lumea toată întru cel rău zace.
5:20 Şi ştim că Fiul lui Dumnezeu a venit, şi ne-a dat nouă pricepere, ca să cunoaştem pe Dumnezeul cel adevărat, şi să fim întru cel adevărat, întru Iisus Hristos Fiul lui; Acesta este Dumnezeul cel adevărat şi viaţa cea veşnică.
5:21 Fiilor păziţi-vă pe voi de idoli. Amin.