Relaţia cu Părintele Justin a fost cea mai puternică relaţie cu un om din viaţa mea. Am cunoscut părinţii care m-au crescut, am cunoscut părinţi duhovniceşti atunci cînd eram la studii în Bucureşti, printre care şi Părintele Galeriu un mare duhovnic, Părintele Vasile Gavrilă, duhovnicul la care eu mă spovedeam în zilele acelea; am cunoscut pe Părintele Sofian Boghiu, un mare duhovnic în momentul acela din Bucureşti şi alţi preoţi de calitate şi cu experienţa de viaţa duhovnicească care erau în Bucureşti în anii după 1990. Relaţia cu Părintele Justin a fost şi este cu totul specială, era prezent tot timpul în obştea pe care o supraveghea în calitate de stareţ. Mă spovedeam de două ori pe săptămînă, uneori şi de trei ori pe săptămînă la Părintele Justin. Primeam răspunsuri la problemele de viaţa duhovnicească şi implicit şi pentru viaţa prietenilor mei, a părinţilor, a rudelor mele, răspunsuri impecabile. Am cunoscut pe Părintele Justin în tot cît ne-a putut rîndui Dumnezeu să descopăr la Sfinţia Sa, viaţa şi trăirile pe care ni le prezenta ca exemplu.

Consider că Părintele Justin a fost pe lîngă un mare duhovnic şi un mare psiholog. Nu-mi amintesc niciodată să mă fi certat cu ceva. Nu-mi amintesc să nu fi greşit eu cu ceva. Ştiam că greşesc şi că fac erori, dar Părintele Justin a avut suficient tact, atîta experienţă duhovnicească încît să îndrepte lucrurile fără ca cineva să-l fi influenţat în privinţa asta. Relaţia cu Părintele Justin decurgea încontinuu dintr-o situaţie îmbunătăţită într-o situaţie şi mai îmbunătăţită. Consider că am fost, ca şi ceilalţi călugări din Petru Vodă, cei mai favorizaţi oameni de pe faţa pămîntului. Am văzut cu ochii mei minunile lui pe care nimeni nu poate să mi le şteargă vreodată.

Am trecut prin toate ascultările pe care Părintele Justin mi le-a oferit şi nu-mi aduc aminte să fi fost vreo ascultare pe care să nu o fi făcut şi eu. Poate că ascultările prin care m-a trecut Părintele Justin nu le-am realizat practic cum trebuie, dar părintele a avut în vedere să mă pună la orice ascultare din mănăstire. Consider că mai mult m-a ţinut la ascultarea de la brutărie, ascultarea de la prescurarie, ascultarea de la pangar, ascultarea de la paracliserie, la oi, am fost şi la vite, am fost şi la ocolul pădurii, am fost şi la fîn, am lucrat şi la curăţenia din cadrul mănăstirii. Dar la aceste ascultări m-a ţinut ceva mai mult decît la celelalte. Nu am căutat o explicaţie, dar în toate mi-am găsit pacea şi liniştea. Niciodată nu m-a lăsat să fac un lucru pe măsura puterilor mele, ci întotdeauna mi-a spus că înainte de toate să-mi fac rînduielile de rugăciune călugăreşti şi apoi să împlinesc lucrul mîinilor mele. Dacă împlineam un lucru din cadrul ascultării şi nu-mi împlineam rînduielile mele de rugăciune, ziua aceea nu era considerată ca fiind realizată. De aceea, ne preciza înainte de a începe o ascultare, cît efort trebuie să depunem în aşa fel încît rugăciunea să nu ne lipsească, şi biserica şi slujbele, la fel, să nu ne lipsească.

Călugări contemporani sau călugării aceştia tineri din secolul nostru nu au întîlnit o astfel de experienţă şi o astfel de trăire. De aceea consider că noi am fost privilegiaţi de Dumnezeu pentru că noi am văzut cu ochii noştri acest lucru. Cine poate să-l şteargă vreodată? Cînd Părintele Justin va trece la cele veşnice, consider, după părerea mea, că moartea Părintelui Justin produce jumătate din moartea mea, deci atît de greu va fi de suportat.

Extras din interviul cu Graţia Lungu Constantineanu, 2008