Timpul dat omului pe pămînt, indiferent cînd vine apocalipsa, este pentru dobîndirea şi creşterea întru Duhul Sfînt. Cel mai simplu harul se dobîndeşte recunoscînd că nu poţi singur nimic fără Dumnezeu. În secunda în care gîndeşti că poţi tu singur ceva, harul (dacă-l aveai) pleacă şi în locul lui vine falsul har, înşelarea – o energie creată, zumzăitoare, o entropie ce se va repercuta grav la nivelurile subtile… Un fel de anti-har, care conferă asemănare cu izvorul ei – demonul, care în momentul morţii vine să-şi ceară „investiţia” în bietul înşelat.

Harul autentic, real, fiind ENERGIE NECREATĂ, se caracterizează prin: PACE, lipsă de orice dorinţă fizică (sufletul nu respinge trupul, ci este nepătimitor faţă de el), seninătate înţeleaptă, amplitudine empatică, trezvie cu blîndeţe, milă-şi-dreptate, nelumesc, linişte a simţurilor, cuprindere a sensurilor lumii şi al fiinţelor, pace a minţii, iertare, neţinere de minte a răului, îmbrăţişare a Vieţii, gustare a supracunoaşterii tăcute, conştiinţa demnităţii înnobilate, smerenia, iubire de oameni, unire cu Dumnezeu.

Harul fals, fiind ENERGIE CREATĂ, se caracterizează prin: aprindere sufletească, conştiinţă a trupului (aprindere trupească, generalizată sau localizată), acuitate acustică şi vizuală excesivă, senzorialitate fină, efervescență mentală, discurs interior puternic, centrat pe sine şi lipsit de libertate, imitînd procesele revelatorii, uneori discurs disjunct (dublu, în alte limbi, amalgamat), extracorporalitate silită dinafară (de către „forţe”, „voci”, aparenţa unui sine exterior, etc), zbor mental sau zbor în duh, intenţionalitate incandescentă, invocare de duhuri / energii (nu vorbire cu Dumnezeu), automatisme (scriere, inspiraţie artistică, hipnoză, mers somnambulic, pareză, hiperactivitate, extaz cerebral, extaz sinestetic) care anulează liberul arbitru, păreri „teologice” contradictorii faţă de Tradiţie sau nevalidate de ea, trufie spirituală, dorinţa de a face cuiva ceva fără a-i cere acordul (telepatie, fermecare, manipulare senzorială sau energetică – „vindecări”, „exorcizări”, atracţie).

Toate manifestările harului (energie necreată) poartă un singur nume: Creştinism. Este practicat de extrem de puţine persoane – cîte unul la un milion… -, şi se numesc Sfinţi. Restul de cîteva miliarde sunt eretici (creştini nebotezaţi ortodox) sau creştini începători, sau mai general şi mai corect, spus creştini nepracticanţi.

Toate manifestările harului fals (energie demonică) poartă un singur nume: Vrăjitorie. Este practicată inconştient inclusiv de creştini, precum şi de marea majoritate a spiritualiştilor (yoga, Meditaţie Transcedentală, zen, reyki, Vipassana, pietism romano-catolic, sufism, kabala, buddhism, tao, etc). Totuşi extrem de puţini sunt vrăjitori conştienţi, asumaţi, declaraţi. Aceştia sunt în general ascunşi publicului şi preferă să formeze ucenici. Marea majoritate habar nu au că de fapt practică vrăjitoria, sau dacă ştiu, o consideră „cool”, „trendy” (a la Harry Potter şi toată filmografia recentă), superioară formelor „medievale, vetuste şi penibile, tradiţionale” (zic ei). Se trezesc însă în clipa morţii, cînd spiritele pe care le credeau „ajutoare de lumină”, „spirite superioare”, „entităţi de pe alte planete” etc, lasă deoparte aparenţa siderală de pînă atunci şi se arată în reala lor formă hidoasă, demonică, exultînd că vor primi sufletul bietului om…

Lumina harului necreat să strălumineze inimile tuturor şi în numele Domnului nostru Iisus Hristos să biruiască întunericul, în vecii vecilor. Amin.

Mănăstirea Petru Vodă

11 Iunie 2020